6,038 matches
-
lumii și clapon umplut cu spanac tricolor sintetizează foarte realist istoria relațiilor cu cel pe care îl numea Frate Barbule: "Întîi, ne-am înțeles fără să ne iubim; apoi, ne-am iubit fără să ne-nțelegem; și tocmai tîrziu spre bătrînețe [...] am ajuns [...] să ne înțelegem, fiindcă ne iubim și să ne iubim fiindcă ne-nțelegem." Cu totul altele au fost însă relațiile cu frații Bacalbașa: Constantin (Bucureștii de altădată) îl scrutează necruțător: "boem și chefliu", repeta des "Țară e asta
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
glumind serios, va proclama "amiciția și amorul două patrimonii sublime ale umanității, singurele care fac din om o ființă superioară", fiind urmărit pînă la sfîrșitul vieții de spectrul propriului personaj: "M-au ajuns blestemele lui Rică Venturiano să predic la bătrânețe sufragiul universal" scria el doctorului Urechia , în perioada redactării foiletonului 1907. De "rabie sentimentală" a suferit Caragiale în mai multe rînduri, de amintit fiind idila cu Fridolina, nepoata compozitorului Caudella; fiind obligat să plece din Iași, îi scrie cu disperare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Ca unul ce-l cunoștea mai bine, iată cum vorbește Sfântul Grigorie Teologul despre bogăția de cunoștințe pe care Sfântul Vasile lea dobândit la Atena: Cine, mai înainte de căruntețe, era așa cărunt ca el cu mintea? Căci întru acestea pune bătrânețea și Solomon (Pilde 4, 9). Cine, nu numai dintre contemporanii noștri, ci chiar dintre cei care au viețuit cu mult înainte de noi, a fost atât de respectat de către cei bătrâni și de către cei tineri? Cui, prin viața cea edificatoare, îi
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
În urma unei neînțelegeri ce a avut loc între dânsul și episcopul său, neînțelegere pe care-o aplană Grigorie de Nazianz, Vasile deveni pentru episcopul Eusebiu un bun sfătuitor, ajutor iscusit, tâlcuitor al Sfintei Scripturi, interpret al datoriilor sale, toiag al bătrâneții lui, sprijin al credinței sale, cel mai fidel din tovarășii casei sale, cel mai folositor dintre străini, așa cum spunea Sfântul Grigorie de Nazianz. În 368, cu prilejul unei mari foamete, Sfântul Vasile a organizat admirabil asistența socială și a făcut
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Paris (1855), cenzor (1851-1856) și director la Departamentul Cultului și Învățăturilor Publice (iulie 1856-ianuarie 1857). Momentul Unirii Principatelor îl găsește în tabăra separatiștilor, contrazicând parcă scrierile în care militase pentru idealul României unite. În izolarea orgolioasă, tot mai accentuată, a bătrâneții, se va fi resimțit de o tristețe frustrantă la omiterea sa din proaspăt înființata Societate Literară Română (1866), ulterior Academia Română. Spre sfârșitul vieții, la 81 de ani, mai pornește într-o călătorie, aproape simbolică, la Lvov, pentru recuperarea manuscriselor lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
bolnavului; problema avortului, sunt situații în care întrebarea etică ce se poate pune ar fi: - este îndreptățit medicul sau știința medicală să forțeze limitele fiziologice ale ființei umane, în ultimă instanță limitele naturii? - de unde începe viața și unde se termină? - bătrânețea și uzura biologică ca mod de abordare medicală; - eutanasia ca act de voință proprie și dreptul de a muri în demnitate; - ingineria genetică, transplantul de organe și nu în ultimul rând conservarea embrionului sau celulelor embrionare. Sunt tot atâtea probleme
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
menit să reducă efectele secundare nedorite ale acestuia; 3. o prevenire a reșutelor. În cea mai mare parte a lor, terapiile alternative sunt potrivite cu orice vârstă, cu unele eventuale adaptări. Unele dintre ele sunt însă mai adecvate copilăriei sau bătrâneții, în vreme ce altele sunt puțin recomandabile sau chiar interzise. Pentru copii mulți părinți aleg să recurgă la terapiile alternative pentru a-și trata copii, cel mai adesea în completarea alopatiei. Majoritatea acestor terapii se potrivesc copiilor. Percepute ca fiind mai puțin
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
