18,056 matches
-
din jur -, dar perfect conformă cu realitatea care-i subvenționează dinamica și evoluția din ultimii zece ani. Basarabia nici nu avea cum să se afle pe o altă treaptă/dimensiune a dezvoltării, atât timp cât nici nu a căutat cu adevărat o alternativă reală la ceea ce a fost până în 1989. Dimpotrivă, atât modelul statal s-au degradat continuu, cât și cel social, cu o anume mediocră stabilitate, moștenită de la comunism. Înseamnă oare, luând în calcul rezultatele alegerilor, că românii basarabeni și minoritarii de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
noastre de după ’89. Reproșul cel mai greu îl merită politicienii așa-ziși democrați, care, pe lângă faptul că au mers „triumfal” din eșec în eșec (fraudând sponsorizări „frățești” și irosind simpatia și susținerea maselor), au compromis pentru mult timp ideea de alternativă la nomenclatura comunistă de toate nivelurile, nomenclatură ce pare să se eternizeze în Basarabia. Răzlețiți, dușmănindu-se reciproc, fără speranță (se declanșau - ca la comandă -, cum bine ne amintim, atacuri și execuții fratricide în campaniile electorale, atunci când era nevoie de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și anume: de a înscăuna un regim pro-rusesc și neocolonial, care să întoarcă Basarabia din drumul pe care părea să fi pornit în august 1991. Un program, după cum se poate vedea, urmat cu sfințenie de comuniști. Mai este posibilă o alternativă la regimul instalat după 25 februarie la Chișinău?... se întreabă, disperată, multă lume astăzi. Dar când, cine și cum să o contruiască, pentru a strica mecanismul rotației comuniștilor la putere, mecanism care a funcționat imperturbabil în ultimii 10 ani? Nu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
parcă de libertatea care ni se deschidea în față, am ales să rămânem neobservați și neimportanți, cerșind și milogindu-ne, și n-am avut curajul unei opțiuni clare: Est sau Vest?! (De fapt, Vest - o opțiune la care nu există alternativă rațională!). Crezând că-i mințim cu talent pe alții, parazitând șmecherește pe socoteala lor, de fapt ne-am mințit pe noi înșine, furându-ne viitorul. Dacă cineva se îndoiește de acest crud adevăr, îi recomand încă o dată să vadă unde
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
poartă semnătura inconfundabilă a lui Ion Druță, un maestru al genului, cel care a produs în acești ani numeroase asemenea „inițiative culturale”. De data aceasta creatorul lui „Badea Mior” lansează ideea unei „Uniuni a Scriitorilor Creștini din Moldova” - o disperată alternativă - ne lasă să înțelegem domnia sa - la uniunea existentă, o instituție în degradare și grav compromisă de actuala ei conducere. „Inițiativa”, bănuim îndelung gestată, a erupt sub forma unei replici mânioase la refuzul Uniunii Scriitorilor de a accepta amplasarea pe Aleea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cunoscută opiniei publice (bustul „clasicizat” al lui Andrei Lupan) - într-un spectru normal al pluralismului de opinie. Oricine, cu atât mai mult un creator cu bogate viziuni mistice cum este Druță, își poate anunța și promova astăzi nestingherit proiectele de alternativă. Este libertatea pe care am câștigat-o în acești ani și pe care ar trebui să o prețuim și să o apărăm cu toții, în ciuda diferențelor de opțiuni politice și artistice care ne separă. În cazul prozatorului de la Moscova, problema care
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
problema nepotrivirii ecartamentelor existente în Republica Moldova și în România, care nu-și va găsi o rezolvare în timpul apropiat din pricina reticențelor de ordin politic (împachetate în plângeri de ordin financiar) ale părții basarabene... Bine, să zicem că acceptăm - nici nu avem alternativă - să stăm trei ore într-un vagon suspendat care trebuie pus pe altă linie, un vagon trosnind amenințător din toate încheieturile, însă cred că se poate simplifica, respectiv civiliza, procedura controlului vamal, care acum este concepută ca un asediu asupra
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ale secolului al XIX-lea. Categoria neadaptatului, din care literatura absurdului a făcut un erou central, nu e o invenție a epocii industriale. În alte vremuri, el purta un nume mai puțin nobil, Însă la fel de excentric: sinucigașul. Pentru acela, singura alternativă era autodistrucția, fie că era percepută ca o supraviețuire cenușie, cu dinții strânși, Între disperare și revoltă, fie că era pusă În practică și asumată integral. Scrisul și sinuciderea se Întâlnesc Într-un punct: ambele cu motivații diferite, vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intensă, pe care a dobândit-o: Cât de mare a fost capacitatea de a gândi pe care am primit-o de la părinți, de la Îndemnul de acasă de a Învăța și de a mă pregăti bine, necesitatea de a găsi o alternativă pentru lumea socială a băieților și a fetelor a căror acceptare Îmi era interzisă? Și oare dorința mea de