6,930 matches
-
Busuioc, patronul femeilor cu rele năravuri și mecenat al cul turii nea mului. - Ultimul bordel din zilele noastre, cu contabilitate normată și cu marfă „raționalizată “ și „la liber“. - Justă recu noaștere a unor titluri de antică noblețe a bordelului și aspră [respingere] a caselor de rendez-vous. - Despre cocotele, cocodetele și demimondenele celebre din la belle époque a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cum și despre o „prințesă“ a lor, tre murând acum În zdrențele și pantofii ei scâlciați. - Parisul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui. Ceea ce ar fi cazul acestor femei, cărora li se mai spune „pierdute“, cum și al atâtor altele care mi-au stat aproape și [au fost] atât de scumpe odinioară inimii mele, dar care s-au Întors, cu vremea, la aspra și sălba teca lor condiție ancestrală, cea a junglei din care le scosesem. Eu Însumi stau cât pe-aci să mă Întorc la automatismul meu animal, spre care uneori te târăsc vârsta, frecventările inutile sau neglijarea exercițiilor spirituale, prinzând de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În contul acesteia! Faptul că nu am consultat cu atenție legea, mă costă. Sper Însă că voi găsi o soluție, deși figurez cu bani Încasați atât de la Plumb, cât și de la Ateneu. Se vede că nu am Învățat nimic din asprele lecții ale vieții și nici din cele citite În mărturiile sfinților. Încă o palmă primită de la Dumnezeu, care nu iubește În niciun fel gloria deșartă. Că ce altceva Înseamnă să-ți vezi numele Într-o publicație sau o carte? 26
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
malul Dunării. Locul, de un farmec rar, are și o climă cu totul specială. Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că deasupra orășelului nostru se intersectează, se întâlnesc, se ciocnesc două feluri de climă potrivnice: o climă aspră, venită dinspre stepa rusească, aducătoare de crivăț și de troiene înghețate, aceasta stăpânește orășelul în timpul iernii, și o climă dulce, sosită din ținuturile mediteraneene, cu miresme, cu o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
altul al țării, și, ieșind pe culoarele întunecate și pustii ale vagoanelor ponosite, arunca foile acelea care conțineau diatribe, le răspândea în cele patru colțuri ale țării, oamenii le culegeau și aproape le era teamă să le citească, atât de aspre, de neiertătoare erau manifestele lui Cameniță. Securitatea era enervată de aceste gesturi de cutezanță, de răzmeriță, Securitatea îi căuta pe autorii mizerabilelor fițuici, se presupunea că sunt mai mulți autori, o întreagă rețea, nu unul singur, un biet pensionar, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cele două surori, de la rude, de la oamenii satului. Iurie Ilașcu urcă în mașina care se întoarce către Chișinău, iar ceilalți ne continuăm drumul către vama Sculeni. în vama din stânga Prutului coloana de mașini este oprită. șeful vămii întreabă cu glas aspru care este mașina în care se află Ilie Ilașcu și dispune să fie coborâte toate bagajele sale. Ilie Ilașcu, cu soția Nina și cu cele două fiice, Olguța și Tania, aveau două valize mici cu rotile și mâner și patru
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dar magistrul a rămas calm și a “continuat lecția” ce trebuia predată, despre canalul Dunare-Marea Neagră, iar la fixarea cunoștințelor, de sfârșitul orei, la întrebările profesorului, toți am răspuns excelent, încât “verificatorii” politici raionali au plecat umiliți de privirele sale aspre și de ale noastre, fără nici o satisfacție. Următoarea oră era de dirigintie, cănd profesorul a intrat în clasa să uitat atent preț de câteva clipe în ochii noștri, noi am rămas în picioare că stăncile, ni se tăia răsuflarea ateptand
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
rămînă ascuns vederii. Pusă În pagină, proza sa face lumină, dar nu se hrănește din strălucirea imperceptibilă a narațiunii. Cursul ei e undeva Între descrierea senzațiilor (În Episoade, „hotărît, ucigașul lăsa În urmă o dîră de colibe arse, de tristețe aspră...“) și relatări narative În care el se caută pe sine (În Jurnal: „Omul, măsura tuturor lucrurilor, vorbește aici prin gura mea și povestește pe limba mea ceea ce mi-au văzut ochii“), iar uneori pare chiar să ne urmărească. Proza plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
