14,847 matches
-
care voiau și ei să stăpânească Sicilia. Totul se petrece, așadar, la puțină vreme după 493, anul în care Teodoric l-ar fi ucis pe Odoacru, rege al Italiei din 476. Tradiția ne spune și că celălalt poem de mai amplă respirație pe care l-a scris Draconțiu adică Lauda lui Dumnezeu (De laudibus Dei), ar fi fost compus după Cântecul de scuză, care nu avusese succes pe lângă rege; dar s-a constatat că nu există nici o probă care să ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Dumnezeu (De laudibus Dei), formată din trei cărți scrise în hexametri. Aceste laude se justifică, observă poetul, dacă este cercetată în primul rând cea mai însemnată operă a lui Dumnezeu, adică Facerea lumii, de aceea prima carte conține o amplă secțiune dedicată tocmai acestui motiv fundamental al religiozității creștine, și subliniază că trebuie proslăvită înțelepciunea creatoare a lui Dumnezeu. În al doilea rând, Dumnezeu este minunat pentru că este milostiv și bun. Însă nu prezentarea acestor motive previzibile și, până la urmă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrie o parafrază, narațiunea sa fiind deci mult mai liberă. Sedulius e un poet mult mai înzestrat decât Iuvencus; narațiunea sa e vie, stilul pur și limpede, versul corect. Poezia sa e solemnă, fără să fie grandilocventă, înflorită, armonioasă și amplă fără să cadă în virtuozitate artificioasă. Nu fără motiv Isidor din Sevilia îl compară pe Sedulius cu Prudențiu și cu Iuvencus. Virgiliu, încă o dată, este și modelul acestui poet creștin. Scrisoarea de dedicație pe care am amintit-o deja este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ediții comentate și doar amintim aici valoroasa ediție comentată, în șase volume, elaborată de A. de Vogüé în colaborare cu J. Neufville, în SChr 181-186, 1971-1972, și cea a lui S. Pricoco, Fondazione Valla, Mondadori, Milano 1995, însoțită de un amplu comentariu; apoi articolul lui V. Recchia, Benedetto (Benedict) din Dizionario degli Scrittori Greci e Latini, citat, și alte lucrări ale aceluiași cercetător. 8. Cassiodor Prosperitatea și pacea politică și socială din primii ani ai domniei lui Teodoric încep să pălească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
goților la catolicism a fost, nu încape nici o îndoială, un eveniment cu o semnificație majoră pentru istoria Spaniei, a catolicilor din acea țară și a lui Isidor însuși: era nevoie, așadar, de eforturi pentru reeducarea culturală (în sensul cel mai amplu al termenilor) a unui întreg popor, cel romano-vizigot. De aici, extrem de intensa activitate a lui Isidor care, prin scrierile sale, vrea să facă o sinteză a înțelepciunii antice pe care s-o adapteze pentru un popor „nou”; aceste opere vor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril care se sprijină firește pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul la Ioan (ed. Pusey, vol. I, pp. 304-305) în episodul vindecării paraliticului (Ioan 5, 1 sq.). Așa cum am spus, Evanghelia după Ioan îi oferă lui Chiril material pentru ample expuneri doctrinale, ceea ce nu înseamnă însă că el nu-i aplică propriile principii exegetice care duc la interpretări alegorice legate fie de motive referitoare la istoria și viața Bisericii, fie de tematici morale și spirituale. În ansamblu, Chiril nu iese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l-a făcut pe Chiril să compună, în 430, trei scrieri dedicate împăratului Teodosius al II-lea și, respectiv, femeilor din familia imperială. Prima, Prosphônêtikos, desemnată în mod curent sub titlul Despre dreapta credință, către Teodosius, se deschidea cu un amplu elogiu adus împăratului (la plural, desigur, pentru că, teoretic, era dedicată și împăratului din Occident, Valentinianus al III-lea; însă restul scrierii este la a doua persoană singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
edițiile lor în CPG III, n. 5301-5411. Epistolele păstrate în colecțiile sinodale sunt publicate în ediții critice în ACO I. Unele din cele mai importante ca și o ediție a scrisorilor referitoare la antropomorfiți alcătuită pe o bază manuscrisă mai amplă decât aceea a lui P.E. Pusey (S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 545-607), se găsesc cu o trad. în engleză, o consistentă introducere și note, în L.R. Wickham, Cyril of Alexandria. Select Letters (Oxford Early