a scrie nu vine dintr-o tendință spre introvertire care a Început pe vremea când eram mică, educată fiind În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din iubirea lipsită de egoism a mamei mele. N-am nimic din iubirea leșioasă și practică... Sunt, pentru a fi directă și concisă, Îndrăgostită numai de mine... Paradoxal, continua punere sub semnul Întrebării sfârșește prin a deschide noi serii de alternative. Jurnalul descrie cu o mare acuitate transferul dintre obsesiile individului spre cele ale creatorului. Trecerea nu e lipsită, ea Însăși, de dubii și de sinuoase străbateri ale unui drum Încă indecis. Știe că Își va petrece viața scriind, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cel În al cărui zâmbet descoperă o infinită puritate. „O femeie foarte primejdioasă” - cu aceste cuvinte ale autoportretului se Încheie, practic, zbuciumata adolescență a Sylviei, sub semnul acestor cuvinte va continua și scurta ei maturitate. Căsătoria e, pentru ea, o alternativă, o posibilitate de a-și oficializa obsesiile. Gândul la Ted, aflat la Londra, o excită și Însăși rezonanța cuvintelor care-l evocă Îi provoacă o dorință irezistibilă. Însă, aproape simultan, În fraza imediat următoare, Își aduce aminte și de Richard
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Totul se Închide ca Într-un cerc, Tony - palid, blond, chircit - văzut la gară - Îmi readuce În minte zilele plutitoare de la Paris. Cercul disperării se Închide asupra sa Însăși. Primăvara de groază, Înecul, când trei oameni amenințau și nici una din alternative nu făcea doi bani, și totuși o alegere trebuia făcută. Trenul nemțesc care naveta la München - „M-ai fi plăcut dacă m-ai fi cunoscut mai devreme.” - Ia, apucă, bea - fii orb și scufundă-te În prezent. Cameră Întunecoasă. Trupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În care aceasta poate fi exprimată. Intimul prinde contur tocmai din lipsa de formă pe care autorul o analizează cu disperare și abia disimulată lipsă de credință. Scriitorul care ține jurnal nu crede nici În existența ființei și nici În alternativa sau paralelismul lumilor. Altminteri, el ar percepe Întreaga absurditate a dublării inutile a unei realități din care nu e decât o insignifiantă parte. Deși - istoric vorbind - intimul conotează moliciunea, retragerea, sfioșenia, secretul, complicitatea, el e o componentă virilă a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
păcătuiește Întotdeauna fie printr-un exces al interpretării, fie prin limitarea acesteia. La fel de adevărat este că autorul de jurnale intime nu-și cunoaște (și, În foarte multe cazuri, Îl ignoră intenționat) cititorul. Chiar prefigurat, imaginat ca o instanță nu atât alternativă, cât complice, el nu e decât un obligatoriu punct de trecere prin care textul se Întoarce, ca un bumerang, la autor. Jurnalele intime absolute (accentul trebuie să cadă pe al doilea termen al binomului, pe intim), adică cele sortite să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de o delimitare și de stabilirea dimensiunilor de la care să pornească Întreprinderea. Or, rolul cititorului se identifică aproape deplin cu cel al „omului care Înrămează”: el atrage atenția că partea de creație a luat sfârșit, pentru a lăsa loc interpretărilor, alternativelor și jocurilor de perspective. Într-un studiu adeseori citat, Narcisse romancier, Jean Rousset 14 pune o Întrebare pe cât de legitimă, pe atât de radicală: „Este autoportretul posibil?” După un ocol prin modalitățile specifice autoportretului plastic, Rousset identifică imposibilitatea sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu are și un echivalent În ordinea psihologică a creației. Dacă sinceritatea nu poate fi un element decisiv În judecarea unui jurnal, În schimb un factor aparent exterior poeticii care stă la baza lui - Înălțimea teoretică a discursului - nu exclude alternativa transformării sale În pretextul unei discriminări valorice. Eticismul implicit al jurnalului se vede, astfel, pus În inferioritate de un estetism intrat oarecum surprinzător În componența acestui amalgam. Cerneluri diferite Medierea dintre ficțiune și realitate se realizează și În stadiul acțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Acceptă și oricâte interpretări, pentru că oferă nesfârșite posibilități de explorare a părții sale nevăzute. Ca mitologie a autenticității, ca oglindire a eului, ca depozitar al inexprimabilului, ca text potențial, ca écriture livrée au hazard, ca modalitate de exprimare paralelă, ca alternativă existențială, ca gen al incertitudinii, ca memorial al absenței, ca falsificare (prin Înfrumusețare, prin adecvare la adevăr), ca lipsă de imaginație, ca procedeu literar, ca revanșă psihologică, mărturie maniacală, diversiune teoretică, În fine, răstălmăcire, rea-voință, tăgăduire, efemeridă, capriciu, unicitate, document
