8,321 matches
-
unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atât de indiferente în aparență față de înscrierea în discurs a unui „sens”. Acesta se mai exprimă în Invitație la bal și la modul mai tradițional, indicând că la Voronca „constructivismul” admite în acest moment și formele mai „cuminți”, mai puțin strict subordonate exigențelor programatice radicale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
brațele noastre nu mai sângeră păduri sălbatece ne operăm visele ca intestine singuri ne închidem în mucegaiul birourilor... Renunțând la ipostaza eroică tradițională, poetul își îndreaptă în schimb atenția spre „mediocritatea” timpului său, redimensionându-și „inspirația” după tiparele mai modeste, în aparență, ale experiențelor moderne. Însă poemul se vrea totuși imn: elogiu ce înseamnă în fond o asumare a condiției umane concrete, cu constrângerile ei, cu amenințarea rutinei și conformismului stagnant („totul se va petrece în ordinea impusă de calendare”, „orice zi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, în conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu - adeseori - o pasiune și un rafinament de poet manierist și cu un foarte marcat gust baroc pentru „teatralitatea” perspectivei, - decor, aparență, metamorfoză. Chiar dacă am face abstracție de relativa ordonare a unor secvențe în funcție de unul sau mai multe obiecte sau evenimente precum cele enumerate mai sus (de exemplu, tipografia din secțiunea a XI-a, cu elementele „reale” prelucrate metaforic) sau de structura
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cosmosului cu haosmosul pleacă de la constatarea că lumea e "dirijată" de hazard, iar nu teleologic. "Lucrările" în lume n-ar mai avea nici o legătură cu un Creator, și așa ascuns și inaccesibil, o himeră, cel mult, a conștiinței umane. În pofida aparențelor, atrage atenția Părintele Stăniloae, "În fiecare din aceste lucrări sau energii este în același timp Dumnezeu Însuși, lucrător și mai presus de lucrare sau de mișcare"14. Și: Lucrările nu sunt decât atributele lui Dumnezeu în mișcare". Pasajele sunt astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
gândire-adâncă și-ndrăzneață / Pentru ce el fu condamnat la moarte". Echivalați pâinea și vinul cu trupul "mort" al Mântuitorului spre a înțelege ce e "sfânt și mare", acel ce măreț din firea noastră și veți avea o antropologie creștină sub aparențe precreștine, de o profunzime unică, pe care și postmodernismul ar putea-o fructifica dacă ar evolua în transmodernism. Prin moarte, pământul demiurg a devenit lume-lumen, care are un glas al lui, un plâns la care oamenii rămân surzi: "De plânge
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca eidos), pe când tâmplarul e demiurgul patului, iar pictorul patului execută fantasma, o copie a copiei, un simulacru. Simulacrul, deci, nu repetă patul, căci autorul lui nu-i demiurg, ci pictor. Scriitura, așadar, este un fard care disimulează mortul sub aparența viului: "Pharmakon-ul introduce și adăpostește moartea. El compune chipul agreabil al cadavrului, îl maschează și îl fardează"108. Transformă, altfel spus, cosmosul în cosmetic, în mască, răsturnând ordinea cetății în teatru. Dacă ne gândim bine, Eminescu nu definește altfel poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
consonanței, aceasta din urmă fiind infernul. Thomas Mann a intenționat să prezinte invers lucrurile, dar instinctul "reacționar" al artistului a schimbat voința auctorială. Interpretarea lui Virgil Nemoianu este, fără îndoială, dintre cele mai ingenioase, dar nu mai puțin ideologică, în pofida aparențelor. El vrea să demonstreze că o comunitate națională, prin consonanța în specific, în tradiție este "nazistă" prin definiție și că o salvează întotdeauna "secundarul", producând disonanța în sânul ei. Dacă Virgil Nemoianu s-ar fi menținut în logica antitetică, el
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1880) S-a văzut aici "baudelairianism" fără Baudelaire, dar și extraordinarul poet francez avea o năzuință similară către adevărul dezbrăcării de formă. Dacă adevărul e tăcere, ajungi la el dezbrăcând lumea de toate formele care ascund ființa, de toate straiele, aparențele: Viața internă a istoriei cugetă bătrânul Euthanasius e instinctivă; viața exterioară, regii, popii, învățații, sunt lustru și frază, și cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rătăcire. Însă așa ceva nu s-a produs și nu se va produce, căci Patapievici, după ce a falsificat cântarul adevărului împreună cu comilitonii săi postmoderniști, acum încearcă să ne înșele și la cântarul transmodernității, de astă dată împletind adevărul cu minciuna. Cealaltă aparență a ieșirii din postmodernism se realizează la nivelul political correctness, simulacru ceva mai vechi în scrierile lui Patapievici (încă din perioada Politicelor), cu ajutorul căruia el reușește mai bine să lovească în ideologia de stânga, dând impresia că el însuși este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
