6,162 matches
-
sângelui, apoi tăcere, tăcere și mai mare, un munte se ridică, îi cresc aripi și zboară, zboară ca pițigoiul prin cer, aripile îi ard în soare, cade pe pământ, îi cresc țancuri și stânci, vin ploi, îi cresc păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum peste tot, bălți și iar bălți, când răsare în sfârșit din nou soarele, totul mișună de săbioară și nuferi și nenumăratele făpturi argintii ale bălții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de Carol și Ferdinand, cum nu mai dai în loc de Adevărul și Libertatea decât de Bordel, Infractoarea și Sex în grup, ultimul număr din Magazinul internațional. Domnul Iordănel, cu promoroacă în barba-i rotundă, îi numără restul la un milion de lei vechi fără să murmure. N-avea chef să se certe de dimineață, la minus zece grade, cu o fâță. Și cam nasoală pe deasupra, își zise, măsurându-i mai mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
februarie Ajutor de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul care a făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul... Părintele Ieronim e foarte bătrân. Se zice că are o sută de ani, ca moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
făcut cerul și pământul Ajutor de la Domnul... Părintele Ieronim e foarte bătrân. Se zice că are o sută de ani, ca moșul din poveste, cu barba și pletele ninse. După miruit, părintele citește poporenilor îngenuncheați pe lespezi molitva dezlegării. În jurul bărbii părintelui, sufletele adunate ciotcă își murmură mătănii sau tac despărțite de gânduri. Flutură în bătaia cuvântului precum o sfoară de rufe întinse la uscat. Părintele Ieronim îi cunoaște pe fiecare în parte, însă ritul se desăvârșește tocmai prin desprinderea contururilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la fiert și după aceea la centrifugă cu ele! La separare! Mai departe e vorba de alelele de pe cromozomii sexuali Y și X pe care numai un tată le poate transmite copiilor săi. Pe primul sunt doar câteva și dau barbă, mustăți, coadă lungă la păsăroi, dintr-astea. Pe al doilea sunt cică trei sute de loci pe care tatăl îi dăruiește astfel fiicei sale, care nu bănuiește nimic. Va să zică fiică-mea, dacă o să am vreuna, o să moștenească toate prostiile din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar mai fi ținut laolaltă doar din simpatia născută din conviețuirea comună în condiții vitrege. Din pachet răsare un teanc de bancnote purtând chipuri străine cu chelii, mustăți, bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul. Felinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
născut ultima un băiat. Vremuri grele, de restriște A venit tăvălugul nemilos al celui de-al Doilea Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și orbii să scoată la fete ochii. Plânsete și jale s-a așternut peste tot. Muncile grele au căzut pe copii și femei. Ici-colo a mai rămas câte un șobolan care se avea bine cu jandarmii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lui. Astfel, rămas singur, s-a consumat și mai mult. Într-o bună zi, s-a apucat de tăiat lemne, era frigul iernii, a făcut focul, a făcut cald în casă, a încălzit apă, s a spălat, și-a ras barba și și-a chemat vecinul spunându-i că se simte slab. La puțină vreme vecinul i a spus: Bade Costache, eu merg acasă, mănânc ceva, îmi iau femeia și venim amândoi. Când a venit Cocoș, Lucache se muncea să treacă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
stomac. Nu mai avea răbdare până să-l vadă și i se părea că totul va fi bine când el va ajunge. Căruța s-a oprit sub ulmul mare și Liz a ieșit Împreună cu doamna Smith. Tuturor bărbaților le crescuseră bărbile, și În spatele căruței zăceau trei căprioare, cu picioarele subțiri atârnând În afară. Doamna Smith Îl sărută pe D.J. și el o Îmbrățișă. Jim spuse „Bună, Liz“ și Îi zâmbi larg. Liz nu știa ce-o să se-ntâmple când o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