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ce se bazează pe analiza cantitativă și calitativă a fenomenelor și proceselor economice. Analiza statistico-economică servește la: − cunoașterea realității economice; − verificarea unor concepte și teorii economice; − fundamentarea procesului de decizie în actul conducerii, la orice nivel; − elaborarea unor prognoze sau alternative de urmat. În prima parte a acestei cărți, vom aborda analiza statistico-economică la nivel macroeconomic. Statistica macroeconomică studiază, prin metode și tehnici specifice, aspecte esențiale ale economiei naționale în ansamblul său. În acest scop, fenomenele și procesele economice și sociale
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
Cu ajutorul acestei anchete, pe lângă evaluarea stării de sănătate a populației (prin chestionare separate pentru copii și adulți), se evidențiază morbiditatea individuală (boli cronice), consumul de servicii medicale (contactarea medicului de familie, a unui medic specialist sau stomatolog, recurgerea al medicina alternativă, internarea într-un spital) și de medicamente și se oferă posibilitatea relevării legăturii dintre acestea și anumiți factori demo socio-economici (sex, vârstă, stare civilă, statut profesional, ocupație etc.), de mediu (condițiile de locuit) sau de comportament, care au impact direct
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
în mod obiectiv", pe de o parte pentru că li s-a interzis acest lucru, iar pe de alta, pentru că nu avuseseră acces la informația corectă. Datele furnizate de autoritățile vremii au fost considerate, în majoritatea lor, fictive sau grav denaturate. Alternativa istoriei scrise din exil, de către opozanții consacrați ai regimului, a fost singura imediat disponibilă, dar ea nu a intrat de îndată în lumea școlii 3. Să ne reamintim că, dintre toate epocile investigate, "istoria prezentului"4 rămâne cea mai vulnerabilă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
urmau să se bucure de un text "nou elaborat un experiment asupra ceea ce am dori să fie viitoarele manuale"102, după cum spunea unul dintre autorii săi, Bogdan Teodorescu. Experimentul s-a prelungit aproape un deceniu, până la introducerea manualelor de liceu alternative, în anul școlar 1999-2000. În acest timp, istoria a fost obiect de examen la bacalaureat 103, dar și la admiterea în facultățile de Drept sau în institutele militare superioare. Astfel, un text de 400 de pagini, decretat manual de istorie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Teoria etnogenezei românești a fost, după cum bine se știe, puternic politizată, nu doar din cauza exceselor naționaliste din timpul regimului Ceaușescu. Chiar elaborarea sa istoriografică, în secolul XIX, a fost marcată de serioasa competiție identitară cu vecinii, în special cu maghiarii. Alternativele provoacă încă mari pasiuni, în ciuda condamnării de jure a tuturor naționalismelor și intoleranțelor etnice. Uneori, chiar aceste intervenții pacificatoare provoacă revenirea la interpretărilor exclusiviste 262. Profesorul Djuvara și-a punctat clar opțiunea pro-românească, prin subtitluri sugestive: "Ungurii năvălesc în Europa
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
român și anevoioasa lui intrare în istorie au găsit astfel o cale de a se prezenta celor neavizați într-o formă deopotrivă factuală și emblematică, credibilă și necesară. Reușita sa este o dovadă indiscutabilă că se pot găsi, cu timpul, alternative viabile la un discurs istoric simplist și agresiv. Narațiunea lui Neagu Djuvara nu aparține însă didacticii tradiționale 272, aflată sub monopolul autorităților, nici nu caută să alimenteze atașamente violente, pro sau contra unor simboluri istorice. Ea probează doar forța bunei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de conotațiile violente care însoțesc de obicei relatările istoriei militare (opoziție armată, ocupație, cuceriri, lupte, victime ș.a.). Textele "alternative" Introduse treptat după 1995, au preluat mult din soluțiile "de tranziție" deși, sub aspect cantitativ, informația a fost serios diminuată. Declarate "alternative", nu au fost neapărat și diferite, căci fiecare manual relua anumite părți din ofertele narative deja cunoscute. Astfel, pentru clasa a IV-a, cele trei volume care s-au aflat în uz timp de aproape un deceniu, propuneau aceleași binecunoscute
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
marii uniri, cu excepția acelei fraze, amintită anterior, din problematicul manual al editurii Sigma. Nici delimitările cronologice nu s-au modificat, pentru că mesajul didactic a rămas la fel de bine ancorat în vechile certitudini. Se poate spune că manualele post-comuniste, chiar și cele alternative, nu au reușit decât o tranziție parțială, mai mult figurativă, spre altceva decât ceea ce au fost textele din anii '80. Spiritul analitic sau deschiderea spre interpretări divergente, multiple, nu și-au găsit locul, iar textul nu s-a putut desprinde
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]