65,481 matches
-
restul. și măcar că în realitate n-au fost niciodată la vreme de nevoie, ei spun: „Limba e Patria“. Mă irită această afirmație făcută de autori a căror patrie le stă la dispoziție fără ca nimeni să le-o conteste, și cărora acasă la ei nimic nu le amenință viața. Acela care, ca german, spune: „Limba e Patria“, are datoria să-și amintească de cei ce au fixat această propoziție: de emigranții care au scăpat refugiindu-se de asasinii lui Hitler. Referitor la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
al existenței, să caute să te consoleze cu patria. Oare câți iranieni nu sunt și azi aruncați în pușcărie pentru o singură propoziție în persană? Câți chinezi, cubanezi, nord-coreeni, irakieni nu reușesc nici măcar o clipă să se simtă la ei acasă în limba lor maternă? și cum și-ar fi putut găsi un Saharov o patrie în limbă, fiind arestat la domiciliu cu tot cu rusa lui? Când nimic din viața ta nu mai e cum ar trebui să fie, cuvintele se năruiesc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
domiciliu. Reclama suna așa: „Avem noi grijă ca mobila dumneavoastră s-o ia la picior“. Această mobilă cu picioare o cunoșteam bine ca pe un semnal ce ți-l dădea cu tot dinadinsul Securitatea. Astfel, se întâmpla să mă-ntorc acasă, iar în absența mea scaunul din cameră, de pildă, făcuse pași, ajungând tocmai în bucătărie. Sau tabloul de pe perete traversase odaia și aterizase pe pat. În momentul de față există aici, în Germania, un afiș publicitar pe care apare un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se numesc acolo „Judenfürze“ șpârțuri jidoveștiț. De câteori auzise pe-atunci expresia, el înțelesese de fiecare dată „Judofürze“, crezând că numele pocnitorii are ceva de-a face cu „judo“, cu sportul. și așa continuase să creadă până la șaptesprezece ani, iar acasă ori la prăvălie, când își cumpăra pocnitori, ceruse mereu „Judofürze“. În toți acești ani, nimeni nu-l corectase vreodată - nici tatăl sau mama, nici vreunul dintre vânzători. Când într-un târziu a descoperit cum se numeau cu adevărat, i-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri colbuite pline de hârtoape. Însă regele s-a abătut și pe-acolo, căci altfel nu l-aș fi întâlnit. N-avea nimic de-a face cu regii din basme, acasă n-aveam cărți de povești. Era un rege plăsmuit din lucruri reale, trăite de mine. Se trăgea din jocul de șah al bunicului, iar jocul de șah avea de-a face cu părul lui. În primul război mondial, bunicul meu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bunicul începuse să piardă smocuri întregi de păr, iar frizerul companiei i-a tratat pielea capului cu sevă stoarsă din frunze. Frizerul avea o patimă - juca șah oricând și oriunde apuca. Luase cu el la război jocul de șah de-acasă. În neorânduiala vieții de pe front, frizerul pierduse șapte dintre piesele jocului său de șah. Când jucai cu el, trebuiau înlocuite cu câte ceva: cu pene de păsări, coji de pâine, crenguțe sau pietricele. Când, după câteva săptămâni de tratament, părul bunicului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dar a fost și un sprijin: când jucai, capul și degetele tale participau dacă nu la viața adevărată, măcar la o variantă a ei. Te scotea din timpul decupat silnic în care erai prins, împingându-te înapoi în amintirea unui acasă de odinioară, și înainte în speranța unei reîntoarceri apropiate. și asta fără a mai trebui să te referi la tine anume, căci intraseși în pielea figurilor de șah. Timpul propriu jocului te purta cu sine, spunea el, nu erai nevoit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
l-au silit să lucreze în continuare cu mâinile. Lemn aveau îndeajuns copacii, iar el și-a cioplit un joc de șah complet. Mai întâi pionii, a zis, fiindcă înainte de război fusese țăran 1 și fiindcă voia să se-ntoarcă acasă și să redevină țăran. Când mi-a povestit astea, avea de mult un joc de șah ca lumea, vreau să zic: cumpărat din prăvălie. Eu însă mă puteam juca cu cel făcut de mâna lui, din care lipseau patru figuri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sau o propoziție-două: „cuvântul îndărătnic deci“, ori: „Dacă un loc există cu adevărat, el frizează dorința“. Abia uluirea în fața a tot ce poate fi scos din niște cuvinte disparate din ziar a atras după sine rimele. De mult începusem și acasă să decupez cuvinte. Zăceau împrăștiate pe masă - pe nealese, îmi ziceam. Mă uitam la ele, descoperind că surprinzător de multe rimau între ele. Încrezătoare în rimele lui Theodor Kramer și Inge Müller, am acceptat aceste rime la care nu contribuisem
