6,287 matches
-
noi în ciuda împrejurărilor. Va vom ține la curent cu ce se mai întâmplă aici și Domnul cu voi toți. Cu drag, Carmen și Sebastian- 24 august 2013 Buna Ziua frate, Suntem fericiți să vă anunțăm că după câteva zile de chin, săpând pentru apa pe pamântul nostru, după ce am săpat la un puț pentru 50 de metri și apoi a colapsat din cauza nisipului, am început un nou puț și Vineri, 13.9.13 (cine zice că numărul 13 poartă ghinion?) la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
2013 am primit un e-mail de la bunul meu prieten și împreună lucrător în via Domnului Sebastian Țîrțîrău care, împreună cu soția lucrează într-o țară din Africa, Zambia. Acesta, cu o bucurie de nedescris îmi declară că, după câtva timp de chin în care reușise să sape un puț adânc de 50 de metri dar care din cauza nisipului s-a colmatat, într-o zi de Vineri - 13.09.2013 (cine zice că numărul 13 poartă ghinion ?!) la ora 9 dimineața au reușit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
timp cu mine se îmbolnăvește și cel căruia, deși nu-i făcusem nimic, mi-a cauzat atâta rău! Proaspăt pensionar de boală, de Crăciun mergem la copii la București. La revenirea în Bârlad aflu că bietul meu neprieten sfârșise în chinuri groaznice, măcinat de un cancer. Încet, dar sigur, îmi revin la o stare de sănătate tot mai bună. Timpul trece pe lângă noi fără probleme deosebite. Ajungem la seara zilei de 4 martie 1977, o zi ca toate celelalte. Pe la ora
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în stradă, în vecini, văd pe doctorul Gramaticu și soția gata să urce în mașină. Au venit în grabă, dar ireparabilul se produsese!... Mereu spunea că n-ar vrea să moară și își dorea totuși un sfârșit fără dureri, fără chinuri și așa s-a și întâmplat. Trăiam în acel moment șocul șocurilor! Când cineva suferă, îl știi tot mai bolnav și vrând-nevrând te obișnuiești cu iminenta lui dispariție... dar așa??! Aprind o lumânare, ies năucit și anunț vecinii, apoi rudele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a colindat toată noaptea de la o cârciumă la alta, fără intenția de a reveni acasă unde consoarta sa se află în chinurile facerii. Acest context deloc inocent constituie fundalul unei intimități devoalate lejer, prim-planul fiind cel al cafenelei, scena performărilor discursive ale lui Nae. Invocarea tiraniei rusești articulează două momente complet diferite, pe care nu le leagă aparent nimic. Primul îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intertext romantic apare pentru a discredita maniera dincolo de deformările parodice. Iată formularea prozaică a refuzului minciunii romantice. „(...) dar plimbă-mă pe mare la vreme și cu socoteală. Toate priveliștile mării și toată banala d-tale ingeniozitate de a-mi compara chinul sufletului omenesc cu al talazurilor îți sunt gratuite, și mie chiar nule. Eu voi s-auz pocnetul paharului spart în capul lui Paul... Mă smulgi de lângă el printr-un marafet uzat ; îmi oprești brutal o mișcare pornită ; mă plimbi pe la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ghidul franțuzesc în mână, urmele primelor Olimpiade ale lumii. Aici s-a stat mai mult. Am trecut prin cele două temple, am descoperit locurile băilor, camerelor, stadionul și toate cele care la acea vreme îndepărtată, trebuiau să constituie confortul și chinul sportiv al concurenților. Într-un târziu, ne-am desprins de Olympia, numai fizic, păstrând-o în suflet pentru toată viața. Urma drumul de întoarcere, dar pe alt traseu. La prânz, am deviat spre Marea Ionică într-o stațiune unde s-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Ene, o actriță mai în vârstă din Bacău, cu un recital (care m-a făcut să plâng) despre golul lăsat în urmă de către un soț care moare (soția lui Gerard Philip, povestind ultimele clipe ale marelui actor și apoi primele chinuri ale singurătății ei). Irene Flamian, tot în jur de 50 și..., de la Timișoara, o actriță frumoasă pe scenă, atât de sensibilă, care prin „Vocea umană” a lui Cocteau a sensibilizat asistența. Dinu Apetrei (Premiul II), cu o preocupare pentru un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
naște pentru ceva. Eu pentru ce m-am născut? Poate pentru a crea impresii false mereu? Pentru a-mi oferi sufletul pe tavă, iar cei din jur să calce în el? N-am profitat de pe urma nimănui și am urcat cu chin fiecare treaptă pe scara vieții. Mi se poate reproșa oare că am vrut să urc, să zbor? Oare nu toți oamenii doresc seninul, dăruirea și zborul? Nu pot fi crezută când spun cum am muncit și cum am disperat. Nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mele pentru a fi realizate; casa pe care o țin, serviciul pe care-l am, situația socială care-mi este dată. Din păcate (sau din fericire), nu casa, nici serviciul și cu atât mai puțin poziția socială, mi-au fost chinurile mele, speranțele mele, visele mele, sacrificiile mele. N-am încercat foarte multe lucruri în viața mea de până acum. Dar tot ceea ce am părăsit a fost sub semnul a două mari iluzii: TEATRUL și IUBIREA. Spun în primul rând TEATRUL
