59,412 matches
-
Vasilevski a fost rănit ușor, dar a continuat să lucreze. Marele Stat Major a fost evacuat în subsolurile orașului, continuând să lucreze la capacitate maximă. În decembrie 1941, Vasilevski a coordonat contraofensiva de la Moscova, iar la începutul anului 1942, a coordonat contraofensiva generală dinspre Moscova spre Rostov. În aprilie 1942, el a coordonat operațiunea eșuată de eliminare a pungii de la Demiansk. După ce mareșalul Șapoșnikov s-a îmbolnăvit din nou, Vasilevski a fost numit șef al marelui Stat Major (interimar) pe 24
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
Major a fost evacuat în subsolurile orașului, continuând să lucreze la capacitate maximă. În decembrie 1941, Vasilevski a coordonat contraofensiva de la Moscova, iar la începutul anului 1942, a coordonat contraofensiva generală dinspre Moscova spre Rostov. În aprilie 1942, el a coordonat operațiunea eșuată de eliminare a pungii de la Demiansk. După ce mareșalul Șapoșnikov s-a îmbolnăvit din nou, Vasilevski a fost numit șef al marelui Stat Major (interimar) pe 24 aprilie și promovat la gradul de general colonel pe 26 aprilie. În
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
a făcut-o și, ca rezultat, după părerea mea, el a avut o contribuție la distrugerea a mii de luptători ai Armatei Roșii în campania de la Harkov. În iunie 1942, Vasilevski a fost trimis pentru scurtă vreme la Leningrad să coordoneze încercările de spargere a încercuirii executate de Armata a 2-a de șoc candusă de generalul Andrei Vlasov. Pe 26 iunie 1942, Vasilevski a fost numit șef al Marelui Stat Major, iar, în octombrie 1942, ministru adjunct al apărării. Vasilevski
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
ofensivelor sovietice. Începând cu 23 iulie 1942, Vasilevski a fost reprezentantul STAVKA la Stalingrad. Bătălia de la Stalingrad a fost o nouă perioadă dificilă în viața lui Vasilevski. Fiind trimis împreună cu Gheorghi Jukov pe frontul de la Stalingrad, el a încercat să coordoneze coordoneze apărarea orașului în condițiile în care legăturile radio funcționau cu intermitențe. Pe 12 septembrie 1942, în timpul unei întâlniri cu Stalin, Vasilevski și Jukov și-au prezentat planul pentru contraofensiva de la Stalingrag după o masă rotundă de o noapte întreagă
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
sovietice. Începând cu 23 iulie 1942, Vasilevski a fost reprezentantul STAVKA la Stalingrad. Bătălia de la Stalingrad a fost o nouă perioadă dificilă în viața lui Vasilevski. Fiind trimis împreună cu Gheorghi Jukov pe frontul de la Stalingrad, el a încercat să coordoneze coordoneze apărarea orașului în condițiile în care legăturile radio funcționau cu intermitențe. Pe 12 septembrie 1942, în timpul unei întâlniri cu Stalin, Vasilevski și Jukov și-au prezentat planul pentru contraofensiva de la Stalingrag după o masă rotundă de o noapte întreagă.. Două
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
și-au prezentat planul pentru contraofensiva de la Stalingrag după o masă rotundă de o noapte întreagă.. Două luni mai târziu, pe 19 noiembrie, în condițiile în care Stalingradul continua să reziste, a fost lansată Operațiuea Uranus. Jukov fusese trimis să coordoneze Operațiunea Marte (contraofensiva de la Rjev), iar Vasilevski a rămas lângă Stalingrad să execute dubla învăluire care avea să ducă în cele din urmă la încercuirea forțelor Axei din regiune și la anihilarea armatelor lor căzute în capcană. Planul contraofensivei de la
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
încheierea războiului. Armata în discuție era Armata a 2-a de Gardă comandată de Rodion Malinovski pe care Vasilevski o destinase stopării contraatacului german extrem de periculos lansat de Corpul al 57 Panzer din zona Kotelnikovo. În ianuarie 1943, Vasilevski a coordonat ofensiva din regiunea cursului superior al râului Don lângă Voronej și Ostrogojsk, care s-a încheiat cu încercuirea și distrugerea mai multor divizii ale Axei. La mijlocul lunii ianuarie, Vasilevski a fost avansat la gradul de general de armată, iar după
