6,806 matches
-
uriașelor muște bâzâitoare și înțepătoare, prea puțin afectate de panglicile late și cleioase, deja pline de victime, ce atârnau din tavanul nu prea înalt. Locuiam la o familie tătară foarte gurmandă, de negustori, unde ne înfruptam și noi din toate bunătățile gastronomice greco turco-balcanice, încăperea principală, cea mai cuprinzătoare, fiind bucătăria decorată pe toți pereții cu vase de alamă care-și așteptau rostul pe plita totdeauna încinsă și unde slujea, ca o sclavă de mult împăcată cu soarta, bătrâna Abibé: aproape
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
noi și cei de acasă. Mai bună decât banii. Vorba aia, e de la mama! Singura părere de rău e că nu vezi bucuria pe fețele lor. Nu vezi mâinile febrile care desfac cutia și felul cum încep să guste din bunătăți. Și, când suni să vezi dacă le-a plăcut, promiți mereu: — Lasă că vă mai trimite mama. Peste două luni. Așa trece timpul, între un pachet și altul, la un moment dat rostul tău e să știi ce le lipsește
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un portret aproape afectuos. Unele texte sunt scrise de oameni de o atât de lucidă generozitate, încât și atunci când zu grăvesc persoane cu grele cusururi, sau echivoce, sau în mod natu ral antipatice, rezultatul poartă semnul unei forme superioare de bunătate ăBrissot, Contesa de Boigne). Cu excepția Chateaubriand-Joubert, în care doar Joubert este amar, nici un caz de portrete încrucișate, în care doi oameni să se conteste sau să se ponegrească reciproc. Și s-ar fi găsit destule. Mi s-a părut că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a frumuseții și chiar a taliei. Ar fi avut mai curând oare care asemănare de caracter cu femeia care a guvernat Franța sub Ludovic al XV-lea, cu marchiza de Pom padour. Amândouă erau înzestrate cu blândețe și grație, cu bunătate, cu o judecată destul de sănătoasă, cu dra gostea pentru litere și pentru arte, însă nu știau să vadă departe, iar spiritul lor se îngustase datorită faptului că se dedaseră la manevre și la uneltiri. Asta nu te împie dică să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de Talleyrand l-am auzit adesea omagiind acțiuni care erau o amară critică a acțiunilor sale; conversația lui nu este niciodată nici imorală, nici profanatoare; îi prețuiește pe preoții buni, îi face plăcere să aprobe; în inima lui se află bunătate și simț al dreptății, doar că nu aplică la el ceea ce apreciază la alții; pe el s-a situat aparte, pentru el a hotărât într-alt chip. Este slab, rece și astăzi la fel de blazat de toate cât a fost dintotdeauna
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
BENJAMIN CONSTANT Când l-am cunoscut, lui Benjamin Constant puțin îi mai rămăsese din vestita lui conversație, care lăsase atâtea amintiri contemporanilor Doamnei de Staël. Barante, care a participat mult la aceste conversații și care, cu o bunăvoință și o bunătate pe care Constant nu le avea, amintea, stând de vorbă, de amărăciunea lapidară a redactărilor sale, mi-a vorbit adesea de farmecul atrăgător și picant al relației intelectuale cu el, cu douăzeci de ani în urmă. Când l-am cunoscut
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aliat o afecțiune vie, și astfel atașamentul creat la început de opinie reacționează asupra ei și o face și mai violentă. Dar dacă Julie a avut spirit de partid, chiar acesta nu servea decât să pună mai bine în evidență bunătatea naturală și generozitatea caracterului ei. Nu-i vedea întotdeauna în adevărata lor lumină pe cei care păreau să-i împărtășească opiniile; dar n-a fost niciodată pornită să nu recunoască meritul, să justifice persecutarea inocenței sau să rămână surdă la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
serioasă a lucrurilor pe care, către sfârșit, caritatea ei a înțeles-o în bună măsură; este o lecție pe care gravitatea supremă legată de nobila ei amintire nu ne interzice s-o pomenim. Cu instinctul ei de puritate și de bunătate cerească, simțea chiar și ea: iată de ce pe ea, atât de admirată și de adorată, n-am văzut-o regretându-și tinerețea, nici diminețile ei însorite, nici furtunile, nici măcar pe cele mai înfrumusețate de amintire. Ea nu concepea nici o fericire
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la picioarele statuii sale. O persoană al cărei spirit era pe cât de delicat, pe atât de veridic, și care a cunoscut-o bine, spunea despre Doam na Récamier: „Are în caracterul ei ceea ce Shakespeare numește milk of human kindness ălaptele bunătății ome nești), o blândețe tandră și înțelegătoare. Ea vede cusu ru rile prietenilor săi, dar le îngrijește cum ar îngriji infirmitățile lor fizice.“ Era, așadar, sora de caritate a durerilor, a slăbiciunilor și puțin a defectelor lor. Că în acest