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dialog cristologic prin care să combată probabil tezele lui Chiril din Căci Cristos e unul, așadar începând din 437-438. Mai târziu, după convocarea conciliului din Calcedonia, Nestorios s-ar fi lăsat convins de prieteni să scrie o nouă și mai amplă autoapărare: aceasta ar fi constituită din a doua și a treia parte a Cărții lui Heraclid pe care Nestorios nu a reușit să le desăvârșească. Compunerea acestei scrieri ne-ar ajuta să explicăm pierderea apologiei precedente, Tragedia, considerată de-acum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alberigo și alții, Istituto per le scienze religiose, Bologna 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie în opera colectivă Storia dei concilii ecumenici, ed. G. Alberigo, Queriniana, Brescia 1990. Mai amplă, dar ușor de consultat, Histoire des conciles oecuméniques coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune volumele 2 (P.Th. Camelot, Éphèse et Chalcédoine, 1962) și 3 (F.-X. Murphy - P. Sherwood, Constantinople II et Constantinople
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aus der griechiscen Kirche, aus Katenenhandschriften, Aschendorff, Münster 1983; iar pentru scrierile dogmatice, de F. Diekamp, „Analecta Patristica”, Roma 1938, 73-84, unde ediția fragmentelor (pp. 73-84) este precedată de un studiu global despre Ghenadie (54-72) și e urmată de un amplu comentariu (85-108). 12. Basilius din Seleucia Episcop de Seleucia în Isauria de la o dată incertă (după 431) până la moartea sa în 459, a ieșit în evidență prin șovăielile sale în timpul controverselor iscate de monofizism. L-a condamnat la sinodul din Constantinopol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
citate din autori ecleziastici. Istoria Bisericii, publicată în 569 și atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (opera fiind scrisă în realitate de un călugăr anonim care a folosit textele lui Zaharia), compusă în greacă și păstrată în versiune siriană, conține ample extrase din două lungi scrisori ale lui Timotei adresate Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria prin care sunt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și presbiterul alexandrin Teofil, eutihieni amândoi, și se cere expluzarea lor; în opoziție cu eutihienii, Timotei afirmă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
afirmarea a două naturi după uniune distruge uniunea ipostatică, așa cum au făcut Teodoret și Andrei din Samosata. La Constantinopol, între 509 și 511, Sever a compus Philaletes („Prietenul adevărului”). Intenția sa era aceea de a restabili adevărul în privința interpretării unei ample colecții de extrase din operele lui Chiril, alcătuită în cercuri filocalcedoniene cu scopul de a demonstra că autorul lor nu era în contradicție cu hotărârile de la Calcedon. Mai întâi, Sever reproduce în întregime florilegiul unde formula calcedoniană era urmată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patru scrisori trimise de Sergius și trei răspunsuri din partea lui Sever. În ultima, Sergius, după ce citează diverse pasaje din epistolele lui Sever, declară că aderă la poziția sa care corespunde învățăturii Părinților Bisericii. Tot în traducere siriană s-a păstrat amplul dosar al controversei dintre Sever și Iulian de Halicarnassus. Aceasta a început în anii în care amândoi erau exilați în Egipt, lângă Alexandria, ca urmare a politicii anticalcedoniene a lui Justin. Încă de la Constantinopol, unde în jurul anului 510 episcopul de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pierdut cu excepția câtorva fragmente (una singură ar putea fi completă). Despre scrierile lui ne informează Fotie care cunoștea o culegere în trei volume, dar descrie numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa din gruparea Acefalilor în care Efrem aborda, între altele, problema Trisagion-ului (cam prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Fulon adăugase formulei „Sfânt, sfânt, sfânt” din liturghie clauzùla „care a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorios și a lui Eutihie despre care e greu de spus dacă alcătuiesc un text autonom, sau o parte dintr-o scriere mai amplă. În fine, fragmente din câteva predici (despre Evr. 4, 15, despre Cain, despre mărgăritar) sunt în parte probabil autentice, în parte cu certitudine false. Așa cum am spus, Efrem e unul din reprezentanții cei mai tipici ai neocalcedonismului și acest lucru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