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
în sfârșit s-a declanșat Bătălia de la Kursk pe 4 iulie 1943, Vasilevski a fost responsabil pentru Fronturile Voronej și al Stepei. După înfrângerea germanilor la Kursk și declanșarea contraofensivei generale pe malul stâng al Nipruului, Vasilevski a conceput și coordonat operațiunile ofensive în regiunea Donbasului. Mai târziu, în același an, el a conceput planurile și a condus operațiunile de luptă pentru eliberarea Peninsula Crimeea. La începutul anului 1944, Vasilevski a coordinat ofensiva sovietică pe malul drept al Niprului, care s-
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
a primit Stalin). În timpul unei inspecții în Sevastopol, mașina lui Vasilevski a călcat pe o mină (10 mai). Mareșalul a fost evacuat la Moscova, pentru refacere după rănile suferite în explozie. În timpul Operațiunii Bagration, contraofensiva generală din Belarus, Vasilevski a coordonat ofensiva Fronturilor Baltice și Belarus. Când forțele sovietice au intrat în țările baltice, Vasilevski și-a asumat responsabilitate pentru toate fronturile baltice. Pe 29 iulie 1944, el a primit titlul de Erou al Uniunii Sovietice, ca recunoaștere a succeselor lui
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
pregătirile de luptă pe 27 aprilie 1945. În iunie 1945, Stalin i-a aprobat planul, iar Vasilevski a primit numirea oficială în funcția de Comandant Suprem al forțelor sovietice din Orientul Îndepărtat și a plecat la Cita de unde urma să coordoneze executarea planului. În timpul fazei de pregătire, Vasilevski a repetat cu șefii armatelor din subordine fazele de început ale ofensivei. În numai 24 de zile, de pe 9 august până pe 2 septembrie 1945, armatele japoneze din Manchukuo au fost învinse, partea sovietică
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
limbă cât mai unitară”. În perioada 1948-1956, la îndemnul Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR) și a Societății “Politehnica”, pentru a răspunde unor nevoi reale ale inginerului, dar și pentru a oferi noi cunoștințe în educare a populației, a coordonat elaborarea "Lexiconului Tehnic Român", ediția I-a, în opt volume, iar în perioada 1957-1966 s-a reeditat ediția a II-a în 18 volume, lucrare lexicografică de mare amploare, prima de acest gen din România. Prima ediție a însumat 7000
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
Comisiei Electrotehnice Internaționale. În 1961, împreună cu alți specialiști, a contribuit la organizarea la București a Reuniunii Generale a Comisiei Electrotehnice Internaționale, prima reuniune ținută într-un stat socialist. În calitate de Președinte al Comitetului Tehnic de Terminologie al Comisiei Electrotehnice Internaționale a coordonat și finalizat prima ediție a Dicționarului Multilingv al Electricității (1983). Începuse deja să lucreze, din 1981, împreună cu Comitetul Electrotehnic Român, la solicitarea Biroului Central al CEI, la elaborarea unui Tezaur de termeni. Primele rezultate au fost prezentate de academicianul Remus
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
creatoare, de pasiune și dăruire dedicate dezvoltării chimiei în România, un îndemn la muncă pentru atingerea celor mai înalte țeluri. O mărturie a contribuției aduse în cercetare, a inovațiilor și rezultatelor realizate de academician Raluca Ripan și colectivele îndrumate și coordonate de dânsa sunt și “certificatele de autor” și titlurile de “inventator” obținute. Astfel, în anul 1967 “Oficiul de stat pentru invenții” a acordat certificatul de autor academicienei Raluca Ripan și chimiștilor Ignat Eger și Nicolae Bojan, din Cluj, pentru invenția
