7,814 matches
-
era pe cale de a nu fi luat la concentrare și părăsește cabinetul comisarului, acesta din urmă Îl recheamă spunând : “ acela cu roitoș toarișnea să vină Înapoi!.Cei de afară Îl cheamă strigăndu-i : măi roitoș, hai Înapoi că n-ai scăpat! Bieții oameni au uitat cuvântul maghiar torișneatraistăși au zis numai roitoș.Și Roitoș i-a rămas porecla, moștenind-o de la el toți nepoții. Acest Blaga Dumitru, care poartă numele unuia dintre cei mai mari poeți români, venise aici de pe Filpea, iar
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
alt sat al comunei Subcetate. Ultima casă până la confluența celor două pâraie este a lui Mătasă Ion poreclit Coruțu, țigan de douăsprezece carate. Acesta a venit În sat vânzând pieptene și se căsătorește cu Ioana Țăran, a Mariei lui Ilie. Biata fată! după ce căzuse În păcat, născând din flori o fată, Onița, a ajuns În dizgrația satului și mai ales a familiei (Ionuț Țăranul nici nu o mai considera ca fiindu-i soră), acceptă să se mărite cu acest țigan care
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Todericăi. Niciunul dintre aceștia nu au avut urmași și averea amândurora rămâne unui flăcău, Simion, Înfiat de Toader. În casa lui Toader, Într-o odaie, mai mare a funcționat școala primară Între anii 1940 și 1949. În tot acest timp, bietul om stătea Într-o bucătărie de vară din curte. Copil din flori, Toader, care a moștenit și numele tatălui său Trâmbițaș, rudă, dacă nu chiar frate cu Învățătorul Trâmbițaș, isteț ca toți copii din flori, Învață de la tatăl său meseria
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ținute Într un săculeț, le foloseau pentru a ne așeza pe ele cu genunchii goi. Când expira timpul de ședere pe aceste mult blestemate grăunțe, trebuia să le scoți cu unghiile din carnea puțină de pe genunchi. Urmele lor rămâneau În bieții genunchi multe zile. Pentru Învățătură nu am cunoscut aceste cazne, dar pentru purtare le-am cunoscut În câteva rânduri. Prin anul 1947, când a plecat regele Mihai din țară, fiind expulzat la ordinul rușilor, țin minte că Învățătorul nostru a
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Cita și Leontina, cea dintâi purtând un băț iar Leontina ducând-o de braț. Sătenii, În casa cărora intrau, le dădeau o masă caldă și ceva merinde În traistă. După mai mulți ani a mai apărut la casa lor un biet sărman, Șubenschi. Cred că era de origine poloneză, dar cum a ajuns În aceste locuri nimeni nu știe. Cândva avusese În Subcetate atelier de tâmplărie cu calfe și ucenici. Se zice că nevasta lui a fost prinsă În flagrant cu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de origine poloneză, dar cum a ajuns În aceste locuri nimeni nu știe. Cândva avusese În Subcetate atelier de tâmplărie cu calfe și ucenici. Se zice că nevasta lui a fost prinsă În flagrant cu o calfă În patul conjugal. Bietul om, nu i-a zis nimic, nu a bătut-o, nu a certat-o, doar a plecat În lume cu ce avea pe el. Un alt bărbat ar fi stâlcit-o În bătaie. Șubenschi, de necaz și jale, a Înnebunit
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ai lui Neculai, a fost adusă de pe Filpea și cred că are un secol. Penultimul lor fiu (al lui Neculai și al Mariei) s-a născut prematur În timpul războiului În urma exploziei unui obuz de tun lângă casa lor. A rămas bietul copil handicapat și așa a ajuns la vârsta de șaptezeci de ani, iar mama lui când a murit trecuse de nouăzeci de ani. Tatăl, Neculai al Nastasiei, a trebuit să cunoască, alături de alții, tratamentul Închisorilor comuniste, fiind arestat Într-o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Bărbații doar aduceau snopii În clăițe și apoi Îi trăgeau pe pari ca, stând acolo, să se usuce. A sta cât este ziua de mare aplecat sub arșița soarelui de august și Început de septembrie, nu era prea confortabil pentru bietele noastre mame și surori. Și mâna trebuia să le umble repede căci postata era mare și ziua lungă. După orz se secera grâul, apoi secara și ovăzul. Ovăzul era pentru cei care aveau cai, iar celelalte cereale erau pentru pâinea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
