7,219 matches
-
era imună la gloanțe, cum o putea omorî? Ce întrebare stupidă! Mai întâi, trebuia să afle ce era lucrul acela? Observase că nu putea ieși în lumină, poate că asta era metoda. Se întoarse la mașină și deschise torpedoul. Răscoli înăuntru, aruncând de-a valma pe banchetă obiectele care nu-l interesau. Bineînțeles că lanterna era chiar la fund. O luă și se apropie din nou de intrare. Apăsă pe buton, îndreptând raza ca o armă spre peretele colcăitor. Fără efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe mercenar să vorbească: Nu vreau să crezi că nu e bună ideea dar nu prea văd în spațiu, cum ai de gând să construiești capcana. Construcția nu ridică probleme, facem o cutie metalică, suficient de mare ca să încapă bestia înăuntru. Eu știu, vreo cinci metri lungime, cu un diametru de doi. Trebuie să fie destul de solidă, ca să nu o poată distruge dacă se zbate. Uite, scoase Boris din buzunarul de la piept niște foi de hârtie împăturite, am făcut niște schițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pregătită de noi? Asta chiar că nu-i o problemă! rosti Boris cu satisfacție. Ca orice capcană, trebuie să aibă și o momeală. Știm foarte bine după ce umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i așa? Va trebui să punem pe cineva înăuntru. În felul acesta, sigur va intra! Sper că ai luat în calcul faptul că acela pe care îl vom pune înăuntru nu va supraviețui. Pierderi colaterale! rosti Godunov zâmbind cinic. Și, cum îl vei convinge să stea acolo de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o momeală. Știm foarte bine după ce umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i așa? Va trebui să punem pe cineva înăuntru. În felul acesta, sigur va intra! Sper că ai luat în calcul faptul că acela pe care îl vom pune înăuntru nu va supraviețui. Pierderi colaterale! rosti Godunov zâmbind cinic. Și, cum îl vei convinge să stea acolo de bună voie? Cine a spus că trebuie să-l convingem? Îl băgăm pur și simplu, legat. Oh, nici nu vreau să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a foii de sticlă, fuioarele colcăiau într-o fierbere drăcească, lipindu-se de aceasta. Scaunul se răsturnă când Godunov sări în picioare speriat. Arătarea nu zăbovi mai mult de câteva momente. Se părea că știe că nu se poate strecura înăuntru. La fel de repede cum venise, dispăru de acolo. După ce își veni în fire, Boris se apropie din nou de fereastră. Din punctul său de observație cercetă atent toate cotloa nele din curte. Nu mai era acolo. Probabil că, negăsind nimic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el omului său, ai făcut o treabă bună. Să sperăm că va funcționa pe măsura așteptărilor! Boris nu comentă, el era sigur că dispozitivul va funcționa, doar nu depusese atâta efort degeaba. Singura lui grijă era dacă bestia va intra înăuntru. Chiar dacă nu se întâmpla asta, era hotărât să aștepte acolo sus pe platou, oricâte nopți, până ce va reuși. O ducem la locul ei? întrebă Vlad. Mâine, răspunse uriașul, astăzi nu mai avem timp. În după-amiaza aceasta o voi transporta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis ușile containerului ar fi văzut numai lemn brut înăuntru. Stratagema aceasta nu i-o spusese și lui Godunov, era ideea lui și se simțea foarte mândru de ea. El era pregătit, în ceea ce îl privea nu mai avea nimic de făcut. Nu mai rămânea decât ca Boris să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl cu prindă. Se cutremură, înțelegând că sfârșitul e mai aproape decât își imaginase. Pentru ca vâlva să nu poată scăpa, containerul fusese conceput a fi etanș. Așa cum negura nu putea ieși, la fel nici aerul de afară nu putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de aer ca să trăiască dar bănuia că nu, din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peștera vâlvei. Remorca și containerul erau nemișcate. Se plimbase în jurul ei, cercetând încuietoarea capacului. Totul părea a fi în ordine, nimic nu se schimbase. Urcase pe platforma