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
în literatura matematică și prin faptul că peste 70 de articole ale unor matematicieni din întreaga lume conțin chiar "în titlu" numele profesorului; așadar operatorii Stancu de aproximare sunt consacrați în literatura de specialitate. De asemenea, a publicat și a coordonat mai multe volume de analiză numerică și teoria aproximării. În anul 1997 a fost pensionat, dar a continuat să conducă programe de doctorat în calitate de profesor emerit consultant. Pe parcursul întregii sale activități a fost și a rămas un colaborator fidel al
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
1934 ministerul primea răspunsul lui Ioan Andrieșescu care, prin cele formulate, făcea o călduroasă recomandare la adresa lui Ion Nestor. Doctor docent în istorie, arheolog, cu o intensă activitate în cadrul Muzeului Național de Antichități și a Institutului de Arheologie din București a coordonat în decursul anilor de activitate cercetările de pe șantierele arheologice de la Glina, Sărată Monteoru, Zimnicea, Glăvăneștii Vechi, Corlăteni, Suceava, Dridu, Bratei, Păcuiul lui Soare. Din 1945 a desfășurat concomitent o prestigioasa carieră didactica ca profesor la Universitatea din București, contribuind la
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
desăvârși". Fiind un proiect bazat pe comunitate fiecare membru are dreptul să își exprime opinia și este chiar încurajat să facă acest lucru dar, având membrii în peste 30 de țări răspândite pe șase continente, din motive practice, proiectul este coordonat de "Consiliul contribuitorilor". Liderul se nominalizează din acest Consiliu și are rolul de manager de proiect. Rolul consiliului este: Scopul proiectului Adempiere este crearea unei soluții business open source, dezvoltată și susținută de comunitate. Comuniatea proiectului crede că cea mai
Adempiere () [Corola-website/Science/307290_a_308619]
-
Laurențiu Ulici, Antologia poeților tineri 1978-82, ed. Muzeul literaturii române, 2007 - Apoziția, München. 2008 - Apoziția, München. 2009 - Apoziția - München 2011 - Dirijabilul de hartie, "antologie de poezie de Fr. Kocsis, 1971-2011 ed. Arhipelag, Mureș" 2011 - Nouă Poezie Nouă, antologie de poezie coordonată de Dumitru Chioaru, ed. Limes, Cluj 2012 - Poet, Poezie, Destin, un florilegiu alcătuit de Florin Șindrilaru, ed. Arania, Brașov. 2014 - Cele mai frumoase poezii - ed. alcătuită de Al. Petria, ed. Adenium, Iași 2015 - Almanah, Sintagme literare, ed. Eurostampa, 2015 Antologie
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
ziua de 4 octombrie 2000 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea patriarhului Teoctist, l-a ales în funcția de episcop vicar patriarhal, cu titulatura „Sinaitul”, hirotonia având loc la data de 15 octombrie 2000. În această calitate a coordonat și îndrumat, conform deciziei patriarhale, următoarele sectoare: Relații Externe Bisericești, Comunități Externe, Învățământ, Biserica și Societatea, Diaconia, Biroul de Presă și Biroul de Pelerinaje. Începând din septembrie 2002, a primit spre coordonare Sectorul Comunități Externe, Sectorul Patrimoniu Național Bisericesc, Asociația
Ambrozie Sinaitul () [Corola-website/Science/308633_a_309962]
-
Plenița, Dolj, departe de orice sat sau așezare cu biserici sau mănăstiri. Între anii 1976-1980 a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Diaconul Petre David, conferențiar suplinitor la Catedra de Îndrumări misionare și ecumenism , i-a coordonat lucrarea de licență, intitulată: "Sabatul la cultele neoprotestante și poziția ortodoxă". În anul 1980 a fost "tuns în monahism", pe seama Mănăstirii Bistrița, Neamț, primind numele de Ioachim. A fost primul călugăr hirotesit pe seama acelei mănăstiri după 40 de ani. L-
Ioachim Giosanu () [Corola-website/Science/308637_a_309966]
