13,876 matches
-
o muzică puternică. CÎnd ies afară, pare că sînt minus treizeci de grade și cam asta este și temperatura neliniștii lui Wakefield. Este sigur că Înăuntru Îl așteaptă ceva nasol. — Ăsta este fostul liceu, Îi explică Maggie. După ce a fost abandonată, clădirea a fost preluată de artiști. Împinge ușa și se trezesc Într-o aulă mare și plină de fum, În care o mulțime de oameni dansează pe muzică bluegrass. Înăuntru e ca-ntr-un congelator, dar Într-un colț o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
umană. Cu toate acestea, Îl lasă În fața castelului bavarez și Îi spune noapte bună cu motorul pornit. — Încă ceva, mai spune Wakefield Înainte de a coborî din mașină. Crezi În Diavol? Nu fi caraghios, spune Maggie cu voce fermă. Wakefield a abandonat colegiul cînd avea douăzeci de ani, pentru a călători prin Europa. Marele lui Turneu a avut ca temă fantomele și Wakefield spera să poată localiza cîteva În vechile lor bîrloguri. În Paris, a participat la cursurile de arhitectură de la Sorbona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deprimant. Chiar mai scandaloasă este atracția, din ce În ce mai puternică, pe care o exercită Buddhismul În draga lui lume occidentală, centrul opulenței, gura fîntînii prin care se scurg obiecte și imagini. În urmă cu cîțiva ani, un om care și-ar fi abandonat toate interesele pămîntești și s-ar fi retras din viața „normală“ ar fi fost internat de urgență la balamuc. Dar azi, pentru că e buddhist, totul e ok. Grețos! Wakefield se simte Încurajat: Farkas a răspuns așa cum strămoșii lui austro-ungari ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi preferat să nu aibă drept soț un specialist În „spații ascunse“, căci atare noțiune era o metaforă transparentă a misterelor altor femei. Nu găsise nici o cale să alunge această neîncredere instinctivă, așa că acolo, În bezna nopții arctice, decisese să abandoneze această căsnicie. Nu știa prea sigur cum avea să o facă. Poate că ar trebui, ca și omonimul său din literatură, să dispară pur și simplu și să revină după douăzeci de ani ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În misiunea umanității era cu mult mai puternică decît credința ei, prost investită, În Wakefield. Ivan Zamyatin, care devenise În Alaska prietenul lui, a părăsit În cele din urmă Arctica și s-a mutat În orașul lui Wakefield, unde a abandonat arhitectura și s-a făcut șofer de taxi și furnizor de sfaturi. Rusul se convinsese, poate În cursul lungilor lor discuții din zona Arcticii, că arhitectura nu era adevărata lui chemare, că, de fapt, Îi făcea fizic rău, În timp ce contactele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vremuri, ideolog de rang Înalt. Și Slobodan Îl plăcea, Îl iubea, așa că atunci cînd Telescu a fost ucis de niște oameni care aveau, cel mai probabil, o proveniență ideologică asemănătoare celei a tatălui tău, el aplicat mecanismul dialectic. Și-a abandonat ateismul materialist și a luat-o Într-o direcție complet diferită. Susan nu este foarte fericită cu acest raționament. — Tatăl meu Începuse să meargă la biserică Înainte ca Mihai să fie ucis; nu a fost o chestie bruscă, după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
argumentele pro și contra asigurărilor de sănătate private. Apoi mai era și problema amplasării lui Simon astfel încât să minimizeze pagubele. Unde putea să-și așeze soțul așa încât să jignească doar o parte din oaspeți în loc de toți? În cele din urmă, abandonase acest proiect drept unul utopic. Chiar când bătu ora opt se auzi soneria. Cine putea fi atât de lipsit de maniere încât să ajungă la timp? Din fericire, cursul ei pentru o Gazdă Perfectă o avertizase să fie întotdeauna gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Exchange trebuia să devină nodul de comunicații al orașului, care anunța fiecare talcioc, ședință cu părinții, târg de vechituri și concert de colinde, oferind totodată urări pentru zile de naștere, șei la mâna a doua și colecții Barbie și Ken abandonate în favoarea albumelor cu abțibilduri Spice Girls. — Nu crezi, întrebă Mike Wooley, invidios din cauza atenției care se îndrepta deodată spre această enervantă nouă apariție, că prin acest ziar gratuit ne tăiem singuri creanga de sub picioare? — Aha! zise Fran scărpinându-și nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care întoarse brusc privirea. — Bănuiesc că da. Știam doar că vreau să ajut