8,108 matches
-
turcești, aducând cu ele pe viitorul principe Emeric Tokoly, trecură munții prin Crăpătura Pietrei Craiului, iar armata lui Brâncoveanu prin Trecătoarea și potecile Branului. Ciocnirea dintre cele două armate a avut loc la Zărnești la 11 august 1690, unde trupele austriece de sub comanda lui Heissler au fost înfrânte. În urma acestei victorii Constantin Brâncoveanu s-a reîntors în țară trecând tot pe la Bran. 1688 - 1714 - 25 ani de domnie a lui Constantin Brâncoveanu, urcat pe tronul Munteniei la 34 de ani de la
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
Hațeg 15+21. Cei mai mulți au dezertat în principatele române. 1777 - O parte din sătenii din Tohan, au fugit în Țară Românească înainte de 1777, iar alta s-a așezat pe hotarul Branului înființând un nou sat, Tohanul Nou. În conscripțiile agentelor austriece care luaseră ființă în principate, care urmăreau pe fugiții din Transilvania, îi numeau “sudiți” sub care denumire pe la sfârșitul secolului al XVII-lea au înființat șapte sate în Țară Românească și în județul Buzău 3 plase: Câmp; Slănic și Tohan
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
și fonic dintr-o locuință. Alegerea sistemului de tâmplărie trebuie făcută cu mare atenție astfel încât avantajele să fie multiple. Se va ține cont de tipul de material ce urmează a fi folosit (PVC, aluminiu, lemn stratificat, etc.), de proveniența acestuia (austriac, german, belgian, turcesc, etc.) dar și de firma producătoare de tâmplărie. Este de retinut un aspect foarte important, și anume: 41% din caldură ce se găsește intr-o clădire se pierde prin ferestre, deși suprafața acestora reprezintă aproximativ 15%-30
Construcții () [Corola-website/Science/304312_a_305641]
-
de pe urma conflictelor dinastice din timpul regilor dinastiei Vasa, Sigismund al III-lea și Władysław IV. Uniunea a dus războaie cu Rusia, Suedia și cu Imperiul Otoman și s-a confruntat cu o serie de răscoale căzăcești. Aliată cu monarhia Habsburgică austriacă, nu a participat direct la Războiul de Treizeci de Ani. Începând cu jumătatea secolului al XVII-lea, democrația nobiliară, supusă unor războaie devastatoare, a căzut în dezordine internă și apoi în anarhie, a intrat într-un declin treptat, care a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
al Nordului, o perioadă văzută de contemporani ca o eclipsă trecătoare, a constituit de fapt lovitura cea mai grea care a dus la prăbușirea republicii nobiliare. Regatul Prusiei a devenit o forță regională și a cucerit Silezia de la monarhia Habsburgică austriacă. Uniunea personală dintre Polonia-Lituania și Saxonia a dat naștere unei creșteri a mișcării reformiste în cadrul Uniunii Polono-Lituaniene, și a începuturilor culturii iluministe poloneze. În ultima parte a secolului al XVIII-lea, Uniunea a încercat câteva reforme interne fundamentale. Activitatea de
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
regat, mari zone ale fostei Uniuni au rămas direct încorporate în Rusia; împreună cu Regatul Poloniei, ele făceau parte din diviziunea rusească. Din diviziunea prusacă, o mică porțiune a fost separată sub titlul de Marele Ducat al Posenului. Pe teritoriul diviziunii austriece, a apărut Republica Cracoviei, un oraș-stat sub supervizarea comună a tuturor celor trei puteri. Aceste diviziuni nu erau unități administrative, ci sunt identificate ca regiuni istorice, drept fostele teritorii ale Uniunii Polono-Lituaniene preluate respectiv de cele trei puteri. Politicile din ce în ce mai
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
a sfârșit printr-un fiasco la începutul lui 1846. În cea mai semnificativă manifestare a sa, Revolta din Cracovia din februarie 1846, acțiunile patriotice s-au combinat cu cererile revoluționare, dar rezultatul a fost doar încorporarea Republicii Cracoviei în Imperiul Austriac. Autoritățile austriece au profitat de nemulțumirea țăranilor, incitându-i pe țărani împotriva unităților de insurgenți dominate de nobili; aceasta s-a soldat cu măcelul din Galiția, o răscoală violentă antifeudală, departe de motivațiile provocării. A venit un nou val de
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
printr-un fiasco la începutul lui 1846. În cea mai semnificativă manifestare a sa, Revolta din Cracovia din februarie 1846, acțiunile patriotice s-au combinat cu cererile revoluționare, dar rezultatul a fost doar încorporarea Republicii Cracoviei în Imperiul Austriac. Autoritățile austriece au profitat de nemulțumirea țăranilor, incitându-i pe țărani împotriva unităților de insurgenți dominate de nobili; aceasta s-a soldat cu măcelul din Galiția, o răscoală violentă antifeudală, departe de motivațiile provocării. A venit un nou val de implicări militare