modern, dovedesc mereu că logica bivalentă le este armă de temut, ca în polemica purtată cu Omul recent al lui H.-R. Patapievici, sancționat drastic fiindcă a trădat postmodernismul de stânga, alunecând spre "dreapta". Și n-a fost decât o aparență! D-l Negoiță e surprins de "țipetele grotești ale evaluatorilor de serviciu", "observatorii culturali", urmași, sub mască postmodernă, ai scriitorului Mango. Cât îi privește pe dilematici, ei reprezintă un alt monopol, "cel al tinerilor zgomotoși care se declarau postmoderniști, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe de o parte, și eretici, alchimiști și francmasoni, pe de alta. Un Giordano Bruno, alchimist și gnostic, a fost doar una dintre victimele ilustre ale confruntării. În orice caz, cu exemple de asemenea factură, comentatorii gnostici ai Bibliei produc aparențe solide în favoarea lor. Dar proba centrală la care a căzut creștinismul e atitudinea față de eros și de femeie. Religiile orientale au avut marele avantaj că au văzut în eros supremul sacrament, iar religia isiană cu atât mai mult, cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ei. La noi, intuiția destinului ca repetiție-coincidență a avut-o Liviu Rebreanu în Pădurea spânzuraților și în alte texte. Nu întâmplător autorul ardelean este cel mai viguros romancier pe care l-a dat literatura română, un excepțional romancier-filosof (în pofida tuturor aparențelor) care a urmat tâlcurile mitice ale eternei reîntoarceri eminesciene nu numai în Adam și Eva. Grăitor că postmoderniștii români nu se recunosc în romanele lui Rebreanu, autorul lui Ion intrând pe lista cărtăresciană a scriitorilor clasici "depășiți", care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e cea a lui Nietzsche, sub povara destinului, ca devenire întru ființă. De precizat că nu e la mijloc o simplă părăsire a rătăcirii lui Don Juan prin labirintul femeilor soldată cu o întoarcere la condiția mitică a lui Tristan. Aparențele pot induce că spre acolo ne îndreptăm: ambii parteneri, Tomas și Tereza, sfârșesc în moarte precum tinerii Romeo și Julieta, însă, într-o falsă izomorfie cu perechea mitică Tristan și Isolda. E o soluție străină de intențiile adânci ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
umane, deoarece depinde de o cunoaștere anterioar] a naturii umane, este o tr]s]tur] standard a argumentelor dreptului natural. Argumentul pare s] pun] în conflict teoria dreptului natural cu utilitarismul modern. Totuși, adev]rul este mai complicat decât sugereaz] aparențele; aceste chestiuni vor fi discutate mai jos.) Argumentele antice și medievale susțineau c] legile naturale au fost împlântate în oameni de c]tre Dumnezeu (sau de c]tre zei). Se susținea ins] și ideea c] aceast] lege era a naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
această manieră exegetică. Însă o atare metalepsă critică nu se reduce la un psihologism brut, ci se dezvoltă ca o hermeneutică redutabilă, fascinată cu precădere de „punerile în abis” ale operelor și construită pe principiul „loviturilor de teatru”, prin care aparența devine esență, minciuna devine adevăr, „josul” devine „sus”, minorul devine major și insignifiantul devine semnificativ. Sau „viceversa” (cuvânt care îi oferă autorului prilejul unui pătrunzător eseu asupra ironiei caragialiene). În fond, V. însuși atrage atenția asupra acestui tertip atunci când, juxtapunând
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
Bacovia) au fost remarcate de comentatori. S-a relevat, în mod repetat, caracterul sentențios al versurilor, multe poeme fiind perceptibile ca înșiruiri de aforisme, înlănțuiri de poeme de un vers sau două. Dar V. nu alcătuiește simple colecții de maxime, aparența aforistică e manipulată cu sagacitate, pusă în slujba unui mod de comunicare poetică. La el este vorba de o pătrunzătoare poezie de sugestie, ce induce un adevărat brainstorming imagistic. Enunțuri sărace, epurate de orice exces metaforic sau de culoare convențională
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
ca poezie, e o alcătuire neconvențională, mai degrabă un text de frontieră, omolog autoficțiunilor în proză: un fel de jurnal, o corespondență prin internet, comentarii la acestea, pretins livrate (fragmentar și alternat) ca atare, de fapt atent „lucrate”, cu obținerea aparenței de expresivitate involuntară. Și aici se abordează decomplexat sordidul existenței zilnice, fervoarea erotismului neinhibat, anecdoticul, frustrările și inflamările jubilatorii ale cotidianului, reveria și sentimentalitatea (toate rostite în chip violent), iar în ultimă analiză, deși bine ascunse sub carapacea de vitalism
