65,481 matches
-
copilăriei mele... Nu mai știu dacă am mărturisit cuiva șiretlicul de care mă folosisem pentru a pleca din spital, dar, oricum, până nu mă făceam bine cu adevărat, nici nu ne puteam gândi la plecare. Or, în ciuda condițiilor optime de acasă, reșutele se succedau unele după altele, zilele treceau unele după altele, vara se apropia de sfârșitul ei, iar de plecat din București nici nu putea fi vorba. Într-o zi, la întoarcerea ei de la serviciu, Mama îmi povesti între altele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș dulce. Seara vom mânca grătar la Brașov. S-ar părea că astea sunt toate noutățile... Pierre și Vally, din Satulung, lui Ion Omescu la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din Satulung, Augustei la București 8 august 1954 Draga mea Mămică! Ieri toată ziua am petrecut-o la oraș, am fost la ștrand, la piață (am cumpărat caș), am vizitat cunoscuți și așa mai departe. Astăzi e duminică și stăm acasă. țața Chiva primește oaspeți: fetele, fiii, ginerii, nepoțica (fata Lenuței - Lenuța întruchipată de acum cincisprezece ani, de necrezut aproape). Ne-au invitat și pe noi la masă: pui și pepene. Pentru cameră, lemne, curent electric și toate celelalte mărunțișuri (curățenie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și pepene. Pentru cameră, lemne, curent electric și toate celelalte mărunțișuri (curățenie, pregătirea mâncării) au luat de la noi câte 10 lei de persoană pe zi. Cam scump, dar în schimb foarte comod. Azi nu ne-am dus nicăieri. Ne odihnim acasă și primim vizite. Ducem un mod de viață supramonden... 10 august 1954 Draga mea Mămică, N-am primit încă nimic de la voi și iată că suntem de-acum de o săptămână la Satulung! La noi toate sunt cum au fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dincolo de ele mă privește un foarte simpatic, dar cam lipsit de consistență fluieră-vânt. Simt influența lui Vally și mă tem că ceea ce este mai important - sănătatea ta - rămâne pe ultimul plan. Ce noutăți la noi? Ce mai e pe la noi acasă? Din păcate, la noi sunt numai „vechituri“. Ion fuge dis-de-dimineață la nu știu ce muncă grea și are o mutră din cele mai acre, așa că te duce gândul că taică-său, farmacistul, era pe punctul de a pregăti o mixtură foarte corosivă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
treabă, dar mai puțină. Ieri-seară, împreună cu Florino la concertul de muzică veche italiană al Artei Florescu: un fel de muzică de curte foarte frumoasă, dar scrântită până la urmă cu un Puccini dubios... A fost totuși frumos. Sfârșit, m-am întors acasă și am dormit, în sfârșit! 27 ianuarie 1955 Nu există valoare umană posibilă fără luptă! Să lupți pentru ce? Pentru cine? N-are importanță: să lupți! 31 ianuarie 1955 Doamne, cât de tare te poți plictisi la Kindi! și cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
părțile descendente ale curbei mele de viață, se observă păstrarea sensului ascendent prestabilit. Aveam o vorbă înainte: Je suis en bas! Iar acum: Mon bas lui-même a monté à un certain niveau. Astăzi, seara, la ora întoarcerii mele pe jos acasă - o jumătate de oră de lumină fantastică: cer întunecat de furtună albastră și undeva, dintr-o crăpătură a lui, revărsându-se peste tot, bălțând totul - o lumină strigătoare până la absurd... Prinse între cele două extreme, lucrurile au căpătat un relief
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mei... Deci seara, pe la nouă și jumătate, s-au prezentat doi tipi, s-au legitimat și mi-au cerut să-i urmez. Erau de față Tata, Mama și Vadim Sargani - vechiul prieten al familiei noastre. Ion, din fericire, lipsea de acasă. Mi s-au acordat câteva minute ca să mă șterg pe cap și să mă îmbrac. Afară aștepta mașina - un jeep, cu care am fost dus la Prefectura Miliției de pe Calea Victoriei. Ajunși la destinație, am fost urcat la etajul al patrulea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de vară... Odată cu aceasta, am profitat să-i arăt unde locuiam, pentru orice even tualitate... Teama s-a istovit. A rămas doar speranța! Sabia lui Damocles 25 august 1955 M-am întors luni seară, la ora asfințitului. Era numai Mama acasă. Înainte de a veni, i-am dat un telefon. Tata este plecat din București, la