7,167 matches
-
totdeauna și conchise că nu ar fi putut crede niciodată că ar putea exista între ei discordie, că nu admitea o ceartă între tată și copil, cu atât mai puțin între ea și Doru, dar că viața e așa de aspră, încît te aduce la cele mai crude extremități. Era mâhnită cum nu fusese niciodată. - Te-ai certat cu tată-tău! strigă Nory înghițind rău biscuituL Cînd? De ce? Elena povesti că, așa cum desigur știau, Lenora și Doru erau de un timp
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ea singură nu putea crede, nu cuteza să pronunțe ceea ce era totuși o realitate: nu mai vorbea cu tatăl ei! De necrezut! Dar lucrul era prea grav, prea neașteptat. O lovitură de trăsnet! Elena, în revolta ei, avea accente când aspre până la neînduplecare, când, în adevăr, dureroase și unele cuvinte se înecau aproape în lacrămi, dar, mai ales, era un judecător nemilos al unei crime neiertate. Părea însăși conștiința lui Hallipa, desprinsă de el și răzvrătită împotriva lui. Micile amănunte ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Laurențiu Oglinda amintirilor Chiar dacă oglinda era spartă, era aceeași oglindă în care și-a privit copilăria, adolescența, viața în cele mai adânci simțiri. Privește și acum. Își trece o mână tremurândă peste chip. Mâna sau chipul sunt înscrise cu dâre aspre de care nu scapă nici o rătăcitoare pe acest înșelător paradis. E oglinda. Sau poate doar cartea amintirilor își pâlpâie filele sale peste față, ca o adiere ușoară, într-o zi tristă de prier. Crede că nu va regreta nimic, nici
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca pe o taină mereu păzită: -Și tu poți fi marea !... Corăbii pribegite își înfing ancora în umerii mei. Privesc în zare. Frunzele albastre se ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul.Îmi ung sufletul cu flori de lavandă. Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra agățată în copacul timpului de dincolo... Copacii, aici
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în copilărie, când bunicile ne pecetluiau buzele cu palmele lor aspre mirosinde a busuioc și tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a oceanului îmblânzit? mă întreb ca într-o rugăciune înalțată din catedrala sufletului meu. Aștept. Oceanul nu se încumetă să mă restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
foști tovarăși care stăteau și ei pe prispele lor uitați de timp și de griji. Bătrâna era vecina noastră Duntrăchița. Nu fusese mereu orbă. A orbit de bâtrânețe. O mai țin minte de pe când era încă în putere, cu fața aspră, cu broboada trasă decent pe frunte, cu hainele mereu curate, mirosind a flori de tei și a frunze proaspete de nuc.Mă simte dincolo de gard și întreabă cu glas tremurat dar destul de puternic: Cine-i? Cine-i acolo? Ești tu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe buze fluturii amețiți de poveștile prea aspre, pe care leați turnat în mine ca într un mesager al dragostelor voastre neîmplinite. Fluturii îmi desenează trupul întrun ultim sărut. Al morții sau al vieții? Aripile scutură o ploaie de cuvinte peste o lume care le-a pierdut sensurile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ești astăzi nu știu. Nici un vânt nu te găsește. Depărtarea dispare odată cu visele mele și ploaia s a oprit. Cerul e plin de lumina iubirii. ziua ne așteaptă în palme cu vămile triste... Peste gândurile mele au căzut norii furtunilor aspre în care puterea de a mă domina în absență invocă și acum speranțele. Astăzi nu știu de-ai să mă aștepți. E foarte târziu. Plec îmbătată de neliniște să-ți întâlnesc chipul. Orele mă sfârșesc și-n fiecare secundă atâtea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cariera mea. Ascultându-ți povestea ta atât de interesantă și de crudă, îmi vine să-mi dau palme peste ochi. — De ce? N-am căutat, când ne-am cunoscut prima dată, să-mi explic care era cauza firii tale atât de aspră, de dură și m-am purtat urât, cum nu se poate de urât. Te-am făcut în fel și chip. — Nici eu nu m-am lăsat mai prejos. — Bine-ai făcut. Acum te admir, atunci mi-era necaz. Meritam, că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Deci tu cu Alexandru sunteți frați. De aceea este el atât de amărât, săracu’. Era pregătit pentru însurătoare și când colo, nu se poate. — Mama Zina, el va depăși mai greu această situație. Pe mine viața m-a făcut mai aspră și voi trece mai ușor peste orice obstacol. Alexandru, pe cât îl vezi de impunător, pe atât este de sensibil. El a fost singur la părinți, răsfățat, n-a trecut prin greutăți ca acum să primească această groaznică lovitură. Mi-e
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-i distragă atenția de la secretul cafelei bune. Mă duc să ți-i aduc. Stai liniștit, că îmi place desculță ca să-mi amintesc de anii petrecuți în șatră. Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
am inventat puțin și că am fost subiectiv. Dar e povestea mea, povestea singurătății mele, singurătatea mea. Pe care nu am vrut să o împart cu nimeni. Aud zgomotul dușului. Mai bine zis al dușurilor mele reci, fierbinți, blonde, brune, aspre, moi, tandre, aprige, sincere și mincinoase. Dușuri. 124
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-o? — Cred. Alioșa își reluă explorarea gustativă a degetului care păstra încă o vagă aromă de biscuit, plescăind nostalgic, cu ochii la pachetul abandonat pe poliță. — O să uit rețeta, mormăi Ivan. N-o s-o uiți. Palma ei, mică, un pic aspră, i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur. Deja am început să uit..., făcu el, urcând fără chef scara