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
fost supusă unor drastice represiuni. Pe de altă parte Galiția (regiune aflată azi în vestul Ucrainei și sudul Poloniei) rămăsese mult în urmă din punct de vedere economic și social, dar sub dominația austro-ungară, a primit, ca secțiune a părții austriece a imperiului, un grad limitat de autonomie, și a trecut printr-o perioadă treptată de relaxare a politicilor autoritare și de renaștere culturală polonă. Pozitivismul a luat locul romantismului ca principal curent intelectual, social și literar. Activitățile sociale ale „muncii
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
ea, obținând în schimb câteva concesiuni în ce privește drepturile naționale și ale muncitorilor, inclusiv reprezentarea polonezilor în nou-înființata Dumă. Unele din drepturile câștigate au fost însă în scurt timp eliminate, ceea ce, împreună cu intensificarea germanizării în porțiunea prusacă, a făcut ca Galiția Austriacă să rămână cel mai potrivit mediu pentru acțiuni patriotice. După izbucnirea Primului Război Mondial?, în care puterile care au divizat Polonia s-au confruntat între ele, unitățile paramilitare ale lui Piłsudski staționate în Galiția s-au transformat în Legiunile Poloneze și, ca
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
îl menționează pe un instructor de origine albaneză, Caludi. Tânărul a dobândit renumele unui om erudit în Italia, el este menționat ca învățat din Louvain de către scriitorul Antonio Lupis. Ulterior el a fost consultat cu privire la istoria Țării Românești de către generalul austriac Ferdinand Marsigli (1658-1730, originar din Bologna), care se va remarca printr-o monumentală descriere geografică și istorică a ținuturilor cursului mijlociu și inferior al Dunării. În 1672 Cantacuzino este întemnițat din ordinul lui Grigore I Ghica, cel care dispusese în
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
Johannis este atestat într-un act al vremii sub denumirea „Altentrebgast”. Întemeierea localității Bayreuth a avut loc probabil după anul 1149 de către familia conților de Andechs (mai tarziu duci de Meran), originară din Diessen (localitate lângă lacul Ammersee în Tirolul austriac, pe atunci teritoriu bavarez), intrați prin mezalianța în posesiunea unor extinse terenuri pe cursul superior al Mainului, în zona Bayreuth-Kulmbach. Bayreuth apare pentru prima dată într-un document oficial din anul 1194 sub numele de „Villa Bayerruthe” („Colonia defrișării bavareze
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
Arhiducele Carol de Austria, duce de Teschen (de: "Erzherzog Karl von Österreich, Herzog von Teschen", cunoscut și drept "Karl von Österreich-Teschen") (Numele complet: Karl Ludwig Johann Josef Lorenz de Austria) (5 septembrie 1771 - 30 aprilie 1847) a fost un feldmareșal austriac, fiul împăratului Leopold al II-lea și al soției sale Infanta Maria Luisa de Spania. A fost de asemenea fratele mai tânăr al lui Francisc I al Austriei. Deși era epileptic, Carol a ajuns să fie respectat atât în calitate de comandant
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
și al soției sale Infanta Maria Luisa de Spania. A fost de asemenea fratele mai tânăr al lui Francisc I al Austriei. Deși era epileptic, Carol a ajuns să fie respectat atât în calitate de comandant, cât și în calitate de reformator al armatei austriece. Carol s-a născut în Florența, Italia. Datorită generozității tatălui său, a fost adoptat și crescut la Viena de către mătușa sa care nu avea copii Maria Cristina de Austria și soțul ei Albert de Saxe-Teschen. Tinereța și-a petrecut-o
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
Datorită generozității tatălui său, a fost adoptat și crescut la Viena de către mătușa sa care nu avea copii Maria Cristina de Austria și soțul ei Albert de Saxe-Teschen. Tinereța și-a petrecut-o în Toscana, la Viena și în Olanda austriacă, unde și-a început cariera de serviciu militar în războiul Revoluției Franceze. A comandat o brigadă în Bătălia de la Jemappes și în campania din 1793 s-a distins în Acțiunea de la Aldenhoven și Bătălia de la Neerwinden. În acest an a
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