mare. Îl așteptăm să so sească de la o zi la alta. Treptat, mă integrez în ritmul normal al vieții, cu înceti șorul însă - nu vreau să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gingașe domnițe și marchize... Am plecat cu Mihai în zori, pe o vreme plăcută cu fulgi rari de zăpadă, l-am condus până în Puțul de Piatră, unde se mutase alături de restul familiei, iar apoi, tot pe jos, am mers până acasă la mine. BILANȚ II Anul dur Începutul anului 1959 Eu cred în bunăvoința zeilor (sau a sorții) față de mine. Nu este însă o bunăvoință oarbă, ci una care urmărește un scop precis: acela de a mi da posibilitatea de a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să lupt! 9 ianuarie 1959 Dorința mea de înnoire a început să se înfiripe de ieri-seară... Dimineața am făcut gimnastică, am îndeplinit toate comi sioa nele propuse, am făcut o vizită lui Mihai, pentru a evita o întoarcere prea timpurie acasă, am mâncat foarte puțin la prânz, și acum am de gând să mă apuc de lucru serios... Câtă asemănare între aceste rânduri și paginile insipide ale primelor mele jurnale!) De fapt, dacă le-am scris e numai pentru a nota
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și un altul început și dus până spre jumătate... Aducea prima sa carte: Violonistica enesciană. Era alt om. Se întorsese în preajma Paștelui. De mulți ani exista între noi o nerostită înțelegere: în Joia sau Vinerea Mare, ne adunam câțiva la el acasă și ascultam Matthaeus Passion - întreaga colecție de plăci, într-o impresionantă distribuție germană, pe care Mihai o achiziționase cu destule sacrificii materiale încă din vremea războiului. În pauzele dintre schimbarea plăcilor, el dădea anumite explicații muzicale, în funcție de auditoriu, iar eu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și fiind numai noi doi, am hotărât să facem un drum dinspre centru înspre strada Puțul de Piatră și să intrăm în toate bisericile pe care le întâlneam în cale, pentru a asista la câte un crâmpei din slujbă. Ajunși acasă la dânsul, ne-am instalat în fotoliile comode din camera lui și, dat fiind că nu ne văzusem de mult, am înce put să povestim pe rând toate câte ni se întâmplaseră în aceste luni din urmă, eu despre greutățile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne vedem în ziua aceea. Urma să mai luăm legătura și să stabilim o altă zi, oarecare. Luni dimineață, fiind om al muncii, Mihai se duse la Institutul de Artă să semneze condica, cu atât mai mult cu cât primise acasă un telefon din partea lui Oprescu, care voia să-l vadă pe la o anumită oră. Plecă pe jos pe Calea Victoriei, institutul funcționând în cadrul Muzeului de Artă. Intră în biroul său, dar, când dădu să se dezbrace, secretara îi transmise că profesorul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cerc de prieteni, am hotărât de comun acord să ținem o asemenea ședință. Am pregătit din timp cartonul cu literele alfabetului și cu cifrele dispuse în cerc și, în prima seară când ne-am găsit singuri și liniștiți la mine acasă, am ținut ședința. Am pregătit chiar și hârtie și creion ca să notez răspunsurile, dar nu mi-a dat prin cap să înregistrez și întrebările pe care le puneam noi. Pătrunși la unison de solemnitatea gestului și a clipei, am in
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
când teroarea se stre coară în sufletele oamenilor. La cine te referi? — La cei ce m-au trădat. — Ai fost trădat? — Da. Trădarea e o calitate a anumitor firi slabe. Îmi e milă de ei. Întrebare în legătură cu ce se întâmplă acasă la el, dacă se duce pe acolo. Da, acasă... Oriunde se gândește la mine, sunt și eu. — Rugămintea mea este să spuneți familiei să nu fie tristă. — Ascultați un simbol: când dai viața, câștigi dreptul la fericire. Apreciere pentru Alice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cine te referi? — La cei ce m-au trădat. — Ai fost trădat? — Da. Trădarea e o calitate a anumitor firi slabe. Îmi e milă de ei. Întrebare în legătură cu ce se întâmplă acasă la el, dacă se duce pe acolo. Da, acasă... Oriunde se gândește la mine, sunt și eu. — Rugămintea mea este să spuneți familiei să nu fie tristă. — Ascultați un simbol: când dai viața, câștigi dreptul la fericire. Apreciere pentru Alice, pentru faptul că suferă cel mai mare supli ciu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
