65,481 matches
-
mă mai plimba puțin, iar apoi de a reveni, sperând să am mai mult noroc de această dată. M-am îndreptat spre Piața Rosetti pentru a arunca o privire spre ferestrele unuia din amicii noștri, care, știi bine, plecase de-acasă fără să lase vreo adresă. Speram să văd lumină la ferestrele lui și, într-adevăr, era lumină acolo. Am dat să urc, dar apoi, răzgân dindu-mă, am amânat vizita pe mâine, căci eram prea grăbit să ajung la tine. Când
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Navarra. Lectură cu Monseniorul: Regina moartă. Oboseală totală. 21 iulie 1952 Soare încețoșat. și, cu toate acestea, mă duc cu Tata la ștrand... Am început Condiția umană de Malraux. Merge greu. Am înotat mult și repede. și m-am întors acasă tare flămând. Nu știu prea bine de ce să mă apuc. Am terminat Celibatarii... Seara - plecarea lui Florino. Îl conduc la gară și, totodată, asist la sosirea lui Giglio... Două lucruri realizate dintr-o singură lovitură! Plecăm pe jos. Discuție foarte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
înmărmurit. și apoi - este o tristețe legitimă... Tristețea ta, grija ta, nu îndrăznesc să-ți spun că le împărtășesc, dar, Doamne, cât de copilărești îmi par acum grijile mele, tristețea mea... Nu mai e loc pentru ele! L-am însoțit acasă... Târziu, în noapte, mă întorc la mine. Un incident riscă să alunge pentru totdeauna pacea din casă. și este din imprudența mea. Caut să aplanez lucrurile cât pot mai bine și mi se pare că reușesc. Dimineața îmi permit luxul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sale și câteva zile agitate. Totul însă s-a liniștit și se va sfârși definitiv în chipul cel mai fericit prin plecarea noastră la munte. Aici la București e o căldură îngrozitoare, însă pe mine nu mă supără întru nimic: acasă stau cu toate perdelele trase, într-un costum din cele mai sumare, și sug sifon cât este ziulica de mare. Citesc, dar destul de puțin. Activitatea mea intelectuală scade pe zi ce trece și nici că-mi pare rău. De altfel
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
august. M-am plimbat cu Jeny Cohn prin parc și m-am ocupat de treburi gospodărești. Mâine, pe 5 august, plec, noaptea, în munți. Iar poimâine - miercuri, 6 august - este ziua nunții voastre, nu mai știu a câta aniversare. Felicitări! Acasă la noi totul este în ordine... Mă hrănesc bine: borș cu smântână, ficat prăjit, clătite, sifon de la gheață cu sirop și așa mai departe. La noi n-a fost nimeni (mint, a fost țikinovski). Asta e tot. Din Brașov vă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
făcusem: miercuri pică după marți, ori marți are ședință de lucru și Dumnezeu știe dacă va putea închide un ochi toată noaptea. Iar eu îl invit pentru a doua zi la cinema până la miezul nopții, ora pro babilă a întoarcerii acasă - unu noaptea! Dar nu mai era nimic de făcut. M-am hotărât să aranjez lucrurile cât voi putea mai bine, invocând mersul la piață joi dimineața și întorcându-mă de la cinema direct acasă, fără a mai trece pe la tine. Am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
miezul nopții, ora pro babilă a întoarcerii acasă - unu noaptea! Dar nu mai era nimic de făcut. M-am hotărât să aranjez lucrurile cât voi putea mai bine, invocând mersul la piață joi dimineața și întorcându-mă de la cinema direct acasă, fără a mai trece pe la tine. Am mai uitat ceva: mi-ai mai vorbit despre faptul că te simțeai încurcat. și mă gândeam: „La toate astea se mai adaugă și încurcătura de a fi drăguț cu mine, și faptul acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
point de temps à la reflexion, soit dans une totale immobilité. Et je ne fais que passer de l’une à l’autre. Despărțirile ratate sunt asemenea sinuciderilor ratate - adică jalnice! (De la Mihai citire.) Într-o seară, venind pe la noi acasă după ce nu mai fusese un timp destul de lung, Mihai a avut surpriza să găsească și un cățel - pui de grifon, ce se pripășise între timp. Îmi amintesc cu delicii de mutra pe care a făcut-o atunci când își dădu seama
