6,901 matches
-
deschis valurile de jafuri ale achingiilor turci din 1390. Presiunea otomană l-a determinat pe țarul bulgar de la Târnovo să se supună regelui maghiar. În 1393, Baiazid I a cucerit cetatea Veliko Tărnovo și l-a luat prizonier pe însuși țarul Sisman și a instaurat pașalâcul în Bulgaria estică-unitate administrativă otomană guvernată de un pasă. Personal, a plecat la lupta împotriva românilor. În toamna anului 1394, sultanul Baiazid I a invadat Țara Românească. Mircea își strângea oastea ce numără 12 000
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și în perioada sovietică sub numele de Leningrad Ленингра́д, 1924-1991) este un oraș din Rusia. Se află în Rusia de nord-vest, în delta râului Neva, în partea de est a golfului Finic al Mării Baltice. A fost fondat de țarul Petru cel Mare, în 1703, ca o "fereastră către Europa", fiind de la acea dată capitală a Imperiului Rus până în 1918. Cu cei aproape 4,5 milioane de locuitori (2002), este în ziua de azi cel de-al doilea oraș ca
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
palatul Razumovski (1762-1766), palatul Șuvalov (1830-1838), locul în care a fost ucis Rasputin și Palatul Elaghin (1818-1822), o vilă (dacea) de odihnă de vară a familiei imperiale, situată pe insula Elaghin. Reședințe mai puțin importante au fost construite pentru copiii țarului Nicolae I: Palatul Maria (1839-1844), aflat peste drum de Catedrala Sfântul Isaac, sediu al consiliului municipal, Palatul Nicolae (1853-61) și Noul Palat Mihail (1857-1861). Cea mai mare biserică este Catedrala Sfântul Isaac (1818-1858), care are una dintre cele mai mari
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
care este o copie după Basilica Sfântul Petru de la Vatican. Nici un turist nu pierde ocazia să viziteze Biserica Mântuitorului Însângerat (1883-1907), un monument grandios, în stil vechi rusesc, care marchează locul în care a fost asasinat Alexandru al II-lea, țar al Rusiei. Cum Petru cel Mare a interzis construirea turlelor în formă de ceapă, această biserică este singura în oraș cu acest tip unic de cupolă. Catedrala Sf. Petru și Pavel (1712-1732), simbolul orașului de foarte multă vreme, adăpostește cavoul
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
bogate colecții de artă vest-europeană. Vastele lui colecții au fost pentru prima oară prezentate publicului în aripa construită în stil Renaștere greacă de Leo von Klenze (1838-1852), aripă numită acum Noul Ermitaj. Primul muzeu din oraș a fost fondat de țarul Petru cel Mare în Kunstkammer, ridicat în 1718-1734 pe malul opus al râului Neva, și care a adăpostit o vreme și Academia de Științe a Rusiei. Alte atracții turistice includ Muzeul de Arte Aplicate (1885-1895), Muzeul de Etnografie (1900-1911), Muzeul
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
în maiestuosul stil Art Nouveau, mărginesc Nevski Prospekt și includ Bazarul Eliseev emporium, Casa Cărților și magazinul Pasaj. Sankt Petersburg este gazda mai multor teatre. Teatrul Alexandrinskii, construit în 1828-1832 de Carlo Rossi, care a fost botezat după numele soției țarului Nicolae al II-lea. Mult mai faimos în afara granițelor Rusiei este Teatrul Mariinski (cunoscut și sub vechiul nume Teatrul de Operă și Balet Kirov), care a transformat orașul în capitala mondială a baletului. Conservatorul din Sankt Petersburg, primul din Rusia
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
deosebit al Generalisimului Alexandr Suvorov, reprezentat ca un zeu tânăr al războiului, a fost ridicat, în 1801, pe Câmpul lui Marte, care fusese folosit, până la acea dată, pentru paradele militare și sărbători populare. Piața Sfântul Isaac este împodobită de monumentul țarului Nicolae I, care este singura statuie ecvestră cu două puncte de sprijin (picioarele din spate ale calului). Printre monumentele publice ale orașului se află și statuia circulară a împărătesei Ecaterina cea Mare de pe Nevsky Prospekt, statuile unor cai din bronz
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
sprijin (picioarele din spate ale calului). Printre monumentele publice ale orașului se află și statuia circulară a împărătesei Ecaterina cea Mare de pe Nevsky Prospekt, statuile unor cai din bronz de pe podul Anicikov, o statuie ecvestră, în stilul lui Rodin, a țarului Alexandru al II-lea și Monumentul tricentenarului - dăruit de poporul Franței și instalat în Piața Sennaia. Câteva dintre cele mai importante evenimente din istoria orașului sunt reprezentate de monumente speciale. Victoria rusească asupra lui Napoleon este comemorată de două arcuri
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