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea din umeri). Pernele turcești de pe jos, din bibliotecă, surorile rotunde ale covorului neobișnuit de mic și de pătrat, cu fir gros, aspru și gros. În sfârșit, patul strămătușii, înspăimân tător nu atât din pricina nopții de demult, petrecută dincolo de draperiile lui (în timp, devenise o amintire întrucâtva duioasă - fuseserăm împreună și am puține imagini cu noi patru împreună; doi copii și două femei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se pregăteau să înalțe la vedere ștergarul alb, Sobieski, mai mult spășit decât mândru, a ordonat încetarea asaltului și începerea pregătirii de retragere către țara leșească. Iarna era pe aproape și urmașii lui Kopernik de la Torun au anunțat-o deosebit de aspră... Pericolul împotmolirii prin Moldova, cu cetele lui Constantin-hicleanul în spate și în coaste, era mai mult decât o simplă amenințare. Hrana lipsea cu desăvârșire. Apa de băut așijderea... Noroc de ploi și de fulguieli... Caii rodeau scoarța copacilor. Poamele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nume pe care îl poartă cu o mândrie de neînțeles și, după cum se pare, nu vor renunța la el cu una, cu două... Că mai primesc și niște fonduri de luat în seamă pentru întreaga lor obște. Bunicul Vai, că aspre mai erau iernile odinioară în întreaga Bucovină! Omăturile acopereau din belșug tot ținutul de la început de decembrie și până către finele lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile, casele mai tupilate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a oamenilor, doi bărbați și două femei, care mulțumeau cerului că au isprăvit țărnuitul ogorului de porumb înainte de apusul soarelui, garanție sigură că plantele vor primi ploaie la vreme și vor da rod bogat. Da! Mazil! le-a răspuns Zimbru aspru. Dar voi nici nu visați că străbunicul meu a fost în slujba lui Vodă și era purtător de steag, și nu plătea dări, și avea pământuri multe, și cai iuți moldovenești pentru războaiele lui Vodă, măi gloată nevrednică! Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lipițan pursânge de peste patru chintale, cu părul roșcat, înalt la greabăn de aproape 1,60 m., cu coada stufoasă și gât puternic, cu capul mic și cu urechile ciulite spre înainte, la care se adaugă o privire inteligentă, hotărâtă și aspră ce înnobilează un trup pietros, alcătuit parcă numai din fibră și os. Că să vedeți Domniile Voastre că Roibu meu, se lăuda stăpânul, trage de unul singur cât pentru o pereche de cai bunicei și nu m-a lăsat nicicând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai... și cei mai... va vsiom mire! îi atenționa Natașa Semenova pe cei 25 de pionieri ai grupului ei, veniți în vacanță pe meleaguri străine... Și îl admonesta, și îl critica, și îl înfiera, și îl batjocorea cu cea mai aspră mânie din lume pe unul Vova, un copil ce a dosit cutia cu bomboane încredințată spre a fi oferite celor veniți în întâmpinare cu flori și cu zâmbete pe buze. Tu ne-ai făcut un mare deserviciu, Vova! Ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Nu e om pe fața pământului mai Om ca țiganul. El își dă și sufletul dacă cineva se află în nevoie. Țiganul oricât de necăjit ar fi nu plânge. El a știut întotdeauna să-și pună toate durerile vieții lui aspre în cântec. Moșii noștri nu au arat pământuri, n-au semănat ogoare, dar așa cum Mai Marele Lumii a avut grijă de păsările și animalele lui fără adăpost și hrană, tot așa s-a îngrijit și de bunii și străbunii noștri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sticla, aruncăm paharele spărgîndu-le de podea. Ne despărțim veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții Doctorul nu vrea să creadă. V. tînăr m-am înconjurat de statui. Pasărea șarpe, imensă, s-a așezat lîngă mine și mîna mea, pe spatele său, se plimbă mîngîind
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
opresc. Povara de neînlăturat, stînca ce mă strivește, nu dispare ci, se preschimbă straniu într-o imensă cruce. E grosolan cioplită, murdară de pămînt și sînge închegat dar e a mea. De ea îmi lipesc spatele și-i simt răceala aspră. Numai cu ea în suflet trebuie, iarăși, s-o pornesc la drum. Și ca prin farmec, ca-n uraganele de vară, totul se termină brusc. Trupul din spital își reia zacerea asistată și conexiunea dintre vremuri dispare. Mă ridic, V.
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gri masă de dezgust. Pentru că zgârciul ăla ieșit foarte în afară mă duce cu gândul la un vultur. Un vultur din Cărțile junglei. Mai ales atunci când respectivul băr bat nu e bărbierit de câteva zile și o mulțime de țepi aspri îi înconjoară protuberanța, dându-i un aspect de arici. Ei bine, el se bărbierește destul de rar. Și chestia e că lui chiar îi stă bine așa, cu puțină barbă. Iar acel măr al lui Adam e considerat a fi foarte
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
E ca și cum ar pune un punct final acestei relații imaginare, acestei fantezii fără sfârșit, acestui coșmar perpetuu. Nebuna știe că gestul se va repeta din nou și din nou și din nou, dar în momentul ăsta ea decide să fie aspră, să rupă orice punte care o leagă de bărbatul care o obsedează, chiar dacă știe că se amăgește degeaba și că ruptura nu va dura mai mult de o oră. Prin gestul ăsta scurt, ea îl pedepsește crunt pe bărbatul care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]