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fost de vreo trei-patru ori la dânsul. De obicei, trimiteam o telegramă: „Sosesc joi, așteaptă-mă. Pierre.“ și de fiecare dată lucrurile decurgeau cam așa: soseam dupăa miază, mergeam la restaurant să luăm masa de seară, iar apoi ne întorceam acasă la dânsul și rămâneam până a doua zi dimineața. Într-una din dăți, ca să pot pleca, i-am pretextat lui Mihai că am de copt cozonaci. „Amicii“ au aflat de treaba aceasta și, în timp ce ne aflam cu toții adunați la mine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la dânsul și rămâneam până a doua zi dimineața. Într-una din dăți, ca să pot pleca, i-am pretextat lui Mihai că am de copt cozonaci. „Amicii“ au aflat de treaba aceasta și, în timp ce ne aflam cu toții adunați la mine acasă, mă întrebau malițioși câți cozonaci am făcut. Formula era „treisprezece plus doi“, din care „treisprezece“ erau cozonacii veritabili, iar „doi“ cu totul altceva. Mihai, susceptibil, a simțit ceva și lucrul acesta i-a creat o dispoziție proastă... Mihai lui Pierre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
editură, după o în târ ziere de 38 de zile. Seara am fost cu Mihai și cu Alice la cinema. 9 mai 1953 Mihai pleacă mâine în turneu. Preparative. Vom petrece seara împreună cu familia, la Rădulești. O seară bună. Reîntorși acasă la el, am stat de vorbă târziu în noapte. Încă n-a apucat să plece și îmi și lipsește... O anumită nerăb dare de a-l revedea și de a fi fericit... Căci mi-am dat seama că fericirea mea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
clipă de slăbiciune și înregistrează, fiindcă n-o să mai ai adeseori prilejul de a auzi asemenea mărturisiri, ba chiar dimpotrivă! Cu aceasta am încheiat introducerea sentimentală a scrisorii mele. Să trecem la lucruri pipăibile. Cu ocazia Sărbătorilor am obosit cumplit: acasă, la lucru, aiurea... și totuși am reușit să păstrez un soi de echilibru, inspirat din Glossele lui Eminescu: N’aie pas d’espoir, n’aie pas peur! Încerc, și închipuie-ți că reușesc, să fiu indiferent față de toate și chiar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sufletul meu, ba dimpotrivă... Când nu ai de ce te bucura, bucuria celorlalți nu poate decât să te întristeze... 16 iunie 1953 O zi plină: sculat la șapte fără douăzeci dimineața. De la șapte la unsprezece - trei lecții de limbă rusă. Întoarcere acasă. Puțină gospodărie. De la 12.30 și până la orele două - lecția de canto. Apoi m-am dus să-mi iau bicicleta de la Rădulești. Tur de bicicletă prin Floreasca. Ezitare cu privire la ștrand, dar apoi fuga în fața ploii care se apropia... Reîntoarcere acasă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acasă. Puțină gospodărie. De la 12.30 și până la orele două - lecția de canto. Apoi m-am dus să-mi iau bicicleta de la Rădulești. Tur de bicicletă prin Floreasca. Ezitare cu privire la ștrand, dar apoi fuga în fața ploii care se apropia... Reîntoarcere acasă; masa de prânz. De la orele patru și până la cinci și jumătate - ședință la bazin; gimnastică. De la șase la opt - două lecții de limbă rusă. Apoi - vizită la Mihai, prelungită până a doua zi dimineața. 17 iunie 1953 Astăzi - o singură
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ci dimpotrivă - ele se suprapun de obicei peste acele perioade în care nu mai am timpul necesar pentru a pune mâna pe condei.) și de data aceasta a fost la fel. Adevărata mea familie odată plecată în vilegiatură, am organizat acasă la mine reședința celeilalte familii, a celei mai nume roase și poate chiar a celei mai adevărate. A fost ceea ce eu am numit „La Hanul cu Bucurie“... și, într-un anume sens, Vir giliu (Andrei Cădere) a fost printre oaspeții
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
chiulească“, cu permisiu nea ori nu a organelor de miliție, la București, invocând motive „dentare“, unde, în afara tratamentelor de rigoare, avea ocazia să se întâlnească cu diverși prieteni și admiratori. Tocmai cu ocazia unei asemenea evadări îl cunoscusem și eu acasă la Mihai. Vara însă, procesul era invers: orășel cu pretenții de stațiune climaterică, Câmpulungul găzduia numeroase notabilități bucureștene, dintre care unele, cum era și Mihai, trăgeau chiar în casa locuită de Noica. Veneau atunci, în timpul vacanței de vară, și copiii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spus că cursurile încep pe 14 și că cei care nu se vor prezenta personal până pe 18 vor fi exmatriculați. Acum hotărăște tu când vii. Eu știu că ție îți e acolo mai plăcut, ba poate chiar mai