67,494 matches
-
serviciu, ori am încheiat-o cu funcția! Mă și vedeam chemat la București, într-un birou spațios în care călcasem o singură dată, ca să fiu acum beștelit bine, cu multe citate din marii dascăli, și trimis apoi la... oi! Ți-amintești: itinerariul obișnuit în epocă...” Când mi-a spus toate astea l-am liniștit: „Nu-i nevoie să te justifici, Pandelică! Dacă nu erai tu, era altul, și tot aia...” Acum se așezase alături, sorbea rar din sticlă și tăcea. Cred
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ale obiectelor(ceea ce “sare în ochi”). Procesele de memorare sunt cuprinse mereu într-o activitate, chiar dacă preșcolarii mici memorează relativ ușor poezii sau povești scurte, el nu își propune chiar în totalitate în mod conștient să memoreze sau să-și amintească ceva. La această vârstă și gândirea este caracterizată prin acțiuni concrete. Procesele de gândire ”apar ca operații ajutătoare, cuprinse nemijlocit în activitatea practică: ele însă nu se desprind ca operații mintale relativ independente, îndreptate spre rezolvarea unor probleme.”( A. Roșca
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
dat ortul popii? Se hotărî să se uite cu coada ochiului la ei, să le surprindă o mișcare, cât de mică, o ridicare a pieptului în respirație, o fluturare a genelor. Începu să-l doară spinarea și nervul sciatic îi aminti vârsta pe care o purta. Se ridică și îi veni ideea să iasă pe hol lovind ușor cu piciorul în tre cere pe unul dintre ei. Bocancul atinse tibia tânărului mai puternic decât își pro pusese. Spuse pardon. Reacție zero
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ta-su de leam zis io... Da’ ce nu le-am zis! Ai dracu’ țigani... Urâți și cu o casă plină de puradei și pături împuțite. Păi aia era fată pentru Ionel? Zi și tu! Se lăsă tăcerea. El își aminti iar de cei doi tineri. — Bine e să fii tânăr, se repezi el să apuce să spună până la capăt, de frica limbariței mămăiței. Ia uite cum mai dorm... Mămăița își potrivi ochelarii pe nas și-și scană victimele din cap
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
primă dovadă faptul, demonstrabil, că nouă din zece dintre cunoștințele dumneavoastră, ba poate chiar mai mult, nici nu au auzit de așa numitele șușanele-de-viță-nobilă. Cititori înverșunați și bolnăvicios de curioase minți nu au reușit, cu riscul de a-i supăra amintindu-le, să le scoată la vreun fir de lumină. S-a întâmplat, e drept, de câteva ori totuși, dacă e să străbatem cu piciorul de-a lungul și de-a latul vremurilor, însă cazurile au avut loc în solitudine ori
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un apucat din te miri ce, plânsese ca un copil, se scărpinase ca un drac, se rugase pălit de o religiozitate remarcabilă și zăcuse fără să scoată o vorbă lipit de geamul ce dădea în aleea din față. Nu-și amintea cum s-a făcut de-a ajuns la spital. Nici nu mai avea de altfel vreo importanță. Îl durea în coșul pieptului și se simțea tot o arsură și mai mult mort decât viu. Și, pentru că simțămintele nu-l înșelau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
psihologul Bogdan Urmuzescu era un bărbat așa de bine, chiar dacă cravata aia a lui înțepenită în mărul lui Adam îi dădea un aer de director de bancă? Era un interlocutor cald și moale la vorbă și, ce mai tura-vura, îi amintea de prima ei mare iubire. Și-apoi, să-și ia viața avea toată viața la dispoziție. Încerca și ea să se agațe de ce-i mai rămăsese, mai ales că poeții, ca toți bărbații din viața ei, o părăsiseră deîndată ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în parc... Gigi Pătrunjel ar fi vrut să-i spună că e ilogic. Și că, dacă moare, oricum nu mai poate să iasă cu nici un nepot în nici un parc. Că ce spune ea acolo e sinistru și idiot. Dar își aminti de scena cu cheile și hotărî că e mai înțe lept să înghită în sec. Înșfăcă sacoșele de la mătușa Pamela. Și pe mătușa Pamela însăși. Le azvârli pe toate în bucătărie, de-a valma. Închise ușa în urma lui cu gestul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bancă. Se pregătea încă din clasa a X-a să intre la Arhitectură, ceea ce nu îl împiedica să-i fure lui Gigi Pătrunjel caietele de matematică să-și copieze temele și, sporadic, sendvișurile împachetate exemplar de doamna Pătrunjel. Își mai amintea ca prin vis un capitol, chestiune care îi mai drese starea: de Manole râsese tot liceul când se îndrăgostise de Ana Dumitru și se făcuseră bancuri crâncene pe tema ctitorului de mânăstiri. Între două halbe de bere care acum se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
