60,912 matches
-
Îi ascultase și rugămintea de a-i da un chip nou. Se cățără pe o costișă Înaltă formată din stînci ascuțite și independente, sperie o familie de cormorani care Își luară zborul pierzîndu-se departe, deasupra mării, În larg, și se așeză să-și aștepte sclavul, care urca greoi pe urmele lui. Luna Începea să-și piardă vigoarea, ștergîndu-se de pe cer, și foarte curînd zorii aveau să pună stăpînire pe insulă, vestind prezența iminentă a unui soare galben furios, care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să nu-i fie dat vreodată să o localizeze. Se apucă de treabă cu tenacitatea și dîrzenia cu care era În stare să Înfrunte totul și tocmai Începea să fie mulțumit de munca lui cînd, Într-o după-amiază, În timp ce stătea așezat pe stînca de pe culme, contemplînd Întoarcerea albatroșilor uriași care ochiseră hotărîți faleza pieptișă dimpotriva vîntului, observă, perplex, cum doi corbi-de-mare păreau să se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi surîsese și avea În sfîrșit parte de un element prin care să Înfrunte cumva lumea. Avu nevoie de mai bine de o lună ca să gonească păsările, să arunce În mare ouăle și tonele de excremente și să amenajeze peștera, așezînd sub stalactite carapace mari de broască-țestoasă, ceea ce avea să-i ofere, În timp, o considerabilă rezervă de apă potabilă. Astupă apoi și mai abitir intrarea cu pietre și stînci, lăsînd numai un culoar Îngust prin care putea trece o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
inimaginabile erezii de care auzise de-a lungul Întregii sale vieți. Dumnezeu și „Eu, Regele”, În ordinea pomenită - sau invers, căci cu privire la acest amănunt preoții și justiția nu erau niciodată de acord -, fuseseră dintotdeauna piatra de temelie pe care se așezase lumea lui, și nimeni, de cînd avea el judecată, nu Îndrăznise să pună la Îndoială În prezența lui autoritatea unuia sau canalele stabilite pentru a-l adora ori a intra În comuniune cu celălalt. Pedeapsa cu moartea În ambele cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
auzi clar hohotul general de rîs pe care-l provocase și care se pierdu mai apoi În depărtare, cînd lăsară În urmă păduricea de cactuși și Începură să urce povîrnișul. Atunci Își Îndreptă atenția spre cele două femei care se așezaseră pe o stîncă și se uitau În jur cu neîndoioasă curiozitate, ascultînd În vremea asta discursul cavalerului, care părea că Încearcă să le explice cu lux de amănunte particularitățile insulei, vorbindu-le și despre ciudații ei locuitori. Era evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și disperate prin care Încerca să atragă atenția unei femele delicate ce zbura pe deasupra cuibului, nehotărîtă, În pofida chemării grabnice a neputinciosului Îndrăgostit. Oberlus știa - văzuse asta de mii de ori - că Înainte de amurg femela avea să coboare și să se așeze alături de istovitul curtezan, răgușit de-acum și vlăguit, Însă era clar că, pentru nou-veniți, acel fascinant dans amoros care avea loc la numai cîțiva metri de stîncile populate de sute de iguane marine, foci sau broaște-țestoase uriașe se prechimba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sută, le acoperiră din nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile și rîsetele păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de răsunetul vocii groase și joviale a rotofeiului căpitan. Iar Oberlus, stînd pe vine În ascunzătoarea lui, cu ochii larg deschiși și urechile ciulite, nu pierdea nici un amănunt din petrecere, cu toate că interesul său părea cu totul acaparat de tînăra pasageră așezată În fața lui, la numai vreo două sute de pași, așa Încît s-ar fi putut crede că uneori, cînd se oprea să-l asculte pe vreunul dintre interlocutorii ei, l-ar fi privit drept În față - văzîndu-l -, cu toate că era evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