noua lui achiziție, dar nu avusese parte de dânsa... Eu trebuia să mă prezint a doua zi la șapte dimineața pentru a lua contact cu specialistul și urma să plecăm împreună cu cele două coșciuge, folosind o mașină funerară. La întoarcerea acasă, fiind singur, am preferat să mă culc la Tata... Acesta mă întrebă cum mă simt înaintea experienței de a doua zi. I-am spus că normal. De fapt, așa și era. și totuși mă temeam de un singur lucru: mi-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eu, cu toate că nu e dreptul meu de a-l ierta ori nu pe Dinu Noica... Îl întâlneam destul de des pe stradă, dar niciodată n-am avut dorința de a-l aborda, cu toate că ne cunoscuserăm doar destul de bine, ba chiar fusese acasă la mine și la ai mei... De obicei îl întâlneam când se ducea la Institutul de Logică, unde lucra, și care era lipit de clădirea studioului în care funcționam eu. Era însoțit de cele mai multe ori de un tânăr înalt și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din pricina legăturii cu un fiu de „ștab“. și, pesemne, zeloșii anchetatori n-au precupețit niscaiva lovituri de încurajare. Or, Crin era cu adevărat grav bolnav de ficat, și una din lovituri i-a putut fi fatală. O fi fost dus acasă, culcat în pat și lăsat în sfârșit în pace, până când mirosul ce se răspândi în apartament avea să dea de știre că era ceva putred în Danemarca. Dar 1971 a fost un an remarcabil și din alt punct de vedere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-ți calea ce duce sub pământ. și ferecând totodată satul în ecoul unei lăzi, pentru ca nimeni să nu mai poată scăpa de acolo. Ca pe toți ceilalți copii, mă duceau și pe mine la morți. Aceștia erau întinși pe năsălie acasă la ei, în odaia cea mai arătoasă. Lumea venea să-i vadă pentru ultima oară, înainte să fie duși la cimitir. Sicriele erau deschise, picioarele - cu tălpile pantofilor înălțate -, ațintite spre ușă. Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul sicriului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
crudă a zilelor toride din valea râului unde păzeam vacile. Ceas nu aveam, ceasul meu era bucata de cale ferată ce ducea spre oraș. Ziua, prin vale treceau patru trenuri; abia după trecerea celui de-al patrulea mă puteam întoarce acasă. Căci se făcuse ora opt seara. Cerul se apuca atunci și el să pască iarbă și prindea valea, trăgând-o sus la el. Mă grăbeam să plec mai înainte să se-ntâmple asta. În asemenea zile lungi dintr-o vale
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de învelișul pielii. Iar atunci când obiectele au o viață mai lungă decât posesorii lor, persoana absentă se strămută pe de-a-ntregul în obiectele rămase în urmă. Când a murit tatăl meu, spitalul mi-a predat proteza lui dentară și ochelarii. Acasă, într-un sertar de bucătărie, printre tacâmuri, se găseau șurubelnițele lui micuțe. Cât timp mai trăise, mama îi spunea o dată la câteva zile că uneltele n-au ce căuta acolo, să facă bine să și le pună altundeva. Dar după ce
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mângâios în germană, „Aprikosen“ sună a „liebkosen“ (a dezmierda). Așa că până la urmă tot am pus pe hârtie un colaj de cuvinte cu textul: pisicile din parcare se preling pe câte cinci-șase lăbuțe foșnind fiecare pe trepte ca tecile de acacii acasă-n sat mâncam caise turtite cu zecile pisicile-n jur miorlăite și-arcuiau coada făcând nasul lung bașca rotindu-și și ochii cât ceașca iar când mergeau să se culce blana li se-nfoia în somn la fiece răsuflare caisa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
silite să se retragă în ambuscada trăirilor. Un alt exemplu e Alexandru Vona. El operează cu ficțiune. Carela el sună însă ca o relatare documentară. Frazelelui Vona au strălucire pentru că sunt atât de golașe. Sentimentul că te afli la tine acasă îl descrie astfel: „Când intru seara pe întuneric în odaie și recunosc scaunul deoarece știu că acolo trebuie să fie la ora aceea, dar nu l-aș recunoaște într-o odaie străină cufundată deopotrivă în obscuritate, fiindcă de fapt nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]