revoluționară, care contesta toată politica lui Lenin și Stalin. Deși urmărea cu interes proiectul de reformă a socialismului, Bârlădeanu refuza, în 1988 ca și în 1997, "să arunce copilul cu apa din copaie", așa cum o spune el însuși. Ajuns la bătrânețe, el meditează acum la marea eroare a socialismului de a fi recuzat și de a fi pretins să eradicheze toate valorile anterioare, toată cultura respectului față de om, rezultat al unor lupte sociale îndelungate și dificile. Eroarea comisă după 1989 ar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Weber, fiecare drept politic sau economic cere o birocrație ca să îl asigure. Dacă oamenii au dreptul la exprimare liberă este nevoie de un sistem legal care să determine când acel drept a fost violat. Dacă declarăm că securitatea financiară la bătrânețe este un drept, avem nevoie de o administrație a asigurărilor sociale să adune impozitele și să distribuie pensiile potrivit unui set de reguli. Toate acestea ne pot determina să gândim că Max Weber a considerat birocrația ca fiind o invenție
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
femeile cu copii. Atât femeile cât și familiile au beneficiat de această intrare a soțiilor și mamelor în forța de muncă. Veniturile suplimentare obținute ajută familiile să facă față unor cheltuieli mai mari, asigură educația copiilor și evită sărăcia la bătrânețe. Înlăturând dependența absolută de suportul financiar al soților, soțiile care muncesc exercită o putere mai mare în căsătorie, fapt care le ajută să creeze o relație relativ egală. Contribuțiile bărbaților în gospodărie și la creșterea copiilor. Deși în multe feluri
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de timp pe care o persoană poate să se aștepte să o trăiască. Speranța de viață este calculată pe bazele riscului curent al morții indivizilor dintr-o generație ipotetică, în fiecare an de viață a acestora, de la naștere până la vârsta bătrâneții. Astfel, ea este bazată pe realitatea morții, dar nu este influențată de amestecul oamenilor bătrâni și tineri dintr-o populație. Prin urmare, dacă vrem să comparăm mortalitatea în populații cu diferite structuri de vârstă, speranța de viață este folosită statistic
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
-lea au însemnat că majoritatea populației era tânără oamenii nu trăiau suficient ca să ajungă să îmbătrânească. Declinul ratei natalității și creșterea așteptării de viață înseamnă că mai mulți oameni trăiesc mai mult și mai mulți dintre aceștia ajung la vârsta bătrâneții. Oricum, declinul ratei nașterilor înseamnă că mai puțin copii se nasc și, în egală măsură, aceasta conduce la schimbarea structurii pe vârstă a populației. Creșterea proporției bătrânilor în populație creează creșterea poverii dependenței acestora, ceea ce se numește creșterea ratei dependenței
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ori se schimbă în cicluri. Unii văd asta ca oscilații fără sfârșit, alții ca un ciclu asemănător sensului vieții de la naștere până la moarte. Oswald Spengler a făcut o analogie între culturi și ciclul vieții umane: tinerețea este urmată de maturitate, bătrânețe și moarte. În 1918 el a scris lucrarea Declinul Occidentului în care prezicea acest fenomen. Dar predicția lui a căzut la examenul timpului. Un alt gânditor proeminent al teoriei ciclice este istoricul Arnold Toynbee. Acesta a argumentat că toate civilizațiile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
de lângă Atlanta (Georgia), unde înființează Editura Criterion Publishing Co Inc., pentru a promova valorile culturii române. Aici ies crestomațiile Nae Ionescu în conștiința contemporanilor săi (1998), Mircea Eliade în conștiința contemporanilor săi din exil (2001), culegerea de folclor Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, în traducerea lui Mac Linscott Ricketts (1996), precum și ediții din scrierile lui Ernest Bernea, Vasile Posteuca, Ștefan Baciu ș.a. A doua plachetă de versuri, Împotriva metodei, predată spre editare în 1985, apare în 1991, la București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de cele mai multe ori exterior, social, pornește de la opoziții precum tinerețe vs. bătrânețe, nou vs. vechi, pasiune vs. rigiditate, dragoste vs. cruzime, decizii juste vs. răzbunare lașă etc. Jertfa la care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei în două ipostaze: fie atunci când a avut un destin exemplar, demn de a figura drept exemplu, de a fi o pildă pentru ceilalți, fie, surprinzător, atunci când a cunoscut toate aspectele vicioase și compromițătoare ale vieții, dar le recunoaște la bătrânețe inutilitatea sau deșertăciunea („Căci nu-i pândar mai bun într-o pădure/ Decât acela ce-a știut să fure/ și s-a lăsat de tâlhărit...”)132 Părinții devin responsabili de cursul firesc al vieții propriilor copii, trebuie să-l ocrotească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