n-am mai pomenit o femeie ca asta... Și, crede-mă, am ceva experiență. Gigi Pătrunjel se simțea într-o stare de abru tizare totală, era gata să se ducă chiar el după Marina asta... Nici măcar nu și-o mai amintea. Dar i se părea că s-a culcat și el cu ea, că i-a fost amantă ani în șir, că a părăsit-o scârbit, lăsând-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată, și că de atunci îl sună zilnic
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
verde de vizavi scârțâia lovindu-se de rama gardului. Ceva i se zbătu lui Gigi Pătrunjel sub tâmpla înfundată, ca un fel de amintire a unui lucru pe care îl avusese cândva limpede în minte, dar sforțarea de a-și aminti fu așa de dureroasă, fizică și conturată, ca un lichid vâscos, străin și care îi năclăia creierul, încât făcu un pas înapoi, ca-ntr-o mișcare de recul, și își concentră atenția, câtă mai era, asupra zăvorului ușii. Mătușa Pamela
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu care nu mai luase legătura de mai bine de cincisprezece ani. De ce tocmai acum, după întâlnirea cu Manole, și, în general, despre ce ar fi putut ei să stea de vorbă în condițiile în care nici măcar nu-și mai amintea numele ei de familie. Gigi Pătrunjel se lăsă pe spate, între perne. Își dăduseră întâlnire peste un ceas, la Universitate. Că nu s-au mai văzut de mult și că ce frumos ar fi să se întâlnească și ei, ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un ceas, la Universitate. Că nu s-au mai văzut de mult și că ce frumos ar fi să se întâlnească și ei, ca în vremurile bune, de tinerețe. Frumos, nu zic nu, gândi Gigi Pătrunjel, doar că nu-și amintea să se fi întâlnit nici chiar în vremurile alea bune, de tinerețe, cu Marina în afara școlii. Bun și așa... În fond, tot nu avea nimic altceva de făcut. Îi trecu oarecum razant prin cap că treaba lui fusese să aștepte
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un tomberon și atinse cu piciorul gol și cu un soi de satisfacție crudă stradă după stradă, suportând cu bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu-și mai amintea unde îl lăsase. Cureaua și cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un cer desuet și buclat trandafiriu, se așeză gol pușcă pe trotuarul din fața porții verzi. O zări ieșind. Candidă și fără gânduri. Gigi Pătrunjel se ridică fript în două
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
balcoane. Importante pentru el erau casa scării și, rareori, spălătoria. Aici își încropise el un soi de cămin, de spațiu locuibil, de care era cel mai adesea mulțumit. „Adesea“ se referea la momentele în care Plescăială reușea să nu-și amintească de confortul unui duș, ori măcar al unui closet, de moliciunea unei canapele ori de bucuria abstractă de a-ți întinde picioarele pe o pernuță în fața unui televizor. Obiectele care îl înconjurau erau cu siguranță mult mai puține, de preferat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Plescăială cerceta cu un tremur de natură oarecum mistică topografia spațiului în funcție de poziționarea propriului corp, după care se pregătea sufletește pentru o nouă zi. Ocupat cu astfel de îndeletniciri, Plescăială, căruia i se mai zicea și Plictiseală, nu-și mai amintea de valul de indignare al locatarilor și nici de jalba lor în proțap la Primărie, pe care el însuși o semnase printre primii. E drept, la îndemnul lor și la revederea lumii înconjurătoare în culori apocaliptice, după ce își revenise din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