remorcii și își plimbase mâinile pe suprafața metalică, rece și dură. Vâlva era înăuntru, peretele vibra ușor, ca și cum, dincolo de suprafața dură, un lichid dădea în clocot. Un fior rece îl cuprinse când simți iarăși valul de ură profundă pe care îl cunoștea atât de bine. Acolo, lângă che pengul de la intrare, stătuse el înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doua a zilei, când reușeam să mă liniștesc pentru scris, orice idei transcrise mecanic pe monitorul alb porneau de la și se întorceau la femeia pe care auzul meu atrofiat o percepe din când în când pufnind sau trăgându-și mucii înăuntru. Cu reflexe verzi de la piatra inelului de pe mâna stângă, în care joacă într-una, mimând preocuparea, o brichetă din plastic tot verde, Portia era chiar ideală pentru a zăcea liniștită într-un harem, fără grija de a deveni vreodată favorita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ies și eu de sub duș. Tanger a rămas capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe Enisei, visează noaptea pești de zeci de kilograme cu burțile-n sus, transparente de li se văd înăuntru ciorchinii roz de icre. Din visele ăstea homerice, se scoală dimineața la patru, încă pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai dezbracă seara pentru culcare) și pornește cu barca în larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
când venea la șase dimineața chioară de somn să-și vadă telenovela în reluare... Până să rememorez episodul ajunsesem la barul fără firmă luminoasă, pe care, nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade pe mesele de lemn și o muzică țârâie din stație. Zenaida m-a abandonat imediat în dreptul barului, unde un băiat deșirat, cu un maieu pus parcă de-a dreptul pe oase, șomează. Mâncare, ceva? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
iar să se întrerupă când Francezul și-a aprins o țigară din pachetul albastru de Gauloises. Noul venit se poartă cu țeasta rasă ca-n palmă, ochelari cu rame aurite, iar buzele lui subțiri, printre care strecoară cafeaua îndoindu-le înăuntru, denotă un ins greu abordabil. În realitate nu vorbește ca să nu se vadă cât e de beat, cum i se limbă plimba-n... apucă să-mi șoptească Tanger. A fost unul dintre cei mai mari arhitecți ai României din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
șosea, mai ales a tovarășilor profesori-maiștri de la liceu care ne luau din drum, ne îmbarcau, ne aduceau de unde plecaserăm... doisprezece Ciorile astea sunt semn de iarnă lungă, cugetă cu glas tare bătrânul V., chinuind filtrul țigării între buzele lui răsfrânte înăuntru. Ne uitam pe geam la ciorile care planau pe șantierul fără finalitate vecin cu curtea de la Național TV, cu aer de stăpâne într-un cimitir. Nu știu dacă am apucat să-ți povesteasc despre plimbarea pe lacul Cișmigiu cu Antonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
salcâmilor bătrâni ca într-o pădure, mai bătrâni ca ea. Paul abia se ține pe ramurile negre alunecoase ale pomului din dreptul ferestrei. În treningul de lucru, cu culorile denaturate de sudoare, și în adidași pe picioarele goale, privește drept înăuntru spre ușa cu glasvand în care s-a oprit fata cu prosop.) De ce pleci totdeauna așa, ostentativ (asta-i Zina, care subliniază neologismele), când începe telenovela? Nu plec ostentativ, zic, plec pur și simplu în căutare de ceva mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
eu părea să fie singura pe-o rază cât puteam cuprinde cu ochii. Pe urmă, din cerul gol s-a desprins la joasă înălțime un fel de balon colorat ca la bâlci în dungi verticale roșii, albe, verzi, ciclam etc. Înăuntru, o grădiniță întreagă de copii, vreo sută poate, încălecați, răsturnați în toate pozițiile, strigau TUDOR, TUDOR, TUDOR!!! Eu fac un semn larg, stârnind în cer țipete de bucurie. Da’ unde-i Bănică, întreb (pe loc îmi venise ideea că fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