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
proporției luate de lucruri - când fuga buimacă a capului face ca nici un cuvânt să nu-ți mai slujească la nimic, mai zic și azi: aha, îndată apare și regele. Când unul dintre prietenii mei a fost găsit spânzurat la el acasă, mă aflam deja în Germania. Dar acolo de unde trebuise să plec și să-mi las prietenii, regele se înclinase și ucisese din nou. Îl ucisese pe Roland Kirsch, un inginer constructor de 28 de ani care vorbea puțin și încet
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cea mai mare sărbătoare socialistă, „Ziua Muncii“. De Ziua Muncii, un dictator setos de prigoană și de construcții monumentale s-a descotorosit de un inginer constructor. Regele m-a strâns de beregată la primirea veștii. Oare cum e să fii acasă la tine seara târziu, cineva să-ți bată la ușă, să-i deschizi și acela să-ți pună ștreangul de gât? Vecinii spun azi că ar fi auzit noaptea mai multe voci răcnind. Nimeni nu s-a dus într-ajutor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cartea poștală, crezusem că voi fi în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și invers
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
doar imaginat de mine, dar care în calculul meu nerod conta. Pentru mine, părul și frizerul aveau totdeauna de-a face cu regele. Prietenii mei și cu mine așezam fire de păr peste tot în locuință înainte să plecăm de-acasă. Le puneam pe clanțe, pe încuietoarea dulapului, în sertare pe manuscrise, pecărțile din bibliotecă. Erau mici semne șirete, fiindcă nu atrăgeau luarea-aminte, și care ne spuneau dacă în absența noastră cineva se atinsese de obiecte, dacă Securitatea fusese acolo. „A
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
îmi spunea adeseori - să ezite în fața unui divorț. În fine, al treilea flashback: când atât cărarea, cât și cozile sunt în ordine, iar jumătatea stângă și dreaptă a capului și feței sunt simetrice. Înseamnă că aseară tata s-a întors acasă treaz. Drept care mama era plină de avânt, reușea să-i placă de mine, îi mergea bine. Dar pozele de acest fel sunt rare. Căci fotografii nu veneau în sat decât în zilele de sărbătoare. În zilele de lucru, tata mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ar putea zice: capul nu mi-era slobod și neatârnat. Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicolitc " Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli" Tăcerea nu-i o pauză în vorbire, ci o treabă în sine. Cunosc de-acasă felul de viață al țăranilor cărora nu le stătea în obicei să recurgă la vorbe. Cine nu-ți povestește niciodată nimic despre el însuși, nu vorbește mult. Cu cât erai în stare să taci mai mult, cu-atât mai puternic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bine că pământu-i vorace, lași limba să-ți odihnească în gură și pământul s-aștepte. Pe asfalt, însă, te miști mai cu lejeritate - acolo unde sevorbește încontinuu, moartea se află nu dedesubtul vieții, ci în urma ei. Mi-era dor de acasă, măsimțeam vinovată ca și când mi-aș fi luat picioarele la spinare, lăsându-i pe ceilalți pradă voracității pământului sătesc cu înfloritorul său panoptic al soiurilor de moarte. Eram obișnuită să văd moartea în plină viață cotidiană. și pentru că mă gândeam la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
