57,801 matches
-
care rezultă din aceste rele. Dacă ar fi mai puțin impresionat de erorile umanității, mai puțin indignat de nelegiuirile pe care le vede, ar fi mai uman el însuși? Asta ar fi ca și cum ai susține că un tată duios îi iubește pe copiii altuia mai mult decât pe ai săi, pentru că se înfurie din cauza greșelilor acestora, și nu spune niciodată nimic celorlalți." Trecându-i în revistă pe succesorii lui Molière, care nu au avut "nici geniul, nici probitatea sa", ca Dancourt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre ce era vorba, începu să râdă mai tare decât ceilalți." 2.2. Visul unui teatru civic și popular Investit fiind cu o înaltă funcție morală, teatrul se bucură de un loc de onoare într-un secol în care este iubită virtutea. Operație de vastă anvergură, drama beneficiază, în ochii lui Beaumarchais, ca și în aceia ai majorității intelectualilor epocii, de un prestigiu egal cu cele mai importante realizări ale acestui secol, libertatea de gândire, Enciclopedia. Acest lucru o dovedește înverșunarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prieten și curajul să-i sacrifice pasiunea, averea și libertatea". Dorval, a cărui origine este necunoscută, este îndrăgostit în secret de Rosalie, logodnica prietenului său cel mai drag, Clairville. Când tânăra fată îi lasă a înțelege că nu-l mai iubește pe Clairville, ci că s-a îndrăgostit de el, renunță la fericirea ce i se oferă. El face apel la simțul moral al Rosaliei, spunându-i că unirea lor, minată de un sentiment de vinovăție, de trădare față de datoriile sacre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
strălucind cu un adevărat aer de sărbătoare. Căror popoare li se potrivește mai bine să se adune deseori și să formeze între ele dulcile legături ale plăcerii și ale bucuriei, decât celor care au atât de multe motive să se iubească și să rămână unite pe vecie? Avem deja mai multe dintre aceste sărbători publice; de-am avea și mai multe, acest lucru nu poate decât să mă încânte. Dar să nu adoptăm nicidecum acele spectacole exclusive, care închid în mod
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bunăstarea. Înfigeți în mijlocul unei piețe un țăruș încununat cu flori, adunați poporul acolo, și veți avea o sărbătoare. Mai mult încă: dați-i pe spectatori în spectacol; făceți-i pe ei înșiși actori; fiecare să se vadă și să se iubească în ceilalți, pentru ca toți să fie mai uniți prin asta." 2.3. Realismul iluzionist al dramei burgheze Când tragedia și comedia își pierd orice credibilitate, pentru că păcătuiesc, în ochii publicului, atât prin imoralitate, cât și prin neverosimil, se naște drama
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în capcanele jocului, iar acum geme în închisori, mistuit de remușcare și de rușine? Dacă mă întrebați cine este, vă răspund: A fost un om de bine, iar din nefericire pentru el este soț și tată; soția pe care o iubește și de care este iubit bolește, adusă în starea de extremă sărăcie, și nu poate să ofere decât lacrimi copiilor ei care-i cer pâine. Căutați cât vreți în istoria eroilor o întâmplare mai înduioșătoare, mai morală, într-un cuvânt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
geme în închisori, mistuit de remușcare și de rușine? Dacă mă întrebați cine este, vă răspund: A fost un om de bine, iar din nefericire pentru el este soț și tată; soția pe care o iubește și de care este iubit bolește, adusă în starea de extremă sărăcie, și nu poate să ofere decât lacrimi copiilor ei care-i cer pâine. Căutați cât vreți în istoria eroilor o întâmplare mai înduioșătoare, mai morală, într-un cuvânt, mai tragică; iar în momentul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu mai este decât un subaltern. Cea de-a doua îndrăgostită, Beatrice, devine soția bătrânului Ottavio. Cât despre subretă, Coralina, îndrăgostită de tânărul Florindo, este promovată la rangul de primă amoreză, în același timp cu Rosaura, care și ea îl iubește pe Florindo. Goldoni se lovește de reticențele comedianților cărora le schimbă obiceiurile, modificându-le jocul în cursul repetițiilor cu care ei nu sunt obișnuiți. Ei se simt neîndemânatici jucând cu fața descoperită și nu sunt dispuși să memoreze un text
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ar putea fi două spectre? Astfel în Regele Lear, unul lângă altul și față în față, Lear, disperat din cauza fiicelor sale Goneril și Regane, și consolat de fiica sa Cordelia, este repetat de Glocester, trădat de fiul său Edmond și iubit de fiul său Edgar. Ideea bifurcată, ideea ce devine propriul ei ecou, o dramă mai mică ce copiază drama principală, acțiunea târându-și luna după ea, o acțiune asemănătoare mai mică, unitatea tăiată în două, iată cu siguranță un fapt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât opere de mare spectacol." Acesta este verdictul său. Recunoaște totuși, cu bună credință, geniul creator al lui Hugo, frumusețea fulgerătoare a lirismului său, forța teatrului său. "În acest secol, numai Victor Hugo a creat în domeniul teatrului. Nu-i iubesc formula; o găsesc falsă. Dar ea există și va rămâne." (Naturalismul în teatru) El își amintește cu plăcere că a fost, și el, ca mulți tineri din generația sa, un fervent cititor al dramelor lui Hugo. "Îmi amintesc tinerețea mea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de Dali. Așa se face că banii sunt ochiul dracului. Te pot transporta prin canalul propriilor tale dorințe, de la real spre ireal. Irealul nu e nici măcar imaginar, ci un deficit de ființă, o minciună. Și totuși omul e construit să iubească poveștile. Cănd cele clasice i se par plicticoase sau inaccesibile căci cer efort, vor veni spre el întotdeauna unele moderne, facile, ușor de asimilat. Vor veni spre el fantomatice societăți de binefacere, cu povești care storc lacrimi și bani.