avea chef să pornească la treabă. Până se va porni, ochii mei lipiți, de muncitor care a trebuit să se scoale degeaba la ora șase dimineața, să plece prin zăpadă fără cafeaua băută, ochii mei ascuțiți pot urmări întorși spre înăuntru un tren nesfârșit spre sărăcia din nordul țării, cu oameni pe culoare, mâncând pâine, brânză, ceapă, parcă s-ar pregăti pentru o foamete lungă, polară. Așa trebuia să înceapă orice voiaj de iarnă spre Moldova. În București, prima ninsoare conștientizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
grijă aproape pe pragul casei cu tencuială roșcată, tot o cârciumă de cartier în Rahova, cu o fată obosită la tejghea. Îmi lipsise orașul meu câteva săptămâni bune. În Rahova, berea prea rece pentru timpul ăsta se cere băută încet. Înăuntru e o căldură nesănătoasă de sobă cu gaz, și geamurile afumate m-au aruncat în afara timpului, dând o lumină difuză exact ca la ora când terminam slujba și îmi beam grăbit în cartierul meu doza de seară, trăgând cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la Slobozia cu toții să schimbăm banii Încât s-a umplut un pat de bani, fata noastră a pus totul pe hârtie ce trebuie să facem. Întâi să consolidăm casa, s-o tencuim, să-i dăm o față arătoasă, să zugrăvim Înăuntru, apoi să mărim bucătăria, să facem o baie, să construim un grajd nou pentru vacă și oi, un beci, garaj. Bineînțeles că s-au gândit să cumpărăm și mobilă nouă. Noroc cu conducta de apă existentă pe stradă că nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În fiecare apartament și că o să am multe formulare de completat, În special, pe persoane. Este singurul bloc reabilitat termic din zonă și arată foarte frumos pe dinafară. Mă gândeam În sinea mea: “dacă, pe dinafară este vopsit gardul și Înăuntru, leopardul”? Am făcut mai Întâi recunoașterea cu o zi Înainte. Blocul se Întinde pe două străzi: câteva scări, pe o stradă, restul, pe altă stradă, un bloc În formă de “L”, cu o curte interioară, de el fiind lipit alt
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mai uit la televizor de ceva timp”, le zic. Le mulțumesc pentru amabilitate, mă scuz că i-am deranjat și plec mai departe. Sun la uși, mi se răspunde, Îi salut cu zâmbetul pe buze și mă recomand. Sunt poftită Înăuntru cu amabilitate, mi se oferă condiții și sunt Întrebată din politețe, cu ce să mă servească. Le spun că nu am nevoie de nimic decât de buletine și de capul familiei pe care Îl desemnez prin voia lor, să-mi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a Însoțit pâna la biroul președintelui i-a lăsat Într-o anticameră și a plecat. Secretara le-a spus să se așeze pe scaune liniștiți și să aștepte că președintele este ocupat, deocamdată. După o jumătate de oră sunt poftiți Înăuntru. Primarii, emoționați, intrară În cabinetul președintelui. - Care dintre voi, este primarul Deveselului? - Eu sunt domnule președinte, mă numesc Mărina lu’ Spânzuratu! zise acesta puțin emoționat. - Hă, hă, hă, am uitat că la voi/ s-a răsturnat carul Pete de culoare
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
să aflu că era intrarea în căminul fetelor. După un mic hol de la intrare, am pătruns într-un culoar lung unde am cotit spre dreapta până ce am găsit o cameră pe ușa căreia scria cu litere mari de tipar: "Pedagog". Înăuntru ne aștepta o femeie cam de treizeci și cinci- patruzeci de ani, cu priviri plictisite, obosită după o zi lungă de muncă și enervată că noii elevi tot continuau să vină chiar și în miez de noapte. Era o femeie
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înceapă cu adevărat. Toată toamna ne au dus la cules de roșii, de căpșuni și de sfeclă într-o dubă acoperită cu tablă, fără geamuri, și doar cu un singur hublou deasupra capului pe unde priveam cu toți spre lumină. Înăuntru mirosea a balegă, transpirație și a sânge și noi trebuia să mergem în fiecare zi înghesuiți în acel spațiu stând în picioare și împingându-ne unii în alții la fiecare curbă. Tot drumul cântam fiindcă muzica devenise o formă de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]