31,399 matches
-
ziua când Mălina urma să devină școlăriță am luat-o la cumpărături. I-am probat uniforma, i-am oferit libertatea de a-și alege culoarea și modelul ghiozdanului pe care l-a purtat în spate până acasă. După o listă afișată de școală, i-am procurat penarul și celelalte obiecte de trebuință școlărească. Încântată de cumpărături, Mălina revenea deseori la obiectele respective, le admira și le așeza în fel și chip. Noi, cei din jurul ei o încurajam și continuam să o
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
oamenii când îl văd. Prostituatele și doamnele de la cercul teosofic, turistele de la Cook și cele ce pierd vremea la magazinul de paan, toate sunt convinse că dacă îl fixează îndeajuns, pot desluși ce zace în spatele măștii frumoase pe care o afișează Bobby. Le creează un fel de dependență. Îl face ațâțător, prețios. Însă n-ar mai avea această aură, dacă ar ști de ce face ceea ce face. Este desigur lașitate, dar el își spune că nu vrea să înțeleagă. Este mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Torrance? — De ce te interesează? — Ce-ți pasă dumitale! Miss Garnier lasă să-i scape un „Oh!“ ofensat și se răsucește pe călcâie. Scăpând o înjurătură. Bobby o apucă de braț. Ea se întoarce și-l privește furioasă. El încearcă să afișeze o privire cât mai impresionantă. — Îmi pare rău. — Dă-mi drumul. — Îmi pare rău. N-am vrut să fiu necioplit. Încăpățânarea ei este pe punctul de a slăbi; cedează. În loc să se depărteze de el, miss Garnier se apropie. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei, dar nu este prea uimită de salutul lui în sine, ci de teatralitate. De parcă ar râde de ea. Când iese, el se apleacă din nou. Incredibil! Firesc, ea îl ignoră complet. Este evident că felul ei de a-și afișa disprețul mai trebuie studiat încă, pentru că miss Parry se lasă surprinsă în acest fel destul de des în următoarele două sau trei săptămâni. O epidemie de saluturi tainice se declanșează peste tot prin Bombay. Tânărul apare fără cel mai mic avertisment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și primește omagiile doamnei Lovelock, proprietăreasa. Este evident că aceasta îl consideră un tip impresionant și execută în jurul lui o spirală de plecăciuni, menite să indice deferență și plăcerea de a-l cunoaște. Muskett o ignoră, prea atent să-și afișeze disprețul față de felul în care este decorat sediul. Când i se oferă un loc în salonul din față refuză, spunând că dacă doamna Lovelock nu se supără, preferă să stea în picioare. Strâmbă din nou din gură cu dispreț, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcă mânată de soartă, ridică privirea și observă zâmbetul lui Jonathan, căruia îi aruncă o privire ce spune c-ar fi fericită să-l omoare, să-i îngoape trupul în pământ, să asigure continuitatea anotimpurilor. El încearcă rapid să-și afișeze dezaprobarea pe chip, dar sfârșește într-un rictus lamentabil, ca victima unei mușcături de șarpe cuprinsă de un spasm. Dând din mână încearcă disperat să-și manifeste disocierea de ceea ce s-a întâmplat, s-o facă să înțeleagă că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i-a priit. Poartă un costum mai mult șlefuit decât croit, cu toate planurile drepte și unghiurile acute, pare o piesă realizată la o mașină de precizie, dintr-o stofă gri, rigidă. Abordează un aer plictisit și studiat, deasupra gulerului, afișând acea expresie londoneză caracteristică a gurii. Este o expresie pe care studenții în pas cu moda se străduiesc s-o afișeze (și el printre ei) dar rareori este executată perfect. Știe imediat că Star s-a mișcat prin cercurile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
