6,732 matches
-
Noi, Românii, ducem teribil lipsa acestui „articol”, avem, după cum se știe, extrem de puțini preoți față de numărul impresionant de biserici și aproape nici un sfânt. Nu ar fi avut putere, dar ar fi fost stimat, enorm stimat! Și ce, stima reală, profundă, admirația, ea Însăși rară Într-o „țară tristă plină de humor”, nu e ea o formă a puterii?! Sau, poate, domnul Iliescu care a avut decenii la rând putere, putere politică, și Într-un stat dictatorial, polițienesc, funcționarii și demnitarii superiori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sudul României, rod și al influențelor otomano-orientale și nu numai, cum se zice, al vicisitudinilor istoriei. Bunul meu prieten Matei Călinescu Își fortifică - și-și fortifica și altădată! - scepticismul său elegant și, uneori, profetic, din sursele sale instinctiv estetice. Vezi admirația fără margini pe care o poartă acelor mari autori „sudici” - Mateiu Caragiale și Ion Barbu, printre alții, ei Înșiși rod al acelei psihologii și civilizații balcano-orientale. Extrem de rare, de „exotice” și, bineînțeles, extrem de atractive pentru unele spirite „rafinate”. Dar, În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
teme, cum spuneam importate iute de aiurea sau „snoabe” pur și simplu; nombrilismul intelectualului autohton putând naviga cu toate pânzele Întinse, această puerilă și de fapt provincială - când nu ascunde oportunismul cultural, care trece, azi, prin culoarele mass-mediei! - auto-admirație, această „admirație În oglindă” a unui spirit Încă tânăr, viguros, cum este cel românesc, care se grăbește să se Încarce cu aerele satisfăcute, suficiente, de fapt, ale Occidentului. El Însuși, după un imperiu post-renascentist, post-iluminist, cu o perioadă romantică formidabilă În capitalele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ies acuma la lumină!Ă și cu alții, cam din aceeași făină, dacă nu informatori, oricum carieriști mărunți, provinciali, Împânzind coloanele bietelor reviste literare de atunci - Contemporanul printre altele! - cu texte imunde, false, ornate, bineînțeles, cu citate din „tovarășul”. Din admirație culturală, dar și din compasiune, mi i-am apropiat pe cei doi „Castor și Polux” ai filosofiei tinere românești, i-am invitat la mine Împreună cu prietenii de atunci, Nichita, Doinaș și Manolescu, Întinzându-le o mână prietenească și colegială, Încrezător
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Cam după vreo trei decenii, Dostoievski, publicând În ’861 Crimă și pedeapsă, Își „trădează” aceeași „aplecare” sau „mod instinctiv de a prețui” și de a „exagera” În această valorizare, distincție, ierarhizare, Întorcându-l Însă „pe dos” pe Julien Sorel și admirația sa totală și emoția sa organică pentru marele dispărut, pentru Napoleon, creând un criminal, e drept, dar care vibrează de aceleași pulsiuni ca personajul francez. Ambele personaje și ambii autori, unul francez și altul rus, Își trădează și astfel pulsiunile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceste volume masive o continuare a școlii moderne de roman, ancorate toate În realitatea socială și psihologică post-decembristă, aceste cărți au fost sau ignorate sau pur și simplu „secerate” de reviste precum România literară sau Luceafărul. Iar În atenția și admirația, uneori absolut nenuanțată, a criticii, mai ales „tinere”, alături de mai vechii „monștri” sud-americani, se ivesc „modelele nord-americane”, mai ales cele de ultimă oră, recolta ultimelor decenii. E imposibil de ignorat fervoarea admirativă a „noii critici”, care, ridicând osanale nediferențiate față de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe Gauguin. Viața lui, ruptura cu societatea, cu familia, cu cariera sa de pictor chiar, fuga sa În „exotic”, ca și, se’nțelege, modul său de a picta, de a pune culoarea, compozițiile, temele sale mă umplu nu numai de admirație, dar și de curaj! Chiar și Între companionii săi de pictură, inși, se știe, marginali social, săraci până la ridicol, refuzați de saloane și de criticii care făceau opinie - și vânzare! -, Gauguin face figură aparte; nu aș putea-o defini prea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a luptat pentru aceasta! - o schiță de istorie literară contemporană publicând cele patru volume ale cărții sale Scriitori români de azi. Nu sunt și nu am fost Întotdeauna de acord cu Eugen, un anume conservatorism al valorilor, ca și o admirație nedisimulată și uneori rigidă față de „geniul câmpiei” care a fost Marin Preda ne-au cauzat nu puține discuții. Dar... din falanga formidabilă care, la Începutul deceniului șapte, a sprijinit și a făcut posibilă Întoarcerea la estetic a unei literaturi Înglodate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dimitrievici, L’âge d’homme. Nu s-a Întors după Revoluție, cum am făcut eu, și regret - ca și nu puțini scriitori din generația noastră sau mai tineri care, m-am convins, Încă Îi poartă o bună memorie și o admirație profesională intactă. Am un reproș a-i face, totuși: după protestul meu de la Paris și Întoarcerea În țară, criticul L. Raicu nu a mai scris nimic despre autorul care eram, deși În anii aceia grei - și splendizi, pentru mine! - mi-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