crede, doctore. Dick Boulton Îl privi. Dick era un bărbat puternic. Știa asta foarte bine. Îi plăcea să se bată. Acum era-n elemntul lui. Eddy și Billy Tabeshaw, sprijiniți pe mânerele țapinelor, se uitau la doctor. Doctorul Își mușcă barba de sub buza de jos și Îl privi pe Dick Boulton. Apoi se-ntoarse și o luă În sus, pe deal, spre casă. Chiar și privit din spate se vedea cât e de furios. Dick spuse ceva În ojibway. Eddy râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la cei trei care mergeau pe stradă. Bărbații În salopete prăfuite care munceau la fundația unui nou hotel Își ridicară privirile spre ei. Nimeni nu le adresă vreun cuvânt sau vreun semn, În afară de cerșetorul orașului, bătrân și slab, cu o barbă Întărită de salivă, care-și ridică pălăria când trecură pe lângă el. Peduzzi se opri În fața unei vitrine pline cu sticle și-și scoase sticla goală de grappa din buzunarul interior al vechii sale haine militare. — Să luăm ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ți vorbesc niciodată, spuse John. — Te-aștepți să le facă plăcere să spună „Grüss Gott“. — Nu-ți răspund niciodată. Ne-am oprit În drum, ca să ne uităm la paracliserul care Înfigea lopata În pământul proaspăt afânat. Un țăran cu o barbă neagră și cizme Înalte din piele stătea lângă mormânt. Paracliserul se opri din săpat și Își Îndreptă spatele. Țăranul cu cizmele Înalte Îi luă lopata și continuă să umple mormântul - presăra pământul egal, ca un grădinar care presară bălegarul. Săparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
holul care ducea În bucătărie. Înăuntru, lumina soarelui se răsfrângea În paharele goale de pe masă. John se culcă cu capul pe coate. Uitându-mă pe fereastră, văzui doi bărbați care urcau treptele hanului. Intrară În sală. Unul era țăranul cu barbă și cu cizmele lungi. Celălalt era paracliserul. Se așezară la masa de lângă fereastră. Fata veni la ei. Țăranul nu dădu vreun semn c-ar fi observat-o. Își pusese mâinile pe masă. Era Îmbrăcat Într-o uniformă militară veche, peticită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atent unde erau așezate mitralierele și pistoalele de semnalizare, În rastelele lor. Soldații așezați În gropi dormeau. Nu-i ataca nimeni. Merse mai departe și, după un colț făcut de mal, se trezi că un tânăr sublocotenet, care avea o barbă țepoasă, pleoape roșii și ochi foarte injectați, Îl somă cu pistolul Îndreptat spre el: — Cine ești? Nick Îi spuse. — Și de unde știu eu că-i adevărat? Nick Îi arătă actele de identificare cu fotografia lui și cu ștampila armatei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai bine. O să vi se facă rău, dracu’. — Unde ți-ai lăsat bicicleta? — În ultima casă. — Crezi c-o găsești? — Stai liniștit. Mai stau puțin și mă duc. Întinde-te puțin, Nicolo. — Bine. Își Închise ochii și, În locul bărbatului cu barbă care-l privea prin ținta puștii, destul de calm Înainte să apese pe trăgaci, și apoi fulgerul alb și impactul ca lovitura unei bâte, stând În genunchi, Înecându-se cu ceva dulce și fierbinte, pe care Îl scuipa pe o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se prăvălească În desiș. Imaginându-și că vânează prepelițe așa cum Îl Învățase tatăl său, Nick Începu să se gândească al el. Primul lucru care-i venea mereu În minte erau ochii. Statura Înaltă, mișcările rapide, umerii largi, nasul coroiat, vulturesc, barba care-i acoperea bărbia mică, la astea nu se gândea niciodată - Întotdeauna ochii. Erau cumva protejați de sprâncene - erau adânciți sub ele, de parcă ar fi fost vorba de un sistem conceput pentru a proteja ceva foarte valoros. Vedeau mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de cidru sau lângă un baraj, și Îi apărea Întotdeauna când stătea la foc, afară. Orașele În care locuise el, pe astea taică-su nu le știa. De la cinșpe ani nu-i mai Împărtășise nimic. Taică-su avea țurțuri În barbă când venea frigul și transpira foarte mult vara. Îi plăcea să muncească la fermă, În soare, pentru