realizată la o mașină de precizie, dintr-o stofă gri, rigidă. Abordează un aer plictisit și studiat, deasupra gulerului, afișând acea expresie londoneză caracteristică a gurii. Este o expresie pe care studenții în pas cu moda se străduiesc s-o afișeze (și el printre ei) dar rareori este executată perfect. Știe imediat că Star s-a mișcat prin cercurile cele mai înalte. După cum se teme, ceainăria nu se ridică la standardele ei. Deși este aceeași în care l-a dus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-o încerce? Dansatorii cazaci se opresc și orchestra începe un vals lent. Voulez vouz danser m'sieur? Este o blondă vopsită, masivă, cu ochii triști, încercuiți cu negru, obrajii lăsați, vrând să spună că dincolo de zâmbetul pe care-l afișează, n-a mai mâncat de ceva vreme. O cheamă Sonya, și-i poți lăsa bacșiș la sfârșitul fiecarui număr, dacă vrei. Se țin unul de celălalt ca doi înecați, târându-și picioarele în figuri obosite pe ringul de dans. Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mele de onoare încep cu chun, care înseamnă „primăvară“. Ele sunt Chun-cheng, Răsărit de Primăvară; Chun-hsia, Apus de Primăvară; Chun-yueh, Lună de Primăvară; Chun-meng, Vis de Primăvară. Toate sunt plăcute la înfățișare și curate. Răspund prompt chemărilor mele și nu afișează nici o caracteristică anume. Părul lor este aranjat la fel. În vreme ce eunucii poartă cozi, doamnele au cocuri strânse la ceafă. În prezența mea, își țin mâinile pe lângă trup și ochii ațintiți în pământ. Aștept atât de mult așezată la imensa masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un mister căruia îi dau voie să se dezvăluie singur. Cuvântul „viitor“ mă face să mă gândesc la războiul lăcustelor pe care l-a purtat tatăl meu în Wuhu, atunci când câmpurile de primăvară au dispărut peste noapte. Nuharoo reușește să afișeze zâmbete superbe în public, însă bârfele eunucilor și ale doamnelor ei de onoare dezvăluie că este nefericită. Se adâncește tot mai mult în credința budistă și vizitează temple de trei ori pe zi, ca să psalmodieze cu maestrul ei. Împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
m-ar fi cunoscut și nici nu îl interesa să mă cunoască. Cealaltă era una de uimire. Nu putea înțelege de ce trebuie să fiu eu singura care îl contestă. Privirea lui analiza propria mea existență. După ce ne certam, expresia sa afișa un rânjet sarcastic. Eu eram micșorată în ochii fiului meu. Adorarea mea pentru această mică ființă mă reducea la osul care dansa în supa imperială ce fierbea de două sute de ani. Odată, i-am văzut pe Tung Chih și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat deși aveam bărbia vânătă și mă dureau coatele și genunchii. Nu înțeleg cum de n-am murit sau nu mi-am rupt picioarele. Spre prânz s-a afișat în hol lista celor reușiți la examenul pentru bursă. Eram în capul ei, pe toată școala, cu media generală zece. M-am îndepărtat nedumerit: atunci de ce a ieșit așa de prost la Miroși?! Fuseseră acolo examenele mai grele? Și dacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
odihneau eroii comuniști. Pe postament încremenise o santinelă. Șun, care dorea cu înverșunare să facă pipi pe monument, mă tîra îndărătnic către treptele din marmoră neagră. Deodată soldatul se însufleți, făcîndu-ne un semn energic să plecăm. Pe holul facultății erau afișate posturile libere. Puteam alege între Hîrtoape și Budăi. Ne-am privit în lumina ochilor atât de fierți încît ne bușea rîsul. Cînd mi-a venit rîndul, la comisie am intrat țeapăn de emoție. Numai figura fină a președintelui mă calmă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ieșise la pensie, iar vorba ce avea să rămână În urma ei era: „Dar-ar o bombă În centrala asta când n-oi fi eu de serviciu!”; Primăria pusese să se construiască În mijlocul satului un panou pe care avea să fie afișată săptămânal Gazeta de centru, organ de presă independent și liber - măcar de acest câștig al Revoluției să ne bucurăm pe deplin - al cărei unic redactor este și singurul care merită această poziție prin marele talent, vasta cultură și nemaipomenita deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
presei libere, care Încearcă, În modul cel mai obiectiv cu putință, să informeze corect opinia publică. Deocamdată, În lipsa unei tiparnițe adevărate, domnul Primar, un democrat de vocație, ca să zic așa, a Încurajat Înființarea unei publicații ce va fi, pentru Început, afișată pe panouri special Înființate În acest scop lângă Monumentul eroilor. Săptămânalul se numește Gazeta de centru, nu atât pentru că se află plasat În mijlocul satului, cât pentru faptul că reprezintă un centru echilibrat Între cele două tendințe politice majore. Sunteți destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ina, se adunară la