bine decât acasă, dar până în 18 trebuie să te întorci... Te sărutăm, ai tăi, Mama și Tata 11 septembrie 1953 Dragul meu Petinca! ți-am scris o carte poștală, dar cum am pus-o la cutie am și început să mă neliniștesc, îndoindu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în D-ta altceva care luptă să iasă la lumină: o anumită dotație, să i spunem artistică. Te simt în zestrat pentru a face ceva cu mâinile, sufletul și inteligența, așa încât nu m-aș mira să știu că te consideri acasă în cinematografie. Dacă însă mă limitez la ce pot ști despre D-ta în urma scrisorii trimise, atunci sunt ispitit să spun că ar trebui să scrii literatură. Nu cumva ai și scris? Oricum, mă bucur să știu acum că prietenul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
31 decembrie 1953, eu, Florino și Mihai am fost invitați de Stere Popescu să petrecem Revelionul la el, în cerc strict intim. și, ca de obicei în asemenea ocazii, am stat cu Mama și cu Tata și cu alți invitați acasă până la orele douăsprezece, am ciocnit o cupă de șampanie, iar apoi - eu și cu Florino - am plecat la Sterică... ședea destul de aproape de mine, dincolo de Piața Națiunii, lângă frumoasa bisericuță Sfântul Spiridon cel Vechi. Când am sunat la ușă, ne-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de Sfântul Vasile, eram invitat la o mare fiestă ce se dădea la Kindi - duce de Beira și prim-ministrul Portugaliei. Bineînțeles că Mihai urma să vină tot cu Alby. Or, asta mi se păru prea mult. Când am ajuns acasă, ai mei dormeau. și atunci, pe loc, am luat o hotărâre: am deschis încetișor caseta de bani a Tatei și m-am împrumutat cu câteva sute de lei. Iar apoi am luat-o spre gară. știam că există la acea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
altă dată! și-n alte dăți!... Ah, teama aceasta continuă de a nu ceda și de a nu fi slab e mai rea decât orice păcat! (O, și cât e de dulce să cedezi...) 1 februarie 1954 Am lipsit de acasă două nopți la rând. La aceasta a contribuit o serie întreagă de elemente: în primul rând o puternică furtună de zăpadă care a pus vârf mizeriilor iernii din acest an și în al doilea rând - teama de a mă despărți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și, de fapt, nici nu mă mai interesa: eram într-un asemenea hal de epuizare fizică și morală, încât a doua zi am leșinat în stradă, cu tensiunea scăzută la șase... M-am trezit în penumbra răcoroasă a camerei de acasă. Eram grav bolnav... În jurul meu - Mama, Tata, medici și, din când în când, câte-un prieten. A trecut și Mihai pentru câteva minute... Foarte curând însă am fost internat la Spitalul Colentina, Secția de boli infecțioase, cu diagnosticul de hepatită
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prea mult sânge pentru tot felul de analize și experiențe, ceea ce nu avea darul să mă pună prea iute pe picioare. Singura mea speranță era să plec cât mai repede de acolo, convins fiind că mult mai bune condiții aveam acasă: singur într o cameră adumbrită și răcoroasă, eu, Mama și cu Tata, și cu Vally să mă îngrijească, și cu doctorul familiei - Henry Steinberg - la căpătâiul meu. Cât despre hrana mea dietetică, oricum mă hrăneam exclusiv cu ceea ce mi se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o cameră adumbrită și răcoroasă, eu, Mama și cu Tata, și cu Vally să mă îngrijească, și cu doctorul familiei - Henry Steinberg - la căpătâiul meu. Cât despre hrana mea dietetică, oricum mă hrăneam exclusiv cu ceea ce mi se aducea de acasă - și în felul acesta le evitam alor mei deplasările zilnice atât de anevoioase la capătul celălalt al orașului și pe o vreme de caniculă! Pierre, din Spitalul Colentina, Augustei la București Sfârșit de iunie 1954 Dragă Mămică, Mai am nevoie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-l așez la un loc mai răcoros. și astfel, timp de trei zile, am înșelat vigilența întregului personal și la capătul lor am obținut mult dorita externare. Era o zi frumoasă, însorită și Vally venise de dimineață să mă conducă acasă. Eu eram amețit, dar totodată fericit de cacialmaua pe care reușisem s-o duc la bun sfârșit. Am plecat cu tramvaiul și am făcut nesfârșite planuri de va canță împreună. Dat fiind că prietenul meu venea de unde venea, iar eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]