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
seara, în timpul felului inteligent în care o bucura debitul lui Talma, eu îi examinam fizionomia și m-am surprins găsind-o aproape frumoasă. Nu-mi dau seama dacă mi-a ghicit impresiile, dar a fost cu mine mereu de o bunătate desăvârșită, amabilă și fermecătoare. Am întâlnit-o din nou în anul următor la Aix, în Savoia, unde mersesem la băi cu Doamna Récamier. Și-a violat și de data aceasta exilul, sub pretextul de a veni să o vadă, și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tatăl ei, posesorul unui restaurant și bine cunoscut cu tata de când era notar în acea localitate, devenit apoi și nașul meu de botez), era o fată cam de vârsta mea, dar de o rară frumusețe și finețe, plus de o bunătate ce te cucerea de la prima vedere. Eu nu mai vorbisem cu ea. De altfel, o singură dată o mai văzusem, la Puiești, într-o scurtă vizită făcută cu sora mea, dar mi s-a părut că nici nu m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cu mine la locuința sa de la Filibiliu unde ma predă doamnei ... spunându-i cine sunt, ce e cu mine și să-mi dea de mâncare cât el are puțină treabă la cancelaria de alături. Doamna ... o femeie de o rară bunătate ... mă îndopa cu cele bunătăți ... dar eu nu mai eram conștient de nimic ... căci era pentru prima dată când îmi permiteam să intru în casa unui director. După ... nu mai știu câte minute ... eram total atemporal ... Dl.Director apare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de la Filibiliu unde ma predă doamnei ... spunându-i cine sunt, ce e cu mine și să-mi dea de mâncare cât el are puțină treabă la cancelaria de alături. Doamna ... o femeie de o rară bunătate ... mă îndopa cu cele bunătăți ... dar eu nu mai eram conștient de nimic ... căci era pentru prima dată când îmi permiteam să intru în casa unui director. După ... nu mai știu câte minute ... eram total atemporal ... Dl.Director apare cu două plicuri în mână spunându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și am fost condus de profesor la Rectorat unde mi s-a comunicat că hotărârea numirii mele la Minister este doar o formalitate ... încât să-mi încep activitatea. Am luat balotul și ... înapoi la Școala Normală unde ... directorul Todicescu ... cu bunătatea sa proverbială ... m-a sărutat ... a comunicat secretarului că sunt în continuare și pedagog și, luându-mă de braț, m-a condus în biroul său unde ... în semn de prețuire, a comandat două cafele ... prima mea cafea în viață ... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a pus problema că cine va ține lucrările practice ... s-a răspuns, ca de atâtea alte dăți, "păi cine, Barbu". Am avut însă șansa să găsesc în profesorul N.Bucur un om de aleasă pregătire în domeniu și de rară bunătate. "Ce știi despre sol"? mă întreabă el la prima lucrare practică cu studenții ... "Nimic, d-le profesor". A râs cu toată bonomia lui ... și de atunci, sedus de sinceritatea mea, m-am bucurat de prietenia și întreaga lui generozitate. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
trebuie să fii nemilos) prefigurează tema romanului, lagărele de concentrare. Textul lui Amis îi descrie pe medicii nemți (inclusiv pe eroul principal) din lagăre ca redând viața (invers decât în realitate) cadavrelor de evrei. Cât despre cruzime, ea vine înainte de bunătate, fiindcă ea constă în uciderea ce precede reînvierea. Romanul se preface că ignoră cruzimea, așa că medicii nemți sun binefăcători și doar atât. Dar titlul ne face cu ochiul: mintea noastră știe de cruzimile naziste. Eroul principal percepe doar bunătate fiindcă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înainte de bunătate, fiindcă ea constă în uciderea ce precede reînvierea. Romanul se preface că ignoră cruzimea, așa că medicii nemți sun binefăcători și doar atât. Dar titlul ne face cu ochiul: mintea noastră știe de cruzimile naziste. Eroul principal percepe doar bunătate fiindcă el vine dinspre viitor spre trecut și vede filmul invers, dar voi care știți adevărata istorie trebuie să comparați cele două realități, cea cronologică și cea mimată de roman (cronologia inversă). Cititorul știe precis că evreii au trecut de la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecut de la viață la moarte și n-a mai urmat nimic: învierea e un șiretlic narativ, o ironie amară. Naratorul vrea să vorbească într-un fel numai al lui despre cruzimea Holocaustului și descrie comic tragedia, răsturnată, pentru a părea bunătate. Because I am a healer, everything I do heals (Fiindcă știu să vindec, tot ce fac eu vindecă) e tot o fereastră spre Holocaust. Încă nu cunoaștem trecutul eroului. Habar n-avem că a fost doctor SS în lagăre. Nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mileniu au fost contrabalansate pe planul conștiinței sociale a oamenilor de o centrare și ancorare a acesteia într-o bunăvestire generală, într-o speranță a unei plenitudini sufletești și trupești măcar într-o viață de apoi. Întreaga lor dragoste și bunătate era convertită moral, radical, spre Creator, spre Dumnezeu Tatăl și alte creații cerești. Nu mai este vorba de nici o tendință de a elabora sisteme cosmogonice capabile să explice lumea întreagă și natura înconjurătoare, ci de o altă orientare, accesibilă tuturor
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
făcută în acord cu concepția conform căreia sufletul universal încetează să se mai manifeste ca un principiu de reîncarnare. Cel Atotputernic, care domnește asupra celor lumești, este Dumnezeu. El domnește prin Verbele folosite, cu care a creat materia și timpul. Bunătatea și justețea dumnezeiască sunt infinite, răutatea este terestră, proprie doar ființei umane. Sf. Augustin și-a manifestat de la început interesul față de problema păcatului originar. Psihologia sa a făcut referire repetată la acest fenomen. În paginile Confesiunilor, entuziast (cf. Mueller), el
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a ceea ce în suflet asigură înălțarea spirituală, adică a "mens-lui", sediul înțelepciunii, care beneficiază de ajutorul iluminator al lui Dumnezeu. Acesta conduce sufletul spre stadiile sale superioare de purificare, când se va putea detașa de seducțiile lumii și va dobândi bunătatea, binele. În spiritul lui Plotin, pentru Sf. Augustin, sufletul se folosește de corp, simte prin corp. Senzația reprezintă o impresie suportată de corp (passio corporis), o acțiune percepută la nivelul organelor de simț. Aceasta devine un intermediar spre operațiile inteligente
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în stare să producă atâtea ființe vii și judecăți, că acolo nu a acționat decât o fatalitate oarbă care a putut produce ființe care gândesc" (Emil sau despre educație, p. 373). Omul este parte a acestei naturi, înzestrat cu o bunătate nelimitată, dumnezeiască, care ajunge însă deteriorată de civilizație, de rezultatele progresului societății. Concepția lui Rousseau despre viața psihică poate fi suspectată de un panteism caracteristic epocii antice. Nu este, însă, un panteism de contemplare pasivă a universului și a naturii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
răspundeam că nu știu nimic și că eram o femeie părăsită. Voi păstra pentru totdeauna o amintire recunoscătoare celor care s-au prefăcut că mă cred. În primul rând, la școala fiului meu, directoarei, tovarășa Ionescu, cea care a avut bunătatea să-mi dea o mână de ajutor în toamnă. Într-adevăr, la fiecare reînscriere în clasa următoare, trebuia să completez temutul formular, în care se aflau întrebările asupra „originii sociale“ și „locului unde lucrează tatăl copilului“. În ziua înscrierii, m-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să faci un ocol pe aici, totuși, și să luminezi cu prezența ta un oraș care trăia doar din speranța ajutorului tău. Se cuvine ca unui bun prinț să-i placă să-și vadă supușii fericiți, dar și mai multă bunătate este în a-i vizita cînd sînt disperați." Panégyriques latins, VIII, 6-7. (trad.E.Galletier, Paris, Belles Lettres, 1952, p. 94-95) Acest discurs oficial de laude a fost rostit la Trèves în 312 în fața împăratului Constantin. Autorul anonim îi mulțumește
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Montmorency, mareșalul de Foix [...], și multe alte personaje importante, că ar fi prea mult să le scriu pe toate. Pe scurt, toată floarea și toți cavalerii Franței fură luați prizonieri sau omorîți, ceea ce înseamnă, dacă Dumnezeu prin grația sa, prin bunătate și milă nu îndreaptă lucrurile, pierderea și distrugerea totală a regatului [...]. După atîtea vești dureroase primite și pentru că parizienii erau foarte înspăimîntați de asemenea calamități, s-a ordonat să fie păzite cele patru porți principale ale Parisului, să le astupe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]