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
o declarație nerostită de reîntoarcere la literatură. Poeziile, datate între 1998 și 2003, sunt frumoase, corecte formal și aduc în schema lor clasică sentimente, meditații, contemplații vechi și mai noi. Autorul lasă impresia că intră în concurs cu alți sonetiști, iubind, cam ca Shakespeare, sau exhibând dragostea, cu ochii la Emil Brumaru, însă cu mai multă pudibonderie. SCRIERI: 1100 de zile risipite, Cluj-Napoca, 1975; Soarele de pe Ararat, Cluj-Napoca, 1981; Colina zorilor, Cluj-Napoca, 1987; La steaua singurătății, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Magda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
Rhodos (sec. I î.e.n.). Strabon, în "Geografia" (VII.306), arată că pe această insulă au locuit bastarnii din Basarabia, numiți și peucini. În secolul I e.n., poeții Martial și Valerius Flaccus redau legenda nimfei Peuca, pe care fluviul Ister o iubește și o urmărește, pe o insulă triunghiulară de lângă gura de vărsare Kalon stoma (Sulina de azi). Ptolemeu, în "Geografia" (secolul II e.n.), dă coordonatele Insulei Peuce, pe brațul Hieron sau Peuce. Cu forma sa caracteristică este identificată la nord de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
acest vierme "aha huluhulu", adică "șiretul păros". Fără îndoială, rechinii au o problemă de imagine. Privirea fixă, de ucigaș în serie, grimasa obscenă a dinților încovoiați, frenezia sângeroasă cu care se hrănesc nu este de mirare că sunt greu de iubit, și asta de când îi știm. Iar scriitorii nu le-au susținut întotdeauna cauza. "Prădătorul palid al cărnii oribile" scria Herman Melville despre rechin -, cu "gura lui ca o cavernă cu dinți de fierăstrău", cu "flancurile fantomatice" și "capul de Gorgonă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Înălța monumente mărețe pentru templu... eram unul care Înnoia ofranda divină”. O astfel de asumare a responsabilităților edilitare, care reveneau inițial doar regelui, se regăsește și la fiul lui Kheti, Tefib 1, căruia i se spune: „Zeul cetății tale te iubește; el te-a Însărcinat să-i reclădești templul”. Și se adaugă: „Zeul cetății tale te călăuzește, tatăl tău care te iubește”. Este, desigur, o indicare retorică a filiației, dar foarte semnificativă pentru independența față de vechea teologie regală. Se va ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar regelui, se regăsește și la fiul lui Kheti, Tefib 1, căruia i se spune: „Zeul cetății tale te iubește; el te-a Însărcinat să-i reclădești templul”. Și se adaugă: „Zeul cetății tale te călăuzește, tatăl tău care te iubește”. Este, desigur, o indicare retorică a filiației, dar foarte semnificativă pentru independența față de vechea teologie regală. Se va ajunge (Încă În timpul dinastiei a XI-a, când vechiul ordin este pe punctul de a fi reconstituit) să i se spună principelui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aici maat este ceea ce Îl face pe rege să „trăiască” (la fel ca Ra În mai vechea mitologe solară), dar este și ordinea cosmică pentru care regele este garant. Astfel se revine În mod oficial principiul conform căruia regele Îl iubește pe cel „drept”, iar a duce o viață dreaptă Înseamnă a te supune voinței regale, a urma Învățătura suveranului. Spre deosebire de regii care „Întăresc legile” și susțin un corpus normativ care Îi transcende, Akhenaton Își asumă funcția arhaică de suveran nomos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre divinități protectoare și apotropaice, precum piticul grotesc Besxe "Bes" sau zeița hipopotam Thoerisxe "Thoeris" („cea Mare”), protectoarea femeilor Însărcinate; de asemenea, există și divinități locale, ca Meretseger, o zeiță cobră din necropola tebană, adorată Într-o peșteră și „care iubește liniștea”, după cum spune chiar numele său, sau ca perechea regală formată din Amenofis I și mama sa Ahmose Nefertari, cei care au inaugurat necropola regală tebană și au devenit patronii celor ce munceau În ea, sau, În sfârșit, o categorie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imnurile