jugul exploatatorului, și-au redescoperit calea și au Învățat din nou ce Înseamnă joaca. Acum, În Cuba, a munci capătă un Înțeles nou și se face cu o nouă bucurie.“ Totuși, În martie 1952, Che scria doar „vom vedea“. Lecțiile aspre continuau În capitolul „Chuquicamata“, numit astfel după numele orașului minier care arăta „ca o scenă dintr-o piesă modernă“ și pe care Che Îl descrie sobru, păstrînd echilibrul Între impresii, reflecții și informație. Marea sa lecție i-a fost „predată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
spus să Încercăm aceeași tactică și la sediul Parcurilor Naționale. Administratorul parcului ne-a lăsat să stăm Într-una din magaziile pentru unelte. A venit și paznicul de noapte, un bărbat uriaș, gras, cîntărind 140 de kilograme, cu o figură aspră ca o stîncă, dar care s-a purtat foarte amabil cu noi, dîndu-ne voie chiar să gătim În baraca lui. Acea primă noapte a decurs perfect. Am dormit la adăpost, mulțumiți și Încălziți de paiele așternute - În mod evident necesare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care și-a făcut apariția Într-un final la ceea ce se numea birou, cu o mutră acră (ceea ce era de Înțeles, avînd În vedere că era duminică) și ne-a dat voie să dormim În curtea interioară. După o diatribă aspră pe tema Îndatoririlor noastre cetățenești etc., ca o culme a generozității sale, ne-a oferit 200 de peso, pe care noi, ofensați pe bună dreptate, i-am refuzat. Dacă ne-ar fi oferit banii după trei luni, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
drum fără presimțiri sumbre, lăsînd În urmă bariera care marca limitele orașului Chuquicamata. CÎtă vreme ne-am aflat sub privirile locuitorilor din oraș, am avut un ritm incredibil de atletic, dar mai tîrziu, În solitudinea vastă a Anzilor golași, căldura aspră a soarelui care ne ardea cefele și greutatea prost distribuită a rucsacurilor ne-au readus la realitate. Nu eram prea siguri pînă În ce punct acțiunea noastră era „eroică“, așa cum o descrisese un polițist, dar Începeam să bănuim, pe baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ascuns sfânta Liturghie, iar Ungureanu Vasile, învățător, fost seminarist la Iași, ca un adevărat Sf. Tarciziu, ducea Sfânta împărtășanie la oamenii de încredere. După ce mi-a expirat pedeapsa de trei ani, am fost dus la colonia Capul Midia, colonie foarte aspră. Aici erau „expirații”, care-și terminaseră anii de condamnare și așteptau pedepse administrative, adică așa cum raportau autoritățile din satul sau orașul de origine, li se mai adăugau ani de detenție. Mai rare erau cazurile de eliberare. Eu am mai fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a însușit-o în Regula definitivă, aprobată de papa Grigore al IX-lea în anul 1223 în ziua de 29 noiembrie, devenită astfel zi de sărbătoare anuală. Ultima perioadă a vieții sale este marcată de grave infirmități, rezultate din viața aspră pe care și-a impus-o. Pentru a-și mulțumi și întări sufletul, în luna august din anul 1224, se retrage pe muntele Alvernia, în Toscana, loc unde a mai trăit clipe de intensă unire cu Dumnezeu. Aici în ziua
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
A mai trecut o vară, măi gorun, Un an mai mult de lacrimi și surghiun. Te-apleci în vârfuri aspre și suspini. Ne prinde-o nouă toamnă prin străini. Încet îți curge sangele-n noroi, Ne-am mai întoarce oare înapoi? Ce-mi spui fără nădejde și-mi arăți? Trăiești și tu că noi din nedreptafi? Apleaca-ti fruntea rece
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Posteuca () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93274]
-
cu sentimentul pozitiv al greutății învinse - mulțime adu nată în jurul unui punct pe plajă. Ieșim, ne apropiem: un înecat - primul pe care l-am văzut vreodată. Băiat tânăr - sub douăzeci de ani - și simplu, judecând după chiloții groși și mâinile aspre. Înecat de circa două zile. Pieptul cu pete mari, negre, brațele străbătute de vine aparente, violete. Pe față - sânge scurs din nas. Ușoare eroziuni pe brațe și picioare (nisip? stânci?). Ne impresio nează puternic. Vorbim mult despre morți și moarte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prozaică sub protecția pasageră a unei brize tropicale. În fața noastră masive, robuste, uriașe cornutele din rasa elvețiană Simmental, având uniformele de camuflaj colorate în roșu și alb, înaintau în rânduri compacte asemenea unei oștiri victorioase, smulgând cu limbile lor musculoase, aspre și puternice tufele de vegetație suculente, transformându-le cu ajutorul maxilarelor formidabile într-o emulsie vegetală verzuie cu proprietăți nutritive excepționale. Pe măsură ce înaintau cu picioarele lor solide pe miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