largul nostru, iar cavalerii se vor simți și ei mai bine singuri. Îl consultă din priviri pe soțul ei, acesta făcu un gest de Încuviințare și pe dată cinci marinari se grăbiră să lanseze la apă barca În care se așezau deja mama și fiica. CÎnd ambarcațiunea se pierduse În beznă, În direcția luminilor de pe Virgen Blanca, rotofelul căpitan se Întoarse spre cavaler și Îi zîmbi afabil: - Nu trebuie să o Învinuiți pentru purtarea ei, spuse el. Atîtea animale ciudate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se obișnui să-l urmeze ca un cîine credincios, făcînd tot ceea ce-i spunea și repetînd, ca un papagal fără haz, toate vorbele acestuia. Se uita În jur cu coada ochiului cînd celălalt Îl căuta din priviri pe Oberlus, se așeza la masă cînd mînca și Sebastián, iar la căderea nopții se Întindea, exact ca și chilianul, rămînÎnd nemișcat și În tăcere, cuprins de groază, pînă cînd somnul Îl răpunea, pentru douăsprezece ore, cît dura Întunericul la acele latitudini ecuatoriale. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
niciodată. Celălalt nu răspunse, Închise cartea grea și o puse la spate, ca și cum ar fi fost vorba despre o comoară pe care i-ar fi putut-o fura, și Îl cercetă, Încercînd să-și Învingă repulsia, pe bărbatul care se așezase În fața lui și care contempla absent marea ce se Întindea, negrăit de liniștită, plumburie, ca o oglindă lustruită, lipsită de cea mai mică pată, pînă cînd se pierdea din vedere, În larg. - Nici nu mi-ar fi servit la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care Își Înfruntau destinul sau moartea. Îi putea Înțelege, În pofida faptului că ideea lor despre onoare, relațiile cu femeile și copiii, precum și cultul bătrînilor sau setea lor sălbatică de sînge În vreme de război Îl descumpăneau. Dar bărbatul care stătea așezat Înaintea lui, Iguana Oberlus, reprezenta un fapt izolat, o ființă unică - unică și irepetabilă - și refuza să Îl accepte. Logic vorbind, nu ar fi trebuit să existe și nici să facă parte din specia umană, iar În cazul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decît mărunțișuri anecdotice, iar spaniola continua să fie, În pofida aspectelor ei picarești, absolut necesară pentru navigatorii de toate naționalitățile. Asta a și fost, de altfel, pricina pentru care, o lună mai tîrziu, Iguana Oberlus se simțea În stare să se așeze pe stînca lui favorită, pentru a citi pe litere și cu voce tare primele capitole din Don Quijote, mirîndu-se, pe măsură ce Înțelegea ce citea, de nenumăratele aventuri care i se puteau Întîmpla unei ființe omenești pe pămînt; aventuri pe care niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Regele, poate, al tuturor dracilor din iad, al tuturor avortonilor care s-au născut vreodată; al broaștelor rîioase, viermilor și balelor... Regele... - Ți se termină cele cinci minute, Îi aminti celălalt, Întrerupîndu-l. Și dacă nu te hotărăști să le folosești, așază-te pe piatră și lasă-l pe „prietenul” tău să pună mîna pe macetă, adăugă batjocoritor. Dacă nu-ți taie capul, cel puțin o să țină gura Închisă... Dominique Îl cercetă, confuz. Își Întoarse apoi privirea spre cei doi martori muți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rămas exact În aceeași poziție În care-l surprinsese moartea, făcu un gest autoritar Îndreptîndu-se spre chilian: - Aruncă-l În mare! spuse. Apoi strînse pe o farfurie resturile prînzului care nu căzuseră pe jos, se Îndepărtă cîțiva metri și se așeză pe o piatră, unde Începu să mănînce ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Biblia nu-i deșteptă deloc curiozitatea. Începu s-o citească așezat, ca Întotdeauna, pe stînca de pe culme, se strădui să dovedească interes, cunoscînd de mult importanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
