7,540 matches
-
se făcea mereu doar dintr-o „singură parte”, cea a autorului, urmând ca de pe la Începutul anilor șaizeci, când conducerea politică Începea să se distanțeze mai mult sau mai puțin de centralismul moscovit, lumea artelor să simtă o anume relaxare a cenzurii și a criteriilor „ideologice”. De fapt, În decursul acestor lungi decenii În care ne-am războit, noi artiștii, sau am colaborat cu omul puterii, rolul „prostului” era preluat când de una, când de alta dintre părțile „contratactante” sau „colaboraționiste”. Uneori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uneori eclatant diferite, contradictorii chiar, cum a făcut-o de exemplu Petru Dumitriu În dialogurile sale cu E. Simion sau cu Pruteanu, afirmând că „totul a rămas neschimbat din clipa plecării sale În anul ’60”, În sensul rigidității sistemului de cenzură, e profund neadevărat; autorul romanului Drum fără pulbere vrea pe de-o parte să-și scuze fuga sau expatrierea, iar pe de altă parte, la modul oarecum ticălos, Încearcă să ignore că abia după plecarea sa proza română a consemnat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dinlăuntrul” artei, dar și al sistemului opresiv sau limitativ În care trebuie să trăiască și să-și publice texetele - indiferent că el este de tipul tiraniei militare sau politice sau de tipul democrației liberale, care Își pune și ea pecețile cenzurii economice, oricum! Oricât ar suna de patetic, eu cred că numai „cel care a luptat și suferit” sau cel care a „izbândit” În folosul său, dar și al colectivității, poate „Înțelege” și judeca. Dacă vrea neapărat să „judece” o epocă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de exprimare, nemaipomenita bucurie și „ușurare” de a-mi putea, În sfârșit, publica textele, fără amenințarea acelei fantome aproape vizibile ce mi se apleca peste umăr la fiecare frază, afirmație sau metaforă, acel musafir obraznic și nepoftit care a fost cenzura În viața noastră, a creatorilor În literatură... Da, dar... cum se Întâmplă cu libertatea ce coboară brusc peste spiritele nepregătite, odată cu dispariția cenzurii politice a dispărut și cea profesională și astfel publicul românesc care ne-a fost, decenii, prieten și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apleca peste umăr la fiecare frază, afirmație sau metaforă, acel musafir obraznic și nepoftit care a fost cenzura În viața noastră, a creatorilor În literatură... Da, dar... cum se Întâmplă cu libertatea ce coboară brusc peste spiritele nepregătite, odată cu dispariția cenzurii politice a dispărut și cea profesională și astfel publicul românesc care ne-a fost, decenii, prieten și formidabil complice s-a pomenit cu o avalanșă de scrieri și tipărituri dintre care 90%, s-o recunoaștem, sunt ale veleitarismului neobosit și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de ieșire (din țările comuniste nu se ieșea decât cu aprobare), totuși se mai putea călători. S-a recuperat cea mai mare parte din cultura națională. Istoria a Început să se scrie cu accent — tot mai apăsat — pe valorile românești. Cenzura Însă veghea. Erai acum liber să fii naționalist, după cum erai liber să fii prosovietic În 1950! Dar liber să gândești și să te exprimi liber oricum nu erai. Era desigur mai simpatic să gândești național decât antinațional. Să gândești pur
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și de mișcare a oamenilor (inclusiv și Îndeosebi călătoriile În străinătate) avea să fie tot mai Îngrădită, an de an, până În 1989. După câțiva ani de „disciplinare“ a culturii, regimul și-a putut permite până și luxul de a desființa cenzura („Direcția Presei“ — instituția Învestită cu această misiune). Încă un mesaj derutant adresat Occidentului. În fapt, după abolirea cenzurii, cenzura s-a Înăsprit, editorii, redactorii, toți cei responsabili fiind nevoiți să-și ia foarte În serios rolul „neoficial“ de cenzori. Relațiile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de an, până În 1989. După câțiva ani de „disciplinare“ a culturii, regimul și-a putut permite până și luxul de a desființa cenzura („Direcția Presei“ — instituția Învestită cu această misiune). Încă un mesaj derutant adresat Occidentului. În fapt, după abolirea cenzurii, cenzura s-a Înăsprit, editorii, redactorii, toți cei responsabili fiind nevoiți să-și ia foarte În serios rolul „neoficial“ de cenzori. Relațiile cu străinii, care nu fuseseră niciodată prea bine văzute, au Început să fie urmărite Încă și mai vigilent
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