femeile care-și doreau foarte mult să aibă copii. Poate să răscumpăr într-un fel faptul că atâtea femei rămân însărcinate din inconștiență și avortează sau își abandonează copiii. — Laurenceă Vocea Camillei aproape că se frânse sub povara amintirii. — Eu te-am dorit cu înverșunare, deși nu sunt mama ta biologică. Mâna lui Laurence îi atinse ușor umărul. — Știu, mamă. Știu. Nu spuse cu voce tare lucrul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cât un dulap într-unul din ele și tot nu era de-ajuns. Jack nu agrea prea mult persoanele care-i tot dădeau cu „vremurile bune de odinioară“. În mare, numai bune nu fuseseră, dar felul în care bătrânii erau abandonați de familiile lor îl scotea din minți. Faptul că Fran putuse să accepte lucrul ăsta îl uimea sincer. — Uite ce e, te-ar ajuta cu ceva dacă m-aș duce eu să-l văd mâine și să stabilesc o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
publicul. Și erau povești care îmi mai și plăceau. Cum furaseră, cum iubiseră, cum tâlhăriseră, cum mă păcăleau. M-am dumirit dintr-o combinație a vorbelor directoarei de pe Rahova cu cele ale comandanților de meseviști - am înlemnit. Am vrut să abandonez. Nu era simplu, dădeam toate „cadourile“ pușcăriașilor, de fapt, drepturile lor de autor, și eram liber. Până la urmă puteam să întorc spatele. Apoi, bugetul pentru drepturile lor de autor îl luasem de la Cațavencu. În timp. O sumă uriașă. Aveam datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ne dea mâncare și lovindu-ne de fiecare dată când trecea pe lângă noi, ce să vă spun? Era o situație foarte gravă. Când aveam 11 ani, antrenorul vieții mele a ajuns la concluzia că trebuie să arunc prosopul, mi-am abandonat Mama, fratele și sora, iar pe așa zisul tată, nu-l mai puteam suporta. Iată cum am ajuns pe străzi, eram liber, bucureștiul era pentru mine mai primitor ca oricând, iar eu eram dispus să învăț orice, mai ales „SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
creației, de clivajul dintre o identitate tradițională pierdută și o conștiință modernă traumatică. Există însă și evoluții în sens invers. O deplasare dinspre estetismul decorativist spre tematizarea tradiției autohtone vom întîlni după război la Ion Pillat, în vreme ce „imagistul” Adrian Maniu abandonează insolența dandy cu tentă fauve a începuturilor din „Flori de hîrtie“, „Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mare poet de azi”, Ludo deplînge faptul că „literatura simbolistă a devenit un sport în mîinile unor imberbi, cari ar fi făcut mai bine să fi început cu altceva decît cu o meserie care cere talent”. „Generația de la 1914” Dacă abandonăm decupajul cronologic potrivit căruia secolul al XX-lea începe la 1901, trebuie să admitem că un nou saeculum apare odată cu „fractura” Primului Război Mondial. Intrarea în noul ev industrial e anunțată de acele fine seismografe care sînt întotdeauna artiștii transgresivi: lunga lîncezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardei noastre), șarjează caricatural stereotipiile prozei „înalte” și a literaturii „clasice” de dragoste, lansează autoironii burlești („Ultima și cea mai deplorabilă secrețiune a creierului meu este domnul Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceva rămăsese totuși valabil pentru insurgenții avangardiști: „reintegrarea textului”, „deteatralizarea”... Emigrat la Paris, dornic să relanseze proiectul teatral eșuat în România din motive financiare și lipsă de audiență, autorul Priveliștilor avea în vedere și o carieră de dramaturg, din păcate abandonată înainte de a începe. În adolescență, publicase traduceri din dramaturgi idiș și o versiune a dramei Ahasverus a olandezului Herman Heifermans. La Paris ajunge pe urmele surorii sale Lina Fundoianu, actriță, căsătorită cu Armand Pascal și membră a companiei dramatice „Vieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor ample citate din manifestul lui André Breton, regretul fiind acela că „succesiunea de surprize luminoase nu e propice unei viziuni organice, stăruitoare, definite” și că, rămas fidel „noului alexandrinism” al „pointilismului poetic imagist”, Voronca „nu s-a decis să abandoneze această pistă de ocol și să revie la vechea matcă a acestei poezii organice, căreia originalitatea imaginilor i-ar crește prestigiul și i-ar intensifica strălucirea”. „Strălucirea autonomă a imaginilor” e taxată ca o abatere de la norma subordonării