oficiale. Un oarecare Mersekhmet, din Deir el Medina compune imnuri În cinstea lui Amonxe "Amon"1: Îți cânt ție, beat de frumusețea ta/Cu mâinile pe harpa cântărețului/Îi Învăț pe copiii cântăreților/Să preaslăvească frumusețea chipului tău. Îl iubim pe el,/Lunaxe "Luna" șmasculin În egipteanăț ca un copil/ Pentru care toate ființele dansează/Implorând, se adună În fața lui/Pentru ca el să le cerceteze inimile/ Mlădițele vin la el pentru a deveni frumoase/ Iar crinii se bucură de el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zeii au trup, cap, membre, sentimente; mănâncă, beau, se Îmbracă, obosesc, dorm etc. Cultul divin este conceput În mod fundamental ca un serviciu pe care omul Îl aduce divinității pentru a-i satisface toate aceste nevoi „umane”. De asemenea, zei iubesc, urăsc, se Înfurie, sunt generoși, capricioșii, apatici, se tem de amestecurile celorlalți, Își reproșează aventurile, se lasă corectați, iubesc dreptatea, dar Îi depășesc limitele, sunt geloși, răzbunători, Îndurători etc. Antropomorfismul privește inclusiv diferențierea sexuală dintre zei; de fapt, această diferențiere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fundamental ca un serviciu pe care omul Îl aduce divinității pentru a-i satisface toate aceste nevoi „umane”. De asemenea, zei iubesc, urăsc, se Înfurie, sunt generoși, capricioșii, apatici, se tem de amestecurile celorlalți, Își reproșează aventurile, se lasă corectați, iubesc dreptatea, dar Îi depășesc limitele, sunt geloși, răzbunători, Îndurători etc. Antropomorfismul privește inclusiv diferențierea sexuală dintre zei; de fapt, această diferențiere stă la baza vieții lor, după cum s-a afirmat deja implicit la subcapitolul 1. Așadar, există zei și zeițe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sărbătorește În fiecare zi, zi și noapte cântă și dansează! Veșmântul tău să fie curat, trupul tău să fie bine spălat! Să fii Îmbăiat cu apă! Bucură-te de cel mic care te ia de mână. Cea pe care o iubești să se bucure la pieptul tău. Iată ce poate omenirea să facă! Desigur este vorba despre o perspectivă pe cât de ademenitoare pe atât de iluzorie, În măsura În care este Înfiorător de episodică, după cum o demonstrează experiența cotidiană comună. Dimpotrivă, din viața omului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
furtunii", puternicul rege Kummiya, va lua el Însuși plugul, iar Iștarxe "Iștar" și ¾epatxe " H~epat" vor măcina ele Însele șcuț râșnița (¾eddammu, episodul VI, A III 8’ sqq.). Zeii seamănă cu oamenii și În privința sentimentelor: ei pot urî și iubi; sunt suspicioși și supărăcioși, se pot Înfuria cumplit În relațiile cu oamenii care se fac vinovați, chiar inconștient, de diferite neglijențe, În ceea ce-i privește. În acest sens, este semnificativ mitul „zeului dispărut” și ritualurile de invocare pentru atragerea divinităților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lume care trebuia să rămână separată de cea pământeană, pentru a nu se crea condiții de contaminare, dăunătoare celor vii. Defuncții, care Își păstrau identitatea după moarte, Își păstrau și sentimentele pe care le experimentaseră În viață, continuând astfel să iubească și să urască. Din unele cercetări oraculare cunoaștem mai ales faptul că și dincolo de moarte se menținea În familia regală ura prin care se continua persecutarea dușmanilor descendenților chiar și la distanță de câteva generații (Del Monte, 1987). La hitiți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o oglindă. Zeii sunt invocați drept garanți, primesc rugăciuni scrise și trebuie să dea ascultare cauzelor judiciare. Mimi și alți artiști cântă În fața zeilor nemuritori. Deși Iunona se află În preajmă, pe Campitoliu ar fi stat femei care se considerau iubite de Jupiter: un exemplu instructiv despre cât de eficace sunt miturile „literare”. c) Critica filozofică și creștină În sanctuare simple și Îndepărtate, care pot fi considerate cu ușurință foarte vechi, se găseau adesea trunchiuri fără podoabe, brute și greoaie, xòana
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]