talmeș-balmeș de mizerie și cenușă. Jumătate dintre cărțile sale și aproape toate alimentele fuseseră distruse definitiv, praful de pușcă nu se mai putea folosi, iar din frumoasa saltea a căpitanului de pe Madeleine nu mai rămăseseră decît cîteva fîșii amărîte. Se așeză pe pragul de piatră din dreptul intrării, se uită În tăcere la acel dezastru și se Întrebă din ce motiv focurile din centrul pămîntului și apele celui mai mare ocean trebuiau să comploteze Împotriva lui cînd În sfîrșit reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cineva de pe puntea-platformă. Tăcu mîlc, trăgînd cu urechea, și Îl liniști faptul că nu se auzeau decît scîrțîitul ritmic al navei și sunetul apei sub prova. Apoi, ridică pe umăr cufărul cel greu și Îl duse la barcă, unde Îl așeză cu mare grijă. Se Întoarse, Îl obligă pe căpitan să se culce la pămînt și puse mîna pe salteaua de lînă, lată și grea. În timp ce o Înfășura, privirea Îi căzu pe un mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pe María Alejandra, hainele, cărțile, armele, salteaua și mai ales splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie să se ascundă printre pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se preschimbase În imaginea tuturor femeilor de pe pămînt: cele pe care le contemplase de departe, și tot de departe Îl respinseseră, gonindu-l, sau cele pe care ar fi dorit să le cunoască, mulțumindu-se cu toate acestea să se așeze alături de ele și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care cîteva zile mai tîrziu Începură o săptămînă de chinuri pentru cei cinci prizonieri, pe care Îi obligă să le care În partea cea mai Înaltă a insulei. Le așeză acolo, perfect protejate și camuflate, cu vîrful Îndreptat spre intrarea În ansă, și se simți mîndru. Două tunuri Însemnau Întărirea „regatului” său și-i ofereau șansa de a-și controla și mai mult oamenii, Îndepărtîndu-i de mal pe musafirii nepoftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În rîndurile coloniei de fregate, albatroși, pelicani și corbi-de-mare, care Își luară imediat zborul, Îngroziți, acoperind cerul cu croncănitul și găinațul lor. Era ceva măreț să se preschimbe În stăpînul atîtor bogății - două tunuri și cinci bărbați - și să se așeze acolo ca să-i vegheze, cu ajutorul lunetei, pe prizonierii lui. Dintre nou-veniți, doi, Souza și Ferreira, părură să se resemneze din prima clipă cu destinul lor, considerîndu-l o aventură trecătoare, dar al treilea, un pilot numit Gamboa, cu gesturi semețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pierdu și el capul după tînăra creolă, și În scurtă vreme cei doi deveniră perechea cea mai surprinzătoare și În același timp cea mai fericită din capitala regatului. Norocos În afaceri, dinamic și cu relații bune, Germán de Arriaga se așeză la casa lui, Începu să dea uitării escapadele din trecut, care-l Împiedicau să profite mai mult de sine, și ajunse să rostească un cuvînt pe care Își jurase să nu-l lase niciodată să-i scape de pe buze: căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
văd hacienda din Sevilla și am acceptat... Plecăm mîine. În pofida vastei sale experiențe cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere la jocul de cărți, cavalerul de Arriaga fu nevoit să se așeze, buimac, și să scuture din cap de două ori Înainte de a Îngăima, neîncrezător: - Ce-ai spus? - Că mă duc la Sevilla cu contele de Rioseco. - Nu poți vorbi serios! - Ba vorbesc cît se poate de serios... Am pregătit bagajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor comunicante, din care bău, spălîndu-se apoi din belșug și străduindu-se să-și stăpînească durerea. După aceea, se așeză din nou pe marginea patului și se uită În jur, În timp ce se gîndea la camera ei. Cine era „chestia” aia și unde se dusese, nu-și putea imagina, dar era limpede că, din cîte-și amintea despre el, se asemăna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]