-
Eparhiei. Ca activitate pastoral - misionară consemnăm faptul că, alături de arhiepiscopul Iustinian, a târnosit și resfințit biserici, a hirotonit preoți și diaconi, a adresat multe cuvinte de învățătură pentru întărirea credinței strămoșești și îmbunătățirea vieții duhovnicești a fiilor Bisericii noastre, a coordonat sectoarele cultural, patrimoniu bisericesc, pictură bisericească, social și teologic educațional ale Eparhiei Maramureșului și Sătmarului, iar din anul 1999 a preluat grija lucrărilor de construire ale noii Catedrale Episcopale, al cărei demisol a fost târnosit la 9 septembrie 2003, de către
Iustin Hodea () [Corola-website/Science/308642_a_309971]
-
Din anul 2001 până în 2006 a funcționat ca Lector asociat la Facultatea de Teologie din Timișoara, unde a predat Patrologie și Formare Duhovnicească. A urmărit pregătirea spirituală a studenților teologi, prin organizarea de conferințe, întâlniri, simpozioane și sfătuiri duhovnicești. A coordonat sectorul misionar social din cadrul Arhiepiscopiei Timișoarei. Odată cu numirea ca Episcop al Caransebeșului, în decursul a doi ani de activitate arhipăstorească, Prea Sfinția Sa a hirotonit 50 de clerici, a funcționat ca profesor de Tipic și Liturgică la Seminarul Teologic Liceal "Episcop Ioan
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
fost aceea de a aduna în jurul Bisericii Ortodoxe pe românii risipiți în diaspora, de a întări parohiile existente și de a organiza noi misiuni ortodoxe în țările aflate sub jurisdicția lui în fruntea cărora să găsească preoți capabili de a coordona activitatea din străinătate. Toate aceste activități au fost desfășurate doar prin donațile credincioșilor fără a avea o bază financiară asigurată. La data de 5 iulie 1994 este numit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept "locum tenens" al Arhiepiscopiei
Serafim Joantă () [Corola-website/Science/308646_a_309975]
-
desfășurate doar prin donațile credincioșilor fără a avea o bază financiară asigurată. La data de 5 iulie 1994 este numit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept "locum tenens" al Arhiepiscopiei Române pentru Europa Occidentală cu sediu la Paris. Coordonează activitățile Arhiepiscopiei din Paris până în 1998. La instalarea sa existau doar nouă parohii în Germania, două în Austria și trei în țările nordice. În pofida eforturilor intense depuse de mitropolitul Serafim care dorește unirea tuturor românilor ortodocși într-o singură jurisdicție
Serafim Joantă () [Corola-website/Science/308646_a_309975]
-
în 1989 premiul al doilea pentru schița "Stelea" în cadrul concursului național pe care îl organiza. Din 1988 a devenit membru al cenaclului Quasar din Iași, în al cărui fanzin a publicat numeroase schițe și povestiri. Între 1992 și 2001 a coordonat suplimentul science fiction SuperNova, în anul 1993 publicând prima sa povestire, "Scrânciobul", în Jurnalul SF. În 1994 a câștigat două premii în cadrul Consfătuirii Naționale SF, Atlantykron și a devenit redactor-colaborator al cotidianului ieșean "Evenimente", în cadrul căruia a publicat în foileton
Dan Doboș () [Corola-website/Science/308676_a_310005]
-
cu 2 amfiteatre, 7 săli de curs și seminar, 30 de laboratoare și o bibliotecă cu sală de lectură dotată după cele mai moderne standarde în domeniu. În prezent, Facultatea de Automatică și Calculatoare cuprinde două departamente: Toate activitățile sunt coordonate de către Consiliul facultății, compus din 24 de membri (18 cadre didactice și 6 studenți). Facultatea pregătește ingineri la cursurile de zi, cu durata de patru ani, în specializările "Automatică și informatică aplicată (domeniul Ingineria sistemelor)", "Calculatoare" și "Tehnologia informației (domeniul
Facultatea de Automatică și Calculatoare din Iași () [Corola-website/Science/308028_a_309357]