așa o poveste. Astfel de scene s-au Întâmplat și la noi În sat. Îmi amintesc cum mătușa Maria a lui Neculai a Nastasiei a născut pe unul din cei zece copii la câmp În timpul secerișului. I-a venit vremea, bietei femei, atunci acolo la câmp unde l-a și născut. I-a tăiat buricul cu o seceră, a Învelit copilul În niște ștergare În care i se adusese merinde, a urcat apoi cu el În brațe pe Coasta Feței și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
obligatorii către stat. La batoză era de strajă un delegat, de obicei un activist de partid care trebuia să fie vigilent ca țăranii, mai ales cei mai Înstăriți, să nu dosească vreun sac de grâu pe undeva prin buruieni. Munceau bieții oameni o vară Întreagă și mulți se Întorceau acasă de la arie cu un sac-doi În coșul carului. Arză-i focul și nu i-ar mai răbda pământul! Uită-te cu cât mă Întorc acasă după o vară de muncă! Astfel
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Întorceau acasă de la arie cu un sac-doi În coșul carului. Arză-i focul și nu i-ar mai răbda pământul! Uită-te cu cât mă Întorc acasă după o vară de muncă! Astfel de blesteme se auzeau deseori din gura bieților țărani. De auzea cumva activistul astfel de vorbe, amenințarea venea prompt: Dacă te mai aud cu astfel de vorbe, Gherla te mănâncă! Câtă nostalgie au unii după astfel de vremi! Dar să ne Întoarcem În trecut. Mai urmau și alte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
alta. Apoi nu l-au mai lăsat să se apropie de troaca din care mânca. Tu, să pleci de aici cât Îi vedea cu ochii! așa-i spuneau și-l loveau cu bâtele. Bătut și Înfometat, după vreo trei zile, bietul câine a luat calea codrului și dus a fost. Trecând peste câteva dealuri, a ajuns În cele din urmă aici printre blocurile locuite de pensionari. Cei miloși Îi aruncă așa câte o ciozvârtă. După ce o mănâncă se așează iar pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
din sacoșă lui o bucată de șuncă. Dulăul o luă cu sfială și se depărtă de masă ca să-și mănânce În tihnă ultimul dar, apoi plecă după ce mai privi o dată În ochii bătrânului. Cine știe de când n-o fi mâncat, bietul de el! Îl căină bătrânul. Am Încercat apoi să leg vorbă cu bătrânul. Vorbăreț de felul lui, Îmi spuse cu de amănuntul ce hram poartă el pe aici. Pensia mea Îi mică, dar tot e ceva, mai mult decât nimica
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
boala influențează creația lui Ion Creangă, dar nu calitativ, ci cantitativ, producția lui literară reducându-se la câteva pagini pe an. Încep și crizele din timpul lecțiilor și de multe ori este nevoie să fie suplinit la școală. „A necăjit bietul om și nu s-a dat!” (25, p. 71 ). Începe totuși să-și ia concedii medicale care-i dau răgazuri atât lui cât și bolii. Se caută la medicii din Iași și București, care i-au recomandat bromurat de potasiu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
în compania lui Morțun” (12, p. 71 ). Curcubeul pe care-l vede din cerdacul mănăstirii și pe care l interpretează ca pe un semn de mai bine, pare a fi un simbol, o rază de speranță, nu doar pentru soarta „bietului Eminescu”, ci și pentru sine. În octombrie merge la Neamț, pentru a-și revedea rudele și prietenii, pentru ultima dată. Vizita la Neamț are și un oarecare caracter predictiv în ceea ce privește soarta viitoare a lui Creangă, dat fiind faptul că, mergând
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
este frică de noi. Totul ne înspăimântă, și cel mai mic foșnet al frunzelor. Ce trist! Să căutăm o cale de-a îndrepta acest lucru. Începură să caute, foarte supărați. În calea lor întâlniră o coțofană, care le spuse: O, bieți iepuri! Încotro mergeți așa supărați? Nimănui nu-i este frică de noi, iar nouă ne este frică de tot ce ne iese în cale, răspunse bătrânul iepure. Mai bine ne-aruncăm în fântână decât un trai ca ăsta. Ce prostie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
făcea răni pe la subsuori; agățați-i la gât un soi de colier din metal și bucăți de catifea maronie, împletiți-i părul și ridicați-i-l pe ceafă, bine strîns sub o scufie din pînză neagră ș-aveți în față biata ființă care m-a uimit și pe mine, atunci cînd am ajuns în casa tatălui meu. Nimeni n-ar fi crezut că din biata Lucille vor ieși vreodată la iveală atâtea daruri minunate și-așa o frumusețe fără seamăn. Chateaubriand
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