moartea de Securitate, lucrurile s-au schimbat. Când, după lungi interogatorii chinuitoare, ieșeam din nou în stradă, cu ochii-ncremeniți ca și cum îmi turnase cineva ghips în găvane, simțindu-mi picioarele străine de parcă le împrumutasem de la un altul -, când mă-ntorceam acasă în această stare, plantele mi-arătau ce se petrece cu mine și nu poate fi exprimat în cuvinte. Iar pentru a mi-o arăta, n-aveau nevoie de nimicaltceva decât de parfumul, culoarea și forma de care oricum dispuneau și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spun totul vrea să însemne: tot ce poate fi spus în cuvinte. Așa se face că de fiecare dată i-am relatat toate faptele, însă nimic mai mult - nici o vorbă despre plantele care îmi lămuresc propria stare când mă reîntorc acasă trecând pe lângă grădini. Nu i-am spus niciodată nimic despre băbătiile acelea de piersici, ori despre zahărul de hoit, ori despre dalii. Tăcerea ținea mereu cumpăna vorbirii. Când prietena mea mi-ar fi putut interpreta greșit tăcerea, trebuia să vorbesc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trebuie să vorbești despre asta“. Apoi mai legăna de câteva ori din picior ca lumea să creadă că așa-i stă în obicei, și nu că e un semn care să mă facă atentă. Iar când ne întorceam de la biserică acasă, revenea la subiect, dar într-atât de laconic încât vorbirea îi conținea și tăcerea. Concentra inima cu picățele negre și harbuzul spintecat în cuvințelul aia, spunându-mi: „Aia cu Maria să n-o spui nimănui“. I-am respectat îndemnul chiar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aș fi aflat mă obseda imaginea înecului meu. Apa nu înceta să-mi umple urechile. Resemnării din momentele când mă înecam i-a urmat o spaimă de care nu reușeam să mai scap. Le-am povestit mai apoi celor de-acasă despre mare, nespunându-le însă nimic despre înec - am păstrat în secret foamea de carne a mării, la fel cum am trecut sub tăcere și foamea de carne a câmpurilor. Mi se părea că, dacă tac, frica amorțește în mine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu te poate îneca fiindcă nu există cuvânt pentru cadavrulînecatului în limba română. Leșul m-a șocat, și pentru asta am răsplătit-o pe moartă cu două cireșe. La unul dintre prietenii mei făcuseră iarăși o percheziție în timp ce lipsea de-acasă. și din nou înscenaseră percheziția la domiciliu ca pe o spargere. Cunoșteam bine jocul care se repeta de câteva ori pe an la fiecare dintre noi. Ne răscoleau prin cărți și hârtii, smulgeau tablourile din ramă, rupeau tivul de la perdele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Când terminau percheziția, luau cu ei un singur obiect mărunt, fără însemnătate: un deșteptător, un ceas de mână, un tranzistor. și, înainte de a pleca de la locul faptei, îți stricau ușa de la intrare pentru a simula o spargere. Când te întorceai acasă, miliția se și găsea acolo. Unicul obiect lipsă servea în procesul-verbal al miliției la transformarea percheziției în furt. Mai târziu sosea și clipa când te chemau la procesul unui spărgător dovedit căruia îi strecuraseră printre bunurile furate și obiectul luat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
geantă de voiaj. M-am opus arătândspre maldărele de geamantane, saci și lăzi ale celorlalți călători. Urma să mă întâlnesc la București cu lectorul meu de carte din Berlinul de Vest, stabilisem telefonic această întâlnire, iar Securitatea îmi interceptase convorbirea. Acasă n-aveam telefon, trebuise să merg la Poștă și să comand o convorbire cu Berlinul de Vest, să completez formularele, apoi să aștept trei ore până ce mi se indicase o cabină telefonică. În acest interval, Securitatea avusese timp îndeajuns să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
timpul stabilit ea să mă imobilizeze în somn, iar după ce dispăream din compartiment ar fi călătorit ca și ceilalți doi până la gara următoare. Sau și-ar fi continuat drumul până în zori, pentru ca apoi să facă drumul retur și, o dată ajunsă acasă, să se vâre frumușel în pat. Primind o zi liberă ca să se poată odihni în voie. De-abia fusese stinsă lumina în compartiment că a și adormit, începând să sforăie puternic. Putea cineva adormi atât de rapid, ori persoana sforăia
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
femeii-samovar. A treia, în fine, era darul ce mi-l făcuse maistrulblănar. Fusesem concediată de la fabrica de sârme, trebuia să plătesc ratele la frigider, covor, mobilă și apartament, dar n-aveam nici un ban. Așa că am început să dau meditații, mergând acasă la oameni. Am dat ore de germană și celor doi copii ai maistrului dintr-o fabrică timișoreană de blănuri. Nu urmăream să-mi fac relații personale. Căci cei ce aveau bani să-mi plătească orele erau, fără excepție, fie niște
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]