măsură. Am rămas mereu uimit, În ceea ce mă privește, de disprețul cu care e privit „prostul” În literatură, chiar și sau mai ales În cea română. Maestrul Caragiale face mult caz de „ei” și tot Bucureștiul a căzut În totală admirație față de arta D-Sale. Dar, dacă ai față de „ei” o atitudine precum cea expusă mai sus, apropiindu-i de „blânda nebunie”, „ei” vor putea avea parte, dacă nu de un alt tratament, de o privire mai Îngăduitoare, oricum, mai puțin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În cu totul altă direcție. O trăsătură a epocii a fost și ascensiunea naționalismului și, mai ales, orientarea sa Într-un sens tot mai autohtonist. Naționalismul secolului al XIX-lea se Îmbina fără dificultăți cu europenismul și, În genere, cu admirația față de Occident. România voia să demonstreze că este o țară europeană (de unde și accentul pus pe originile latine, pe rolul românilor În Evul Mediu În apărarea civilizației europene...). După 1900, fără a fi abandonată orientarea europeană, accentul cade mai apăsat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
simbolul unei lumi libere și prospere. Firește, unanimitate nu există: românii mai puțin tentați de Occident au optat la un moment dat pentru Serbia și Împotriva Americii. Dar, dintre toate țările, America este cu siguranță cea care inspiră mai multă admirație. Și viața de fiecare zi se americanizează În România, ca pretutindeni. Filmele pe care le văd românii, la cinema, la televizor sau Înregistrate pe casete, sunt În proporție zdrobitoare americane; muzica, la fel. Restaurantele McDonald’s s-au Înmulțit vertiginos
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
romanul în sine aproape nu mai conta deloc - publicarea unui obiect lucios asemănător unei cărți constituia doar o scuză pentru chefuri și paradă și autori arătoși citind texte minimaliste bine meșteșugite studenților care ascultau în transă, cu gurile căscate de admirație, gândind: „Pot și eu să fac asta, pot fi ca ei“. Firește, dacă nu erai îndeajuns de fotogenic, tristul adevăr era că nu puteai fi ca noi. Iar dacă nu erai un suporter al celor din Brat Pack, trebuia oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
l-am condus pe Kentucky Pete afară, pe gazonul presărat cu dovlecii aprinși, iar el păru să aprecieze maniera elaborată în care fusese decorată casa. - Mamă, locul ăsta a fost transformat într-un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis grăbit, consultându-mi ceasul. - Fantomatic, omule, fantomatic. - Spiritele or să geamă toată noaptea, frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
calm și încurajator, însă cum eram atât de celebru și mai apropiat de vârsta lor decât oricare alt profesor (deși eram complet independent de restul facultății și nu pot băga mâna-n foc pentru asta), studenții mă priveau cu o admirație nedisimulată. În timp ce le criticam povestirile, încercam să ignor expresiile de teamă și îngrijorare. M-am așezat la birou și am deschis laptopul, trecând imediat la inventarea unui vis pe care să i-l servesc doctorei Kim, micuța psihiatră coreeană pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta. Dinspre Dale: - O văd și eu, Bob. - Care e locația actuală? strigă Miller. ...cum eram altădată... - Se îndreaptă spre scări...va coborî la parter... Sunetele lor surescitate au for brusc înlocuite de ceea ce se-auzea ca un soi de admirație sufocată. - Sfinte Hristoase, strigă unul dintre ei. Ce mă-sa-i asta? - Bob. Era Sam, cred. Bob, coboară pe scări. Cântecul se curmă în mijlocul frazei muzicale. Miller și cu mine stăteam cu fața la scările care coborau spre holul de la intrare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și predispozițiile, la superlativ. Vă felicit din toată inima. Cartea scrisă de Dv. reprezintă o bijuterie valoroasă, unicat prin talent, documentare și realitățile trăite. Cele mai bune gânduri pentru sănătate deplină și satisfacții, Într o viață lungă și pașnică. Cu admirație, Dr. Sofia Ionescu </citation> <citation author=”IONESCU Sofia” loc="București" data =”21.IV.03”> Mult Stimate D-le Eugen Dimitriu, Scuzați enorma Întârziere a scrisorii mele. Mulțumesc foarte mult pentru cartea trimisă și pentru scrisoare, care m-au Încântat. Am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vin În minte ce farmec aveau deniile și sărbătorile religioase la biserica Adormirea. Cu alese sentimente și aprecieri. Vă urez la mulți ani, Paște fericit cu realizările dorite. Dr. Sofia Ionescu P.S. Am să vă mai scriu despre Raul Verdeanu, admirația pt. Adinel Vartan, despre Tana Mugurel (Marieta Tănase) și idila cu fratele mamei, Grigore Șincai. </citation> <citation author=”IRIMESCU Ion ” loc="București, Str. Muzeul Zambaccian" data =”21.I.1973” desc=”Carte de vizită”> La mulți ani! Sănătate și multe succese
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
multe ori mă Întreb, cum vor apare acele vitrine din Muzeu, cu picioarele tăiate!? ... Oare nu va fi nevoie să pleci capul la genunchi ca să privești În ele!?... În curte s-a făcut ceva, sau cei de la Sfatul Popular au admirație pentru natură moartă?!?! Domnule Dimitriu, de felul meu sunt caustică și nu trebuie să iei chiar În serios cele ce-ți scriu, căci mai bine zis, uneori fac haz de necaz... La noi e cald, de câteva zile a Început
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
vor avea valoare meritorie pentru a rămâne Într-un muzeu, atunci vă rog, să mi le Înapoiați pe acele numai. Deci Dvs., D-le Dimitriu, veți fi acela care le veți selecționa. Eu Încă o dată vă rămân recunoscătoare și În admirația spiritului Dvs., deși tânăr, atât de perseverent Într-o chestiune unde e nevoie de atâta răbdare, spirit de ordine și Înțelegere. Prin Însăși opera Dvs. veți fi un minunat exemplu În fața tineretului. O dată cu aceste rânduri vă cer indulgența Dvs. pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
frumoasă a tinerilor Înaintași. Este un colț bogat În izvoare culturale. Se ridică treptat ceața și apare În lumina care se cuvine. Mata ai un mare merit În această activitate, iar răbdarea, care trebuie, o ai din belșug. Primește toată admirația noastră. Lângă mata ai norocul să fie Încă Dl. Ciurea; un mare exemplu! Dumnezeu să-l ție Încă mulți ani! Este de admirat, cum se mai poate agita la o vârstă Înaintată. Cât elan, entuziasm, pricepere și putere de muncă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Vă dorim, și eu și soțul meu, multă, multă sănătate și elan mai departe În ceea ce faceți. Uitam să vă mulțumesc pentru felicitări și să vă comunic cele mai frumoase și călduroase salutări de la fam. Ciuntu. Cu deosebită stimă și admirație, Marie Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”28 sept. 1971”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Cred că scrisorile noastre s-au Încrucișat, totuși o nespusă plăcere Îmi face scrisul Dvs. care mai totdeauna aduce o veste plăcută
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
care vă dați În numele orașului nostru, eu vă mulțumesc din tot sufletul. În ceea ce v-ați ales ca activitate, găsesc o preocupare aleasă, așa după cum este temperamentul și educația. Noi toți, cei care profităm de această distinsă activitate, rămânem În admirația Dvs. Și nu putem decât să vă dorim multă sănătate, viață lungă, plină de mulțumiri, Împreună cu soția Dvs. și familia. Fiul Dvs. prezintă o moștenire frumoasă. Este plin de viață, de energie și bunăvoință. Mi-a părut rău că timpul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
geolog, cu mare patos relieful Bucovinei, al Sucevei, al Moldovei de Sus, Încât cred că va place. Este un mic cadou ce pot să vi-l fac. Micul volum de scrisori, pe cari le-am păstrat cu sfințenie și cu admirație, scrise de Dvs., l-am expediat pe adresa Dvs., cu rugămintea să nu vă supere dorința mea. Dacă Dvs. vă este greu sau delicat a preda Muzeului, personal, eu vă rog să folosiți scrisoarea mea către Muzeu, prin care adresez
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
septembrie 1977 Mult stimate Domnule Dimitriu, Cer scuze pentru Întârzierea răspunsului meu, la scrisoarea prea frumoasă a Dvs., la dedicațiile pline de delicateță - care vă caracterizează - de pe extrasele Muzeului sucevean, cât și de pe celelalte lucrări trimise (...). Eu vă păstrez o admirație distinsă, În primul rând pentru competența cu care ați construit, Începuturile Muzeului de Artă și Cultură (de fapt „Galeria oamenilor de seamă”, n.n.) din Fălticeni, pentru fineța cu care ați captat interesul donatorilor și pentru perseverența În munca În folosul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]