an, până În 1989. După câțiva ani de „disciplinare“ a culturii, regimul și-a putut permite până și luxul de a desființa cenzura („Direcția Presei“ — instituția Învestită cu această misiune). Încă un mesaj derutant adresat Occidentului. În fapt, după abolirea cenzurii, cenzura s-a Înăsprit, editorii, redactorii, toți cei responsabili fiind nevoiți să-și ia foarte În serios rolul „neoficial“ de cenzori. Relațiile cu străinii, care nu fuseseră niciodată prea bine văzute, au Început să fie urmărite Încă și mai vigilent. România
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
toate sensurile. Mă gândesc că e mai bine așa. O minoritate e mai ușor de întreținut. Ce-ar fi făcut „Batiko” dacă întreaga Uniune a Scriitorilor i-ar fi lustruit cizmele, cum ar fi mulțumit-o?... În Belarus au revenit cenzura și persecuțiile politice. Lideri ai partidelor de opoziție dispar ziua în amiaza mare, sunt căutați cu disperare de către familii și diverse organizații nonguvernamentale, se face tam-tam mediatic în străinătate, dar degeaba. Presa scrisă și cea electronică yunt complet aservite regimului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să te exprimi liber, scrisul artistic era unica fantă prin care mai puteai să strecori ceva din ce credeai cu adevărat. O persoană cu vocație de istoric, de exemplu, nu-și putea cultiva vocația, pentru că era imposibil să treacă de cenzură cu o carte de istorie adevărată. Și, atunci, alegea filiera scrisului artistic, care îi permitea cel puțin să publice un roman istoric. Fenomenul a fost remarcat nu numai în dictaturile comuniste, ci și în cele fasciste. În Germania anilor ’30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în care se afla România, a fost posibilă apariția lor. E aproape inexplicabil. Presupun doar că se făcea o anume politică în ceea ce ne privește. Cine eram noi, de fapt? Minoritatea germană număra aproximativ 350 de mii de oameni, și cenzura și-a spus probabil că nu prezentăm nici un pericol pentru sistem, mai ales că mulți dintre nemți vroiau să emigreze. Asta presupun că gândeau. Pe de altă parte, regimul ținea să aibă o imagine bună în fața Occidentului: oricând putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
politice timp de decenii. În orice societate, scriitorii au un rol important. Ei sunt vocile cunoașterii în mijlocul națiunilor lor. De aceea, este dificil pentru un scriitor care a trăit toată viața lui în condiții de libertate neîngrădită să înțeleagă barierele cenzurii. Unii autori din Tren au pretins că periplul nostru nu are nimic comun cu literatura. Ei trebuie că or fi avut mai curând idei prea înălțătoare despre literatură și probabil că visaseră că vor face o călătorie la bordul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și ei, un Matei Călinescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, Mircea Martin, I. Negoițescu, care au sprijinit și uneori, e drept, le-au supraevaluat puțin textele, să înfrângă, în decurs de luni și ani de zile, asprele, uneori brutalele precepte ale cenzurii și criticii oficiale. Literatura lor s-a numit „literatura cazurilor ciudate” și ea putea să apară, să fie publicată și comentată, întrucât - astfel o apărau criticii de mai sus! - ea nu „reflecta” întreaga societate, ci numai părți, fâșii, cazuri „izolate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cartea mea de povestiri, pe care, cu această condiție, am retras-o. A figura în „planul” singurei edituri naționale era în sine o performanță, el, acest plan, se făcea cu ani înainte și trecea prin ciurul a nenumărate foruri și cenzuri. Deși mi-a publicat romanul, la insistențele lui Geo Bogza, el însuși „pisat” de Nichita Stănescu, față de care avea o mare slăbiciune poetică - Bogza se voia în primul rând poet! -, Gafița, politruc și probabil informator al securității (după vreo zece
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-l avea adjunct pe Gafița, cu care era prieten, mi-a arătat o notă informativă a acestuia față de unele „foruri”, în care se dădea raportul despre starea și conținutul manuscrisului romanului meu Bunavestire, ca și despre opiniile mele față de obstacolele cenzurii și ale instanțelor politice!Ă, nu a apreciat textul meu; după doi ani de așteptare și de „lucru pe text” cu inimoasa mea redactoare de carte, Ioana Andreescu, mi-a declarat ritos, în ședință cu secția de proză, că manuscrisul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Deșliu, Frunză, Veronica Porumbacu și alții, prozatori sau dramaturgi eiusdem farinae, unii precum Jebeleanu, Nina Casian, Baconsky, ca să nu mai vorbim de un Geo Dumitrescu, erau cu adevărat dotați, scriitori în toată puterea cuvântului, trăind ghinionul ca puterea și cenzura comunistă, instalate imediat după război, să-i surprindă la începuturile carierei, obligându-i să-și schimonosească talentul, arta, psihologia în volume penibile, autocalomniatoare. Geo Dumitrescu a fost interzis de semnătură și a trăit ani de zile ca fotograf amator, deși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