însuși o semnase printre primii. E drept, la îndemnul lor și la revederea lumii înconjurătoare în culori apocaliptice, după ce își revenise din pumnul ce-i fusese aplicat fix în vârful nasului, ca ultim argument. Dar faptul că nu-și mai amintea îi dădea oarecum dreptul să spună că nu știe nimic despre o asemenea poveste. Până la urmă, memoria nu-i juca mai multe feste decât oricărui alt locuitor de pe aleea Muzelor, doar că prioritățile lui se dovedeau altele și la o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
inima. Din punctul lui de vedere, un atare eveniment nu avusese loc, astfel încât era sincer când spunea că nu știe. De fapt, nici nu spunea, pentru că nimănui nu îi dăduse prin cap să-l întrebe. Așadar, ceea ce nu-și mai amintea era îndreptățit să considere că nu știe. Probabil că la momentul la care semnase cererea știuse, altminteri situația ar fi fost cu mult mai complicată și cu siguranță ar fi purtat un nume medical. Pe scurt, să-l pici cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că i se cam aplecase și făcea eforturi să păstreze îm bucăturile ce i veneau înapoi pe gât, dar, trântit în parcul Ioanid pe o băncuță și ferit de soare, gândi că viața este minunată. EXERCIȚII DE ELUCUBRISTICĂ Nu-mi amintesc exact cu ce simțăminte am depășit și în seara aceea, ca în mai toate după o zi fructuoasă de lucru, dar complet lipsită de noimă, bătălia cu mine însămi în fața căreia mă văd pusă de fiecare dată când, la ieșirea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Mary Poppins zâmbea belicos, nu se știe de ce, oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă în formă de pantof cu toc cui, pantof care mă privea și el cu niște ochi întunecați și promițători care mie îmi aminteau de găurile de cașcaval în care îmi vâram fără drept de apel degetele copilăriei și din care rareori mai reușeam să mi le scot țși atunci la insistențele bunicii) fără să fac fărâme întreaga bucată. REPORTAJ DE LA SPATELE LOCULUI Dragii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
oștiri a prealuminatului împărat X. Împărat care, uneori, atât era de luminat, că bătea pur și simplu la ochi. Cer iertare citito rului pentru omiterea numelui, nu este un act politic, ci unul cu mult mai firesc, nu mi-l amintesc și, în fond, să facă bine cititorul și să-și puie pofta-n cui. Luminăția Voastră, ați ajuns cumva la... vreo strate gie? Oștirea e nerăbdătoare. Prealuminata Voastră minte a hotărât o tactică de luptă? — Răbdare, răbdaaare..., veni răspunsul pițigăiat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mă ia cu râs. Și uniforma asta... stă pe tine ca pe gard, măi... Păi, preluă ca un ecou sfătuitorul de taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se inventaseră acele persoane odioase care, sub pretextul că te tratează, te supun la niște chinuri incomensurabile din care scapi cu un guguloi de metal pe măsele și o amintire sinistră, fostul bufon se retrase spre ieșire. — Ah, da, îmi amintesc, mai spuse împăratul căscând, deși bufonul spălase de mult putina, fericit că poate zburda în voie. Ești extrem de caraghios. Abia acum... În treacăt fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă luăm în considerare faptul că, atunci când actualul sfătuitor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
durabile, am cumpărat vite dând la schimb caii, din împărățiile vecine am primit ajutoare, am dres podul, că se cam prăpădise, am făcut diguri, că prea eram fără apărare în fața naturii mume, și multe altele am mai făcut, nedemne de amintit aici. Arăta destul de bine noua noastră așezare încropită așa, la repezeală. Un singur lucru strica tot fasonul - tocmai în mijlocul orășelului nostru, se înălța grotesc și zdrențăros un cort de campanie prăfuit. Acum nu mai știu nici eu ce să cred
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
recunoscător. Modestia aduce multă forță. În sfârșit, este necesar ca ambasadorul să se ferească de orice tip de acces emoțional (s.tr.). Un ministru care nu se poate stăpâni oferă adversarilor săi un avantaj incalculabil. Este oare nevoie să mai amintim ce s-a întâmplat în 1914? Întotdeauna am apreciat, la modul cel mai elogios, moderația de limbaj a cancelarului Imperiului, dl. de Bethmann-Hollweg17. Dar, (în ajunul războiului), sub lovitura puternicei impresii pe care a resimțit-o văzând cum Anglia a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]