l ar impinge să facă altminterea”172. Există multă subtilitate în aceste cuvinte rostite cu un aer filosofic. Tânăra dezvăluie apoi detaliat istoria personală: a respins căsătoria cu regale Scoției, cerută de tatăl ei, monarh al Angliei, din teama că bătrânețea acestuia ar împinge-o spre păcat. Menționează că a venit la Roma, în taină, cu o bună parte din comorile părintești (fata știe, cu diplomație, să introducă aceste detalii, doleanța ei admirabil susținută verbal trebuia dublată și financiar). Dezinvoltura cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Iar cavalerul nu poate decât să le accepte voința, să se mulțumească cu un dar pe care anterior îl luase prin forță. Trupul tinerei pe care el l-a râvnit i s-a redat, dar într-o formă denaturată de bătrânețe, ca un fel de pedeapsă pentru păcatul săvârșit, atunci când fata de lângă râu a fost înlocuită cu bătrâna din pădure. Faptul că, în final, cedează autoritatea femeii transformate într-o creatură minunată simbolizează reintegrarea cavalerului în societatea de care s-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale naratorului („Drept care, până a nu pleca, fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539), care se amuză pe seama exploatării sexuale a bărbatului, devenit bogat în odrasle, atunci când, la bătrânețe, s-a întors în satul natal. Concupiscența este cu atât mai hilară cu cât poftele celor din cinul monahal se îndreaptă spre femeile căsătorite, atentând, în acest caz, și la unitatea și sacralitatea instituției familiei, pe care acceptă să o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a naratorului, „mintosul cavaler”879 este de fapt un naiv credul, un visător pe care viața nu l-a îmbogățit cu nimic, ba din contră, bătrânețea devenind la el mai mult un semn al ramolirii, al decrepitudinii și senilității, pe când, în mod normal, ar fi fost firesc să fie o etapă a înțelepciunii și a echilibrului. Descrierea mariajului, perceput ca o stare de grație în comparație cu celibatul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i, boitul tras ca prin inel/ și anii fragezi, brațul subțirel,/ Înțelepciunea ei și gingășia,/ Purtarea matură și vrednicia.”889 Ianuarie încalcă și preceptele Bisericii și legea naturii prin dorința de a se căsători la o vârstă apropiată vizibil de bătrânețe, deși le aduce pe amândouă ca argumente în susținerea planurilor sale.890 Nunta lor debordează de veselie, mai ales din partea soțului, dar are un grotesc al ei ce nu poate fi ignorat: „Când omu-i moș, iar tânără nevasta,/ I-atâta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ani optsprezece - dar/ O cam ținea la cușcă, zuliar,/ Căci se temea babacul să nu-i toarne/ Zvârluga vreun tacâm cumva de coarne,/ Necunoscând - bobleț fiind - povața/ De la Caton: să-ți iei de-o seamă soața/ și pe potriva ta - căci bătrânețea/ Nu face casă bună cu junețea.”906 Dacă la Giovanni Boccaccio avem portretizări relativ sumare ale personajelor, descrierile fiind de multe ori schematice sau sărăcăcioase, Geoffrey Chaucer sesizează și notează elementele care individualizează portretul, detaliile amănunțite care spun multe despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
această căsătorie, / Să-i binecuvântați, / Cu pâine și cu sare / Și cu darul Sfinției sale, / Să meargă la a lor casă, / Care-i de la Dumnezeu aleasă, / Să trăiască liniștiți, / Să ajungă fericiți, / Din părinți întru părinți, / Din aceste tinerețe, / Până la adânci bătrânețe!"97 Polimorfismul imaginilor reface legăturile a-temporale și a-spațiale cu starea dintâi a creației, dezvăluind ființa ca lume descifrată. Între om și casă se stabilește, de-a lungul vieții, "o legătură de sânge". Casa prevestește trecerea omului în "cea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tânjind la veșnicia naturii, omul percepe antitetic pulsațiile lăuntrice ale universului: "Fost-am tinerel ca mlada / Dar amu-s bătrân ca tata; Fost-am tânăr ca un brad / Dar amu îs om uitat. Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung."204; "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul mă-mbătrânește; / Pământ negru m-a hrănit, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul n-are leac / Decât pânză și toiag."205 Pentru omul tradițional, soarta se plămădește în taina creației, "cântul" devenind dalta cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
malefice ale destinului. Imaginea analogică destin uman destin cosmic devine metaforă a vârstelor care supune norocul unui ritual al purificării existențiale: Așa joacă bătrânii, / Când înfloresc călinii. / Călinii se scutură, / Bătrânii se bucură. / Pe drum merg, pe drum mă duc, / Bătrânețele m-ajung. Bătrânețe cu slăbie, / Nu-mi cădeți năpastă mie. Voi năpaste mi-ți căde, / Cu securea v-oi tăie / Și m-oi duce în treaba me, / Să v-arăt la bătrânețe / Cine-am fost la tinerețe. / Cine m-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]