Suwa, umplând, în cele din urmă, tot orașul. Comandamentul lui Nobunaga era amplasat la Templul Hoyo, care devenise acum cartierul general al întregii campanii. În ziua a douăzeci și noua din lună, la poarta templului se afișă felul în care va fi răsplătită pentru întreaga armată, iar, în ziua următoare, Nobunaga se întâlni cu toți generalii și petrecură în cinstea victoriilor lor. — Se pare că ai băut cam mult pe ziua de azi, Senior Mitsuhide. Cam rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi provoacă războinicului un sentiment acut de amărăciune, iar rușinea de a fi un om fără merite este mult mai grea decât mustrarea propriu-zisă. Mitsuhide nu manifestase deloc o asemenea mâhnire. Dimpotrivă, se amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros și afișând un chip zâmbitor. Nu era sincer. Mitsuhide era un om care nu s-ar fi deschis niciodată cu adevărat și nu avea prea multe calități plăcute. De ce nu putea și el să bombăne, măcar o dată? Cu cât îl privea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încurajeze un atac al clanului Mori din provinciile apusene; pe al doilea, la Tokugawa Ieyasu. Dar, în a optsprezecea zi din Luna Întâi, Ieyasu, din motive necunoscute, se întâlni, în secret, cu fiul cel mare al lui Nobutaka, Nobuo. Ieyasu afișase o neutralitate certă, prin urmare, ce planuri avea acum? Și de ce se întâlnea un om atât de abil cu unul căruia această calitate îi lipsea cu desăvârșire? Ieyasu îl invitase pe Nobuo, care era purtat, cu timiditate, de curentul violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o aruncase cu un moment în urmă, riscându-și propria reputație, nu era doar de dragul regulamentelor militare. De câtva timp, încerca, în secret, să-l facă pe Genba să își reconsidere atitudinea. Atitudinea susținută de stilul mândru pe care-l afișa, de obicei, Genba era legată de favoritismele unchiului său. Când observa cum se purta seniorul din Kitanosho, cu o afecțiune oarbă și părtinitoare, față de nepotul său, Menju nu putea să nu fie neliniștit în privința viitorului. Cel puțin, considera că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
crime fuseseră enumerate atât de Nobuo, cât și de Ieyasu. Chiar dacă primise propunerea lui Hideyoshi și se întâlnea aici cu el, Nobuo nu-și putea găsi liniștea. Care erau adevăratele intenții ale acelui om? Când Hideyoshi îl văzu pe Nobuo afișând toată demnitatea de care era în stare, își părăsi taburetul și, complet singur, porni în grabă spre dânsul. — A, Senior Nobuo! dădu el din ambele mâini, ca și cum ar fi fost o întâlnire neașteptată și complet întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu Nobuo mai multe, îl întrebă: Cum v-ați simțit în ultima vreme? — Am o sănătate de fier! Și sunt sigur că aceasta se datorează faptului că nu mă încearcă nici un gând neplăcut și că am cugetul complet împăcat. Nobuo afișă un râs vesel și strălucitor, iar Hideyoshi încuviință din cap de câteva ori, ca și cum ar fi ținut un copil mic pe genunchi. — Da, da. Îmi închipui că războiul acela fără sens v-a obosit, stăpâne. Dar, știți, încă au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-și hărțuiască victima sigur pe el: - Ce se întâmplă cu tine căpitane? Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa de mult te bucuri să mă revezi? Văzând că Birmaq este încă în stare de șoc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nerțărmurită uimire. Din pricina prostiei tale era să eșueze totul chiar înainte de start. Mare noroc o să ai dacă rămâi în viață când se va afla ce ai făcut. Nu-și dădu seama dacă din pricina vocii autoritare și a atitudinii de lider afișate de cel din fața sa ori din alte cauze, dar se adresă și el la rândul său mai departe: - Pregătiți-vă să atacați "Rândunica"! III. Întunericul se lăsa încet peste habitus îmbrățișând toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
raportul meu referitor la situația... - Sigur, sigur, nu la asta m-am gândit, se scuză Poha. Îți place, aici, la mine? Ce zici? Angir își roti privirile împrejurul camerei în care îl primise preaonorabilul. Încăperea - cel mai probabil, biroul personal - afișa o opulență mascată prin bun gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]