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
vindeca sau pentru a ucide. Este ciudat că o astfel de forță uriașă și brutală se naște din meditație și respirație foarte delicate și line și că nu se poate naște decât din ele. Avem aici un exemplu clasic de aparență contra realitate. De fapt, suprema realizare a artelor marțiale chinezești provine din practicarea qigong-ului. Acest lucru este caracteristic pentru Școala Naturală a artelor marțiale, pe care o reprezintă și pentru care a pledat profesorul meu, dr. Wan Laisheng. De fapt
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
pe un principiu fondator, echilibrul dintre unu și multiplu, de care orice subiect are nevoie pentru a-și construi identitatea”. Prin urmare, criza de creștere pe care o traversează încă familia contemporană (postmodernă) aduce mereu noi dovezi că, în pofida tuturor aparențelor, căsnicia se impune ca instituția cea mai rezistentă și mai longevivă a omenirii. O interesantă și plauzibilă viziune despre modul cum ne alegem partenerul de viață o oferă J. Urdry (apud Sigelman, Shaffer, 1995), prin modelul filtrului. Concret, procesul de
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de a o folosi curent și corect, simbolizând, codând/decodând informații, trimițând și primind mesaje, este una dintre componentele cele mai dificile și mai complexe, ceea ce o face greu de achiziționat,necesitând o lungă „ucenicie” în copilăria timpurie, chiar dacă, în aparență, se produce cvasiautomat și spontan. Stratificată și multietajată structural, pe nu mai puțin de opt niveluri interioare, de la simplu la complicat (abilitatea de articulare și pronunție, abilitatea de a descrie obiecte, abilitatea de a descrie imagini, fluența cuvintelor în propoziție
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
considerații etc., asigurând maximă forță evocatoare mesajului și un impact al său la recepție (Adler și Rodman, 1991). Evident că la copii și chiar la tineri, până la un punct, nu se poate vorbi de o competență lingvistică autentică , deși în aparență ei formulează, îndeobște, corect mesajele emise, dar chiar și în rândul adulților acest nivel suprem nu le este accesibil tuturor, cu toate că încrederea în sine și stima de sine accentuată le pot da impresia și celor carențiali sub acest aspect că
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pe un principiu fondator, echilibrul dintre unu și multiplu, de care orice subiect are nevoie pentru a-și construi identitatea”. Prin urmare, criza de creștere pe care o traversează încă familia contemporană (postmodernă) aduce mereu noi dovezi că, în pofida tuturor aparențelor, căsnicia se impune ca instituția cea mai rezistentă și mai longevivă a omenirii. O interesantă și plauzibilă viziune despre modul cum ne alegem partenerul de viață o oferă J. Urdry (apud Sigelman, Shaffer, 1995), prin modelul filtrului. Concret, procesul de
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de a o folosi curent și corect, simbolizând, codând/decodând informații, trimițând și primind mesaje, este una dintre componentele cele mai dificile și mai complexe, ceea ce o face greu de achiziționat,necesitând o lungă „ucenicie” în copilăria timpurie, chiar dacă, în aparență, se produce cvasiautomat și spontan. Stratificată și multietajată structural, pe nu mai puțin de opt niveluri interioare, de la simplu la complicat (abilitatea de articulare și pronunție, abilitatea de a descrie obiecte, abilitatea de a descrie imagini, fluența cuvintelor în propoziție
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
considerații etc., asigurând maximă forță evocatoare mesajului și un impact al său la recepție (Adler și Rodman, 1991). Evident că la copii și chiar la tineri, până la un punct, nu se poate vorbi de o competență lingvistică autentică , deși în aparență ei formulează, îndeobște, corect mesajele emise, dar chiar și în rândul adulților acest nivel suprem nu le este accesibil tuturor, cu toate că încrederea în sine și stima de sine accentuată le pot da impresia și celor carențiali sub acest aspect că
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care s-a primenit. Mie Însă, naționalismul lui Ceaușescu nu mi-a relevat niște exagerări (național-comunismul nici nu era atât de extravagant - era temperat Încă de anumite ipocrizii internaționaliste). Ci doar mi-a dezvăluit că acest ideal național - nobil, În aparență - se poate transforma oricând Într-un instrument perfect de manipulare, de legitimare și dominație, la Îndemâna oricărui potentat. De aici impresia de neșters pe care mi-a lăsat-o naționalismul - că nu este ceea ce pretinde a fi, ci doar o simplă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]