înaintarea în gradul de "Feldzeugmeister". Pe parcursul războiului din Țările de Jos a deținut comenzi înalte și a fost prezent în Bătălia de la Fleurus. În 1795 a luptat pe Rin și în anul următor i s-a predat comanda tuturor forțelor austriece de pe acel râu. Abordarea sa a operațiunilor împotriva lui Jourdan și Moreau din 1796 l-au înscris de îndată printre marii generali ai Europei. La început retrăgându-se cu atenție și evitând luarea vreunei decizii, a mărșăluit în final, lăsând
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
pentru prima oară în 1809. În calitate de "generalissim" al armatei, fusese avansat în gradul de feldmareșal cu câțiva ani înainte. În 1806, Francisc al II-lea (acum Francisc I al Austriei) l-a numit pe arhiducele Carol Comandant Suprem al armatei austriece, precum și Șef al Consiliului de Război. Ajutat de prestigiul de a fi singurul general care se dovedise capabil să-i învingă pe francezi, a inițiat prompt un plan radical de reformă, care a înlocuit metodele învechite din secolul 18. Principalele
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
1970, cativa evrei stabiliți în Russia au primit permisiunea de a părăsi Uniunea Sovietică pentru Israel prin Austria. Cand șapte dintre acești imigranți au fost luați ostatici la granița dintre Austria și Cehoslovacia de către niște teroriști arabi în 1973, cancelarul austriac Bruno Kreisky a închis agenției evreiești accesul la tabăra de tranzit de la Schonau. Câteva zile mai târziu Meir a încercat să-l convingă pe Kreisky să redeschidă accesul, amintindu-i acestuia de originea lui evreiască. Kreisky a refuzat, iar Meir
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
unități decimate din ariergarda franceză traversează râul Neman pe 12 decembrie, punând astfel capăt campaniei din 1812. În anul care a urmat, o nouă coaliție se formează împotriva Imperiului Francez, alcătuită din Imperiul Rus, Suedia, Marea Britanie și foștii aliați, Imperiul Austriac și Regatul Prusiei. Profitând de pierderile uriașe suferite de Marea Armată (în special la nivelul cavaleriei), dar și de superioritatea numerică a acestora, membrii coaliției, după o campanie care a durat doi ani, reușesc să ajungă la porțile Parisului și
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
a Războiului celei de-a Cincea Coaliții, desfășurându-se pe câmpia Marchfeld, în apropierea insulei dunărene Lobau și în dreptul localității Deutsch-Wagram, la 10 km nord-est de Viena. Bătălia a opus o armată franco-germano-italiană, condusă de Împăratul Napoleon I, unei armate austriece, comandate de arhiducele Carol de Austria-Teschen. Cele două zile de lupte s-au încheiat cu victoria decisivă a armatei franco-aliate. În urma insuccesului de la Aspern-Essling (21 - 22 mai 1809), Napoleon rămâne cu armata pe malul drept (meridional) al Dunării și își
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
încheiat cu victoria decisivă a armatei franco-aliate. În urma insuccesului de la Aspern-Essling (21 - 22 mai 1809), Napoleon rămâne cu armata pe malul drept (meridional) al Dunării și își concentrează o mare parte din trupe pe insula Lobau, la nord-est de capitala austriacă ocupată. Pe 4 iulie, la ora 21, profitând de o furtună violentă, forțele franco-aliate încep să traverseze brațul nordic al fluviului. În ziua următoare, pe 5, francezii și aliații lor lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș spre câmpul de bătălie, arhiducele Ioan
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș spre câmpul de bătălie, arhiducele Ioan de Austria, aflat la comanda unei armate austriece de mici proporții, nu a reușit să intervină în timp util pentru a susține armata principală. Pierderile au fost
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș spre câmpul de bătălie, arhiducele Ioan de Austria, aflat la comanda unei armate austriece de mici proporții, nu a reușit să intervină în timp util pentru a susține armata principală. Pierderile au fost oarecum similare de ambele părți, dar Napoleon a câștigat un avantaj strategic decisiv, separând forțele demoralizate ale austriecilor și obligându-le
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de o implicare din ce în ce mai semnificativă a Franței în afacerile peninsulei, fapt ce slăbește prezența militară franceză în Germania centrală. Nemulțumit de noua ordine europeană, instaurată după războiul celei de-a Treia Coaliții și războiul celei de-a Patra Coaliții, Imperiul Austriac începe să își mobilizeze forțele împotriva Franței, bazându-se pe neimplicarea Rusiei și poate pe cooptarea Prusiei în cadrul unei noi Coaliții antifranceze. Regatul Unit încurajează politica belicoasă a Austriei, promițând subsidii și susținere militară. Ca atare, la începutul lui 1809
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]