cel Mare și un palat folosit de președinții ruși pentru întâlnirile cu oaspeți străini, Palatul Constantin. Alte puncte de atracție sunt Shlisselburg, cu fortăreața sa medievală și insula Kronstadt, cu fortificațiile din secolul al XIX-lea și monumentele sale navale. Țarul Petru cel Mare a fondat orașul pe 27 mai (16 mai stil vechi), 1703, după ce a recucerit Ingria de la Suedia. A botezat orașul cu numele sfântului său protector, Sfântul Petru. Inițial, orașul s-a numit "Sankt Piterburh", (numele apostolului Petru
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
fondat orașul pe 27 mai (16 mai stil vechi), 1703, după ce a recucerit Ingria de la Suedia. A botezat orașul cu numele sfântului său protector, Sfântul Petru. Inițial, orașul s-a numit "Sankt Piterburh", (numele apostolului Petru în limba olandeză; viitorul țar a locuit și a studiat o vreme în Țările de Jos). În acest loc se aflau fortăreața suedeză Nyen, și mai nou Nöteborg, în zona mlăștinoasă pe care o traversa râul Neva către gurile de vărsare din Golful Finlandei. De vreme ce
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
pe "insula Iepurelui", pe malul drept al Nevei, la aproximativ 3 km de vărsarea acestuia în mare. Mlaștinile au fost secate și orașul s-a întins în toate părțile, dezvoltarea noii localități fiind făcută sub conducerea inginerilor germani invitați de țar în Rusia. Petru cel Mare a interzis construirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului, cu excepția noii capitale, în felul acesta obligând toți meșterii pietrari să vină să lucreze în Sankt Petersburg. Iobagii au asigurat cea mai mare parte a
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
-lea, aristocrația rusă a construit numeroase palate care au rezistat până în zilele noastre. Orașul și monumentele lui au suferit însă din cauza inundațiilor teribile, una dintre ele fiind descrisă de Pușkin în "Călărețul de aramă". Dezrobirea iobagilor din 1861, decretată de țarul Alexandru al II-lea, a dus la venirea unui mare număr de săraci în oraș. În suburbii au fost ridicate numeroase case de raport și au apărut primele întreprinderi industriale. Până la sfârșitul secolului, Sankt Petersburg devenise unul dintre cele mai
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
industriale. Până la sfârșitul secolului, Sankt Petersburg devenise unul dintre cele mai importante centre industriale ale Europei. Odată cu dezvoltarea industriei, au apărut și mișcările radicale. Organizațiile socialiste au fost responsabile pentru uciderea a numeroși funcționari țariști de rang înalt, inclusiv a țarului Alexandru al II-lea (1881). Revoluția rusă din 1905 a început în capitală și s-a răspândit rapid către zone tot mai îndepărtate ale imperiului. În timpul Primului Război Mondial, numele "Sankt Petersburg" a fost considerat ca având rezonanță germană șî, la inițiativa
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Alexandru al II-lea (1881). Revoluția rusă din 1905 a început în capitală și s-a răspândit rapid către zone tot mai îndepărtate ale imperiului. În timpul Primului Război Mondial, numele "Sankt Petersburg" a fost considerat ca având rezonanță germană șî, la inițiativa țarului Nicolae al II-lea, orașul a fost rebotezat "Petrograd", pe 31 august stil nou (18 august stil vechi) 1914. În 1917 a izbucnit Revoluția Rusă. Prima sa fază, Revoluția din Februarie, a dus la detronarea țarului și la apariția a
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
germană șî, la inițiativa țarului Nicolae al II-lea, orașul a fost rebotezat "Petrograd", pe 31 august stil nou (18 august stil vechi) 1914. În 1917 a izbucnit Revoluția Rusă. Prima sa fază, Revoluția din Februarie, a dus la detronarea țarului și la apariția a două centre de putere: Guvernul Provizoriu și Sovietul din Petrograd. Guvernul Provizoriu a fost răsturnat în timpul Revoluției din Octombrie, iar la scurtă vreme după aceasta a izbucnit Războiul civil rus. Apropierea prea mare a orașului de
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
precum Canada, Statele Unite, Germania, Israel, Australia și Nouă Zeelandă, apărute datorită migrației postbelice. Un alt val de emigranți spre Occident s-a înregistrat odată cu prăbușirea blocului comunist în 1989, când au apărut comunități de vorbitori de română și în alte țari latine, ca Italia, Spania, Franța și Portugalia. Românimea sau romanofonia (văr. "rumanofonie" sau "romanofonie") reprezintă totalitatea vorbitorilor de limbă română și reunește mai multe țări și teritorii geografice în care vorbitorii de română sunt majoritari. (*) Zone în care se vorbesc
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
ceea ce părea a fi pradă de război a Rusiei, relația dintre Rusia și Imperiul German s-a complicat. Imperiul Rus a reluat construcția de cetăți la marginea sa vestică împotriva unei potențiale invazii germane dinspre vest. La 7 iulie 1879, țarul rus Alexandru al II-lea a aprobat propunerea armatei de a construi cea mai mare structură defensivă de „clasa întâi” din toată țara - cetatea Kaunas de 65 km2. Large numbers of Lithuanians went to the United States in 1867-1868 after