că nu trebuia să facă asta, și pentru că-i plăcea să lucreze cu mâinile, ceea ce lui Nick nu-i plăcea. Nick Își iubea tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când ieșea din casă sau intra, privirea îi fugea de la sine către șleau... În timp ce cerceta zarea, i s-a părut că în spatele porții este cineva care vrea s-o deschidă... „Cine-i acest bărbat îmbrăcat în albastru, cu părul din barbă crescut ca la popă și sprijinit într-un ciomag cât îi poarta?” Și-a frecat ochii ca să și-i limpezească, fiindcă nu-i venea să creadă ce vede... „A venit Toader al meu? Doamne! Te-ai îndurat de lacrimile mele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
În orașul nostru aproape că lipsește. - E o chestiune de mentalitate, care dacă nu concordă cu a majorității, se spune că este excentrică - și așa este! - dar mie nu-mi pasă. Aduceți-vă aminte de moda veacului trecut: plete și barbă, iar moda pleacă și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, cînd lungi, cînd scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire din monotonie, altfel ar fi nesfîrșită plictiseală, Însă cum imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deasupra capului său, vibrând ușor. Celții. Nu erau spirite - erau celți. Valerius îi puse din nou mâna pe cap lui Lurr, îndemnându-l să nu reacționeze, să nu atace. — Tarosh! tună un glas. Valerius văzu în fața lui un gigant cu barbă lungă, blondă. Îl recunoscu pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să nu atace. — Tarosh! tună un glas. Valerius văzu în fața lui un gigant cu barbă lungă, blondă. Îl recunoscu pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier cu două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh! Celtul râdea. Își șterse gura cu dosul mâinii. Își privi mâna plină de sânge și râse din nou, întinzând brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai...? — Da, pentru el. Am aflat că ești medic. Grăbește-te. Rănitul se mișcă și gemu. — Moare? — Luminează aici. Valerius îndepărtă cu grijă veșmintele rănitului. Celălalt bărbat aprinse un opaiț și-i lumină chipul chinuit și slăbit, acoperit de o barbă neîngrijită. Valerius se aplecă deasupra tânărului și îl pipăi din cap până-n picioare. Observă repede rănile. Văzu cicatricele de pe piept, de pe șolduri și de pe coapse. Se aplecă din nou deasupra lui și îi ascultă bătăile inimii. Îi apucă încheieturile puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl priveau, înainte de idele lui ianuarie, ca pe oponentul și succesorul lui Galba. Se așeză lângă foc, cu o cupă de vin în mână; ridicându-și privirea, îl observă pe bătrânul așezat în fața sa, înfășurat într-o mantie neagră cârpită. Barba neîngrijită aproape că îi ascundea chipul. Ochii lui orbi, albicioși, erau fixați asupra guvernatorului. — Ești aici? întrebă Vitellius surprins. — Te așteptam. Știi doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aprovizionarea însemna adesea să nu te mai întorci în castru. — Un manipul înseamnă două centurii. Doar o sută șaizeci de oameni. Nu ajung. Nu te vei duce la ieslea găinilor. Te vei îndrepta spre miazăzi. Mucrus își duse mâna la barba căruntă, tunsă scurt. Începu să se tragă de barbă, așa cum făcea întotdeauna când era nervos. — Spre miazăzi? - Antonius bătu cu degetele în masă. Nu mai e nimic de cules în partea aceea, știi prea bine. M-aș întoarce cu carele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
castru. — Un manipul înseamnă două centurii. Doar o sută șaizeci de oameni. Nu ajung. Nu te vei duce la ieslea găinilor. Te vei îndrepta spre miazăzi. Mucrus își duse mâna la barba căruntă, tunsă scurt. Începu să se tragă de barbă, așa cum făcea întotdeauna când era nervos. — Spre miazăzi? - Antonius bătu cu degetele în masă. Nu mai e nimic de cules în partea aceea, știi prea bine. M-aș întoarce cu carele goale. — Există două posibilități. Să-ți explic? — Le știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]