puterile îl lasă. Și dacă zice iarăși bătrîna cea miloasă 525 Nu vrei să fii cu dînsul puțin mai milostivă, În trei sau patru zile îi rupem de colivă. Vai, Doamne, zic. Se poate? Aș plînge de durere. Dar mie, bietul tînăr ce ajutor îmi cere? El cere zise baba un lucru de nimic: 530 Să vie să te vadă și să vorbiți un pic Privirea ta, atâta, mai poate să-l învie, Că pentru boala asta nu-i altă doftorie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
asupra renumelui tânărului erou absent din scenă (legea 2.b.). În sfârșit, intervențiile sâcâitoare ale lui Arnolf, din scena studiată mai devreme din Școala nevestelor, care cuprind evaluări succesive rostite în aparteu, sunt, bineînțeles, destinate a arăta mai degrabă gelozia bietului moșneguț, decât să reliefeze fapte care nu s-au petrecut vreodată. Cât despre inocența (în narațiune) lui Agnès, aceasta este recunoscută și subliniată chiar de către Arnolf (v. 477-478 și 543). Trebuie să insistăm asupra unei interesante excepții din scena III
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de o tînără fată numai lacrimi, cea mai frumoasă, cea mai înduioșătoare din lume. Scapin (15) Aha! Aha! Octave (15) O alta ar fi arătat înspăimântătoare în starea în care se afla ea, căci nu purta drept veșmînt decât o biată fustiță, cu un pieptar de noapte dintr-un simplu larhet, pe cap avea o basma galbenă, răsucită pe creștet, care lăsa să-i cadă părul răvășit pe umeri. Și totuși, așa cum ni se înfățișa, strălucea fermecătoare, și întreaga-i făptură
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ușă de autobuz etc. și mai mult decât atât, suntem dispuși chiar să-i dăm dreptate lui eans („Eu nu mai înțeleg nimic din Rumania”), dacă ne gândim la ce se întâmpla (înainte de 1990) la câte o „simandicoasă vânătoare”, când bieții gonași „azvârleau iepurii în aer, încercând să-i facă să zboare” sau la câte „chirurgii estetice” erau supuse anumite fotografii, numai ca cei implicați să iasă basma curată. Așa că, după modelul binecunoscut, uneori ar fi de preferat să nu cunoaștem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
o rănea pe sub subsiori; agățați-i la gît un colier din metal și bucăți de catifea maronie, împletiți-i părul și ridicați-i-l în vîrful capului, strîns bine sub o tocă de pînză neagră și veți avea în față biata creatură care și pe mine m-a uimit, atunci cînd am sosit în casa tatălui meu. Nimeni n-ar fi bănuit că din umila Lucille vor ieși vreodată la iveală atîtea daruri minunate și o frumusețe atît de strălucitoare. Chateaubriand
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sens configurațional al secvenței descriptive trece concomitent prin seria reprezentării descriptive și printr-o izotopie suplimentară. (26) Charlotte Shearer merită să fie prezentată în toată splendoarea celor 75 de ani ai săi. Slabă, adusă de spate în mod iremediabil, tîrîndu-și bietele picioare în niște papuci pe care abia poți să-i numești papuci, dar cu ochi albaștri, ștrengărești, cu riduri în formă de trompetă și nasul în aceeași notă. Notă de umor. Charlotte este o femeie veselă. Dintotdeauna a fost. În ciuda
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și clasă politică în acești ani, ai dreptate! Ba chiar am avut surpriza să constat, anul acesta, cu prilejul Sommet-ului Francofoniei și pe 26 sept. 2006, când am fost anunțați că vom intra la 1 ianuarie 2007 în Uniune, că biata noastră clasă politică este măcar cu un cap mai responsabilă decât presa de la noi care, în bună măsură, a găsit de cuviință aproape să ridiculizeze cele două momente. Discuțiile, în cazul UE, nu s-au axat pe problemele aderării și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fost pedepsit (Pont., II, II, 15 urm.). Mai mult, De Jonge consideră că poate elimina o piesă importantă din conjectura lui Nemethy interpretând versurile 11 și urm. ale Epist. Ex Ponto, IV, VI drept o "zicere superstițioasă" (dictum superstitiosum) a bietului poet, care credea că este o piază rea (se exitio esse) pentru toți cei care încercau să i se apropie: Fabius Maximus a murit pe când intenționa să ia apărarea lui Ovidiu în fața lui Augustus: după acest eveniment, poetul nu va
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]