e să-l teleportezi. Nu crezi? E bună ideea? Da? Mă bucur că-ți surâde. Păi, atunci, așa rămâne. Fă-ți timp și ocupă-te de problemă că-ți vei încălzi și Tu ciolanele alea bătrâne, pătrunse și măcinate de asprele geruri cosmice. Doamne, știu că va trebui să mă prezint înaintea Ta pentru " a da samă cum zice cronicarul de toate ale mele" cât timp am făcut aici inutil umbră pământului. Iar Tu, utilizând limbajul și tehnica unui adevărat păstor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Și acuma ce ai de gând să faci? Îi duc la sediu să le întocmesc proces-verbal, tovarășu' primar. Bine. Trec și eu pe-acolo imediat. Mare-i grădina Ta, Doamne! Zise primarul întorcându-se în birou. Trebuia să suportăm rigorile asprei legi, precum și ale oprobriului public: judecata, condamnarea, disprețul oamenilor, al concetățenilor noștri, pentru un act înfierat în egală măsură și de biserică și de societate. Eticheta era degradantă, fără menajamente: HOȚI! De la primărie până la miliție erau cam o sută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
copil tare nefericit. "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:15 Odată, mai demult mi s-a-ntâmplat Pe când eram la școală într-un sat, Pe-o iarnă aspră, când crivățul vuia Să atentez la bunul altuia. Iar preparatul trăsnet care m-a scos din minți A fost mălaiul copt scoțând aburi fierbinți. Eram singur în bancă și n-am mai rezistat Am pus cu grijă mâna și... l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pot împiedica un val de melancolie amestecată cu sentimentalism ieftin: anii '80 când eram elev și făceam cozi lungi pentru o bucată de pâine, parcă plămădită cu pământ. Grătarul de lemn pe care era tăiată pâinea cu gesturi brutale și aspre. Mirosul extraordinar de frumos, de grâu și de cuptor, al magazinului de pâine. 21 mai 2003 S-a scris și s-a rescris despre incredibila capacitate a mediului politic și intelectual de la București de a deturna marile idei, marile utopii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dimineață (ora 4.00, oră de plimbare cioraniană prin Geneva pustie de lume) ascult un "potpuriu" de muzică liturgică ortodoxă. Cuvântul "potpuriu" este vulgar și lăutăresc, dar altul mai bun nu am găsit. După grecii cei colțuroși și după corul aspru al bulgarilor de la Mănăstirea Rila, urmează dulceața și muzicalitatea muzicii "bizantino-românești". Diferența dintre noi și ei este enormă. Mă opresc aici. Ochiul meu interior nu vede mai departe, iar ceea ce simt cu adevărat nu se lasă prins în cuvinte. 16
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lacrimile, bogate și mari, din cauza emoției și dorului de casă. Ceva ce nu pot prinde în cuvinte, oricât mi-aș dori. Mă identificam atât de bine cu acele locuri, cu acel fluierat familiar al locomotivei de jucărie, cu acei oameni aspri și simpli... Iar ca să ies din nostalgie, o observație din alt registru: mi s-a părut că maramureșenii se plâng mult mai puțin de soarta lor decât locuitorii celorlalte provincii istorice ale României (Moldova, Muntenia), ceea ce-i face mult mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și te fură", trebuie să vadă unde se ajunge prin desființarea piețelor; să fie obligați să mănânce trei săptămâni doar alimente cumpărate în supermagazinele canadiene. 18 octombrie 2004 Prima zi de toamnă cu adevărat rece în Québec; cu mult mai aspră decât cea cu care suntem noi obișnuiți în Europa. Plutește în aer o iarnă ce se anunță dificilă, după cum aud în jurul meu. Aici iarna este marea sperietoare, marea încercare a fiecărui an. Ascultându-i pe localnici, ai impresia că vara
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
după cum urlă triumfal prospectul. Dar dacă n-are moarte, atunci ce, Doamne iartă-mă, are? Dacă n-are moarte, de ce-i mai zice iarbă? Mă duc să mă rad. Tot privind iarba etern verde, mi-a crescut barbă urâtă și aspră ca un glaspapir. N-aș îndrăzni să sărut o femeie. 3: Televiziunea franceză prezintă o ediție a telejurnalului de noapte veche de o sută de ani - „Actualitatea la 3 noiembrie 1868”: în Statele Unite aveau loc alegeri la care președintele în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]