lor față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al doilea și al treilea val (Sașa Pană, Geo Bogza, Gheorghe Dinu, Virgil Teodorescu, M.H. Maxy, S. Perahim, Miron Radu Paraschivescu, Gellu Naum ș.a.) au optat pentru „avangarda” politică a proletariatului revoluționar, în virtutea vechilor opțiuni de stînga; unii dintre ei abandonaseră încă din anii ’30 „evazionismul” anarhic al avangardei estetice în favoarea militantismului antiburghez și antifascist, uneori explicit comunizant (Gh. Dinu, Sașa Pană, Miron Radu Paraschivescu, Perahim fuseseră chiar membri ai Partidului Comunist în ilegalitate; Geo Bogza, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fuseseră chiar membri ai Partidului Comunist în ilegalitate; Geo Bogza, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun, Maxy, Gellu Naum ș.a. erau militanți radicali de stînga). Odată cu instaurarea dogmatismului realist-socialist, componenta de libertate artistică - anarhică, revoltată, ludică și imaginativă - trebuia însă abandonată în favoarea „necesității înțelese” a Revoluției proletare și denunțată ca reminiscență burgheză, „decadentă”. În deceniul șapte, recuperarea estetică a avangardei interbelice s-a produs pe o linie ideologică marxizantă (în virtutea opțiunilor politice de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
l-a văzut și Tomoe. „Nici un alt film n-ar putea fi mai instructiv pentru ea“, gândi Takamori. Gelsomina era mereu prin preajma lui Zambaloni și nu-l părăsea nici o clipă, chiar dacă îi făcea șicane sau o bătea. Până la urmă, a abandonat-o în munți, iarna, la apusul soarelui. Femeie isteață de altfel, dar nu se gândea deloc la viața ei și nu-și calcula pierderile și câștigurile. O fată din zilele noastre ar considera-o de-a dreptul proastă. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gândit la el toată ziua. — Oare ce-o face acum în Yamagata? — Tomoe, eu... Takamori își stinse cu un gest hotărât țigara. Mă gândeam să-mi iau vreo săptămână de concediu. Vreau să plec la Yamagata. Simt că să-l abandonez pe Gaston tocmai acum ar însemna să renunț la ce-i mai bun în mine. Așa consider eu acum. După această declarație deschisă, a început să se scarpine în cap, încurcat. — Plec la Yamagata, o anunță el hotărât. — Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o pădurice, se vedea prin ceață, plutind ca o insulă. Valurile de ceață se unduiau deasupra mlaștinii și insula însăși părea că se mișcă încet. Pe malul ud de ploaie al mlaștinii se afla șasiul unui autobuz vechi care fusese abandonat. Dincolo de șasiu era baraca pe care o zăriseră mai devreme. Fusese probabil construită pentru turiștii care treceau pe acolo ca să aibă unde să-și tragă sufletul puțin. Astăzi nu se vedea nimeni prin apropiere. — Gas, ia-o înainte și aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Înainte, iar Dan se strecurase În spatele meu În vreme ce curățam și-și plimbase degetele pe interiorul coapsei mele, așa că am lăsat baltă orice activitate de readucere a camerei la starea ei originară, de curățenie imaculată, și-am dat fuga În dormitor, abandonînd totul pe a doua zi dimineață. Auzisem mai demult că semnul după care poți recunoaște un adevărat bucătar este faptul că persoana curăță pe măsură ce gătește, dar, În ciuda faptului că sînt o Împătimită a tuturor emisiunilor culinare de la televizor, În ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
clipa de față. Relațiile strînse de prietenie cu alte femei m-au ocolit Întotdeauna și știu că nu trebuie să fii psiholog ca să deduci că singura femeie de care am fost vreodată apropiată a fost mama, care, murind, m-a abandonat, deși fără voie, iar frica mea de a nu fi părăsită e motivul cel mai plauzibil pentru care nu mi-am Îngăduit să mă atașez de altcineva. Dar, pînă În prezent, nu am realizat ce pierdeam. Îmi place la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
matroană plină de celulită, spongioasă și plină de găuri ca o savarină? Da, cu siguranță se Îngrășase și avea o burtă tare și umflată, bombată, și era uscată, aproape abrazivă, și era oribil, continua din inerție, căci nu voia să abandoneze, nu era stilul lui, dar nici nu reușea să sfârșească. Pentru a-și Întări erecția, Începu să-și stoarcă scrotul și să-și frece testiculele care se zbăteau flasce peste pubisul ei și În sfârșit reuși să-și dea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]