l-a chemat pe Anghelescu, adjunctul său, și mi-a propus „să lucrez pe text” cu acesta, promițându-mi că decizia lui Anghelescu va fi și a sa. Am „lucrat” cu Anghelescu și cu un oarecare Sorin - fost activist la cenzură! - toată vara lui ’76, tăind cu durere câteva zeci de pagini și multe, splendide fraze, observații și metafore. Dar... amicii, Manolescu și Ivasiuc, mă încurajau: romanul trebuie să apară. Ivasiuc a fost, de altfel, primul lector al manuscrisului și n-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
supraveghere” și ripostă la „cei ce nu ascultă de indicațiile prețioase ale partidului”, regretând apariția romanului și criticându-i, indirect, pe Manolescu, care avusese curajul singurei cronici entuziaste, dar și pe Cornel Burtică, care a făcut posibilă apariția cărții, fără cenzură, „așa cum a fost scrisă” (Burtică, de altfel, avea să fie aruncat peste bord, la puțină vreme, din conducerea de partid.Ă Capitolul III Atrași de amintirea încă vie a lui Ivasiuc, iată că am trecut „frontiera” debutului meu editorial, adevăratul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sfert de secol mai în vârstă decât mine, filolog; spre nefericirea lui și a vocației sale de romancier, în primii ani ai durului stalinism cultural ocupase un post important - și distrugător pentru valorile clasice și moderne ale literaturii române -, la Cenzură. Apoi redactor șef-adjunct la unica și uriașa editură de stat E.S.P.L.A., Editura de stat pentru literatură și artă, de pe strada Orlando. Adjunctul lui Petru Dumitriu, în anii săi de penibilă prostituție literară (Vânătoare de lupi, Pasărea furtunii și, mai ales
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a reușit să se afirme printre prozatorii de prim rang ai Franței, unde-și va publica majoritatea cărților după ’60, dar și că s-a rupt total de literatura din care venea. Evident, eu nu vorbesc aici de faptul că cenzura comunistă și factorii de decizie din cultura comunistă l-au șters din manuale, din enciclopedii, din biblioteci și chiar din articole de critică atunci când vreunul dintre rarii critici curajoși încerca să-l citeze - crimă culturală ce s-a aplicat tuturor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de ideologii realismului de tip bolșevic - apărea în postúri dizgrațioase sau era pur și simplu sufocată de „luminoasele elanuri spre viitor și perfecțiune umană!” 3 După perioada sa de „glorie”, când „îmbrăcase” posturi impresionante în ierarhia stalinistă culturală - director la cenzură, unde, în acei ani, erau ciuntiți Caragiale și Eminescu, excluși Blaga și Arghezi, apoi redactor-șef adjunct la E.S.P.L.A., un monstru editorial care îndeplinea și rolul de monopol al valorilor și aparițiilor -, „sărmanul” Ali a „căzut” din treaptă în treaptă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
visează” o revistă, „un organ”, și e firesc, o altă generație vrea nu numai să-și afirme textele, dar și arta poetică! Și, se pare, pentru aceasta toate mijloacele sunt bune! Noi, în anii ’60, când partidul slăbise puțin frâiele cenzurii și ale politicii de cadre - încă o dată, mai puțin radical decât în țările comuniste de la nord -, am crezut că putem lupta, cum o spuneam, „infiltrând” instituțiile centrale de cultură, Biroul U. Scriitorilor, Consiliul și redacțiile revistelor și al editurilor; azi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
servicii literaturii bune din țară... Era ultimul an al Pelișorului în folosința artiștilor și, „expropriindu-l” în folosul familiei, Ceaușescu a dat una din ultimele lovituri acelui tip de literatură ce „servea necondiționat partidul”! Într-adevăr, pe măsură ce partidul slăbea frâiele cenzurii, al trierii cadrelor din redacții după principiul strict al dosarelor, pe măsură ce regimul vizelor pentru Occident devenea mai lax, în aceeași măsură drepturile de autor - exorbitante în vremea stalinismului și numai pentru „cei ce serveau!” - se reduceau simțitor, ca și celelalte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
viză”, cea mai „barosană”, a directorului politic și absolut al editurii, poetul ilegalist Ion Bănuță, acostându-l odată în marele hol, el mi-a dat un răspuns care m-a stupefiat, eu, noi, obișnuiți cu numeroasele și nesfârșitele grile și cenzuri ale puterii: „Eu, tovarășe Breban, îți voi citi noul roman după apariție!...”. Și așa s-a și întâmplat, a fost de altfel singurul meu roman, și înainte, și după Absența..., care a trecut prin porțile cenzurii de parcă cerberii adormiseră sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]