occidentali și a cerut convocarea unui conciliu. În 551, Justinian a promulgat un alt edict intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole în care, după enunțurile privitoare la doctrina trinitară opusă lui Arie și Sabellius, urma un paragraf amplu consacrat problemei cristologice; era expusă aici doctrina neocalcedoniană referitoare la Cristos „alcătuit dintr-o natură și din cealaltă” (synthetos ex hekateras physeôs), argumentată cu pasaje din Sfinții Părinți, în special din Chiril, și erau condamnate pozițiile lui Nestorios și Eutihie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
oprit-o, a circumscris-o și, ca urmare, a îndepărtat-o și de cei vinovați: „moartea a murit pentru că a gustat din carnea celui care era fără păcat” (ibidem, PG 86, 1332). Nu avem spațiu aici pentru o expunere mai amplă a teologiei lui Leontie care rămâne, de altfel, un autor judecat în multe feluri. Dacă unii (ca V. Grumel) au subliniat importanța contribuției sale la precizarea noțiunilor de natură și ipostază, în special a celei de-a doua (care desemnează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
existente în Evanghelia după Ioan (mai cu seamă în omilia 8). Bibliografie. Ediție critică plus studiu introductiv: C. Datema - P. Allen, Leontii presbyteri Constantinopolitani Homiliae (CChr. SG 17), Brepols, Turnhout, University Press, Leuven 1987. Cele două omilii pascale cu un amplu studiu introductiv sunt editate de M. Aubineau, Hésichyus de Jérusalem (și alții) Homélies paschales (cinq homélies inédites) (SChr. 187), Cerf, Paris 1972. Cf. totodată M. Sachot, L’homélie pseudo-chrysostomienne sur la Transfiguration CPG 4724, BHG 1975. Contextes liturgiques, restitution à
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și treilea an de viață călugărească și în al douăzecilea de episcopat; așadar în 419, în timp ce nașterea sa trebuie fixată atunci în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius decedase deja. În ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiană pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul acelor evocări, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și de renunțare la propriile dorințe; era într-un fel, un model de viață spirituală conform cu cel propovăduit de Învățăturile lui Dorotei. Bibliografie. L. Regnault - J. de Préville, Dorothée de Gaza. Oeuvres spirituelles (SChr 92), Cerf, Paris 1963 (text, trad., amplu studiu introd.); trad. it. M. Paparozzi, Doroteo di Gaza. Insegnamenti spirituali, Città Nuova, Roma 1979. d) Zosima Prieten al lui Dorotei, menționat de acesta de mai multe ori, Zosima s-a născut la Sinde pe coasta Feniciei și a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost atribuită de cercetători mai degrabă acestuia sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sunt abordate teme precum raportul lui Dumnezeu cu lumea, cunoașterea angelică și vederea lui Dumnezeu. Bibliografie. Ediție critică a textelor, cu o amplă introd. și trad. fr. alcătuită de É. des Places, Diadoque de Photicé. Ouevres spirituelles (SChr 5 ter), Cerf, Paris, 1966. Pentru raportul cu Simeon și cu messalianismul, fundamental e H. Dörries, Diadochus und Symeon. Das Verhältnis der Kephalaia gnôstika zum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rând Melania cea Bătrână, Rufin, Ieronim), sau sunt amintite în trecere (de ex. Paulin din Nola sau Augustin). Numeroase și importante, deși risipite, sunt amănuntele referitoare la liturghie cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. franc., amplă introd. de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris 1962 care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma 1905 (și cu textul latin, cu introd. și comentariu amplu). b) Calinic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trad. franc., amplă introd. de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris 1962 care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma 1905 (și cu textul latin, cu introd. și comentariu amplu). b) Calinic Hipațiu din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tânăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol, s-a stabilit prin 400 într-o mănăstire abandonată de călugării egipteni care o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
gura cu un balsam; aceasta i-a permis, la trezire, să se apuce de treabă fără întârziere și să scrie una după alta viețile celor doi sfinți părinți. Acestea sunt așadar primele după hagiografii compuse și sunt și cele mai ample; erau dedicate unora dintre cele mai importante figuri ale monahismului palestinian. Eftimie, născut în Armenia în 377, trăise începând de la vârsta de douăzeci și unu de ani în Palestina unde întemeiase numeroase mănăstiri printre care și Marea Lavră, la sud-est de Ierusalim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]