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
în Principatele Dunărene și la Constantinopol. Prima dintre aceste revoluții a izbucnit la 4 februarie 1821 în Țara Românească sub conducerea localnicului Tudor Vladimirescu, susținută de o revoluție declanșată cu o lună mai târziu de Alexandru Ipsilanti dar, dezavuată de țarul rus pe al cărui suport se bizuiau, acțiunea a fost rapid înăbușită de otomani. Evenimentele au declanșat însă reacții în lanț și la 17 martie 1821 din Pelopones au declarat război otomanilor. Până la sfârșitul lunii, întregul Pelopones era în război
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
în mod independent ideologia maoistă. Albania a luat partea Partidului Comunist Chinez în "ruptura chino-sovietică" și a rămas atașată de stalinism pentru deceniile care au urmat, sub conducerea lui Enver Hoxha. Unii istorici au trasat paralele între stalinism și politica țarului Petru cel Mare. Ambii conducători doreau cu disperare ca Rusia să ajungă din urmă țările vest-europene. Ambii au reușit să cucerească noi teritorii, transformând Rusia într-o putere conducătoare a Europei, chiar dacă pentru puțin timp. Alții îl compară pe Stalin
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
care sublinia solidaritatea dintre muncitorii din Rusia, Germania și din restul lumii și s-au desprins din a doua Internațională Socialistă atunci când partidele ei conducătoare nu au încetat sprijinirea propriilor națiuni în conflict. Revoluția din Februarie 1917 a izbucnit când țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a încercat să dizolve Duma. Corpul legiuitor s-a opus și a proclamat un guvern provizoriu. Țarul a abdicat lăsând guvernul provizoriu la putere. În vreme ce menșevicii și alți socialiști moderați erau de părere că
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
ei conducătoare nu au încetat sprijinirea propriilor națiuni în conflict. Revoluția din Februarie 1917 a izbucnit când țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a încercat să dizolve Duma. Corpul legiuitor s-a opus și a proclamat un guvern provizoriu. Țarul a abdicat lăsând guvernul provizoriu la putere. În vreme ce menșevicii și alți socialiști moderați erau de părere că Rusia trebuia să meargă pe calea democrației parlamentare, bolșevicii doreau un partid unic, o dictatură a proletariatului și credeau că în Rusia ar
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
parlament) în 1912 ca membru al Trudovicilor (un partid moderat liberal). Kerenski, un orator strălucit și un lider parlamentar priceput, a devenit membru al "Comitetului Provizoriu al Dumei" ca membru al Partidului Socialist Revoluționar și lider al opozanților socialiști ai țarului Nicolae al II-lea. Când a izbucnit Revoluția din Februarie în 1917, Kerenski a fost unul dintre cei mai proeminenți lideri revoluționari și a fost ales vicepreședinte al Sovietului din Petrograd. Când a fost format Guvernul provizoriu rus, el a
Aleksandr Kerenski () [Corola-website/Science/298247_a_299576]
-
motive politice care fuseseră condamnați în curți de judecată: unii dintre acești deținuți politici au fost, de exemplu, "decembriștii" care au scăpat de pedeapsa capitală. În pușcăriile țariste munca silnică (forțată, "katorga") este introdusă începând cu secolul al XVIII-lea, țarul Petru cel Mare construind drumuri, forturi, fabrici, vase și chiar orașul Sankt-Petersburg, folosind munca forțată a condamnaților și iobagilor. Țarul ordonă în aceeași perioadă și trimiterea condamnaților în Siberia, la minele de argint din Dauria. O altă categorie de indivizi
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
au scăpat de pedeapsa capitală. În pușcăriile țariste munca silnică (forțată, "katorga") este introdusă începând cu secolul al XVIII-lea, țarul Petru cel Mare construind drumuri, forturi, fabrici, vase și chiar orașul Sankt-Petersburg, folosind munca forțată a condamnaților și iobagilor. Țarul ordonă în aceeași perioadă și trimiterea condamnaților în Siberia, la minele de argint din Dauria. O altă categorie de indivizi din sistemul penitenciar siberian al Rusiei presovietice este și aceea a "colonilor consemnați". Acești deținuți erau obligați în exil siberian
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
stalinismul din anii 1930 nu a fost niciodată în cele din urmă rezolvată: urmare logică, sau mai degrabă deviere (sau chiar trădare), de la idealurile și practicile bolșevicilor revoluționari? Înainte de 1917, Imperiul Rus avea un regim monarhic autocratic. Abolirea iobăgiei de către țarul Alexandru al II-lea în 1861 a dezvăluit primele fisuri în vechiul sistem feudal. Odată emancipați, iobagii au fost împinși spre orașe, unde erau transformați în forța de muncă a revoluției industriale. La începutul secolului al XX-lea, Rusia se
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]