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu înjurături. Unuia îi cade șapca din cap. Coboară de pe scară. A obosit, săracul. Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat din nou să încerce a vârî gaura în țăruș. Doamne! Greu mai e. Cei de pe margini au amuțit concentrați, dar au obosit și ei de atâta concentrare și s-au depărtat. Au mai rămas să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ziua de 10 octombrie 1918 la recomandarea savantului ieșean Petru Poni, Ion Inculeț și-a făcut intrarea cu un discurs intitulat Spațiul și timpul în noua lumină științifică. În anul 1940, după pactul Ribbentrop-Molotov, toți fruntașii politici basarabeni au încercat chinurile purgatoriului comunist. Retras cu familia la București, Ion Inculeț a murit de inimă rea, la 18 noiembrie 1940 și a fost înmormântat la cimitirul Bellu. Academicianul Gheorghe Ionescușișești, aflat la catafalcul colegului său, a spus: „Inculeț a fost în Academia Română
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
tăia un pâlc de copaci pe care-i râvneau de mult. Dacă, după cum se Întâmpla de obicei, solicitarea era satisfăcută pe loc, se auzea din nou acel zumzet și pe urmă, În semn de recunoștință, bunul barin era supus la chinul național de a fi legănat și azvârlit În sus, apoi prins bine de câteva perechi de brațe vânjoase. În sufragerie, fratelui meu și mie ni se spunea să ne vedem de mâncarea noastră. Mama, rămasă cu o delicatesă Între două
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Tot ce puteai face era să arunci o privire, prin ceață și himere, spre ceva real dinaintea ta, așa cum persoanele Înzestrate cu o neobișnuită persistență a activității cerebrale diurne sunt capabile să Întrevadă În somnul cel mai profund, undeva, dincolo de chinul unui coșmar Încâlcit și stupid, realitatea ordonată a ceasurilor de trezie. 3 Să iubești din tot sufletul și să lași restul În mâinile soartei, era singura regulă pe care o respecta mama. „Vot zapomni“ (ține minte)“, spunea ea pe un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un secol. În ceea ce mă privește, când dau din nou peste necazurile Sophiei - n-avea sprâncene și era moartă după smântâna groasă - nu numai că sufăr sau mă bucur exact ca unchiul meu, dar mai sunt supus și unui alt chin - amintirea mea despre el, retrăind copilăria lui prin intermediul acestor cărți. Revăd camera mea de școlar de la Vira, trandafirii albaștri de pe tapet, fereastra deschisă care se reflectă În oglinda ovală de deasupra canapelei de piele, pe care șade unchiul, savurând o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mască neagră care-mi pune capul pe butuc; și dacă pe parcursul anilor, apropiindu-se o dezintegrare mult mai meticuloasă și mai ridicolă, care În nopțile de acum - mărturisesc - reduce mult groaza rutinei somnului, m-am obișnuit atât de mult cu chinul premergător somnului, Încât aproape că mă fălesc când familiara secure iese la iveală din marea cutie de contrabas căptușită cu catifea, la Început nu beneficiam de asemenea mângâiere sau apărare: nu aveam nimic - doar lumina simbolică a candelabrului potențial strălucitoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ticurile sau chiar franceza ei - ceva poate Înrudit cu acea ultimă privire pe care i-am aruncat-o, cu minciuna surâzătoare de care se folosise pentru a mă vedea plecând Încântat de mărinimia mea sau de acel lebădoi al cărui chin era mult mai aproape de adevărul artistic decât coborârea lentă a brațelor palide ale unei balerine; pe scurt, ceva ce am fost În stare să apreciez abia după ce obiectele și ființele pe care le-am iubit cel mai mult la adăpostul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dorită. Era menită să fie o sursă de delectare pentru un expert În soluționarea unor asemenea probleme. Persoanele nesofisticate s-ar putea să ignore cu totul poanta problemei și să descopere soluția ei „tetică“, foarte simplă, fără a trece prin chinurile plăcute pregătite pentru persoana sofisticată. Aceasta din urmă va cădea la Început În cursa unei scheme de joc amăgitoare, bazate pe o temă de avangardă la modă (expunând regele albului la șahuri), pe care creatorul problemei s-a străduit mult
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nostru... și-l vom apăra! Sunt un ... un "fost", spune Ștefan resemnat, cu un zâmbet dureros. Am fost o stea... Din păcate, a fost căzătoare... Comèdia s-a sfârșit. Nu se prăpădește lumea din aiasta... Mă chinuiește gândul: oare... oare chinul nostru, lupta, jertfa noastră, morții noștri, totul... totul a fost zadarnic?! Ar fi strigător la cer! Să nu se piardă țara! Țara să nu se piardă! Își acoperă un căscat. Ștefan, toropit, luptă cu somnul ce-l copleșește. Ce naiba mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâini și râde: Lasă bădie: nădușești cu folos! Ce folos?! Ce folos?! Până ne belesc turcii, ne belește Vodă! S-au încins zalele pe mine ca pe frigare și n-avem îngăduință să le scoatem. Cică tot "călire-i" și chinul aista! Tataie, folosu-i că te călești! Vodă zice că aiasta a învățat-o de la Cezar, împăratul romanilor! El, în timp de pace, își oțelea cohortele cu greutăți atât de mari și marșuri atât de lungi, încât, în timp de război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-o să-mi iert c-am dat greș!! scrâșnește cu ură. Ștefan își șterge cu palma scuipatul: Lăsați-l... Lăsați-l să-și scuipe veninul... Te blestem!!! se dezlănțuie Isaia, scrâșnind, urlând. În flăcările Gheenii să te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat greș!! scrâșnește cu ură. Ștefan își șterge cu palma scuipatul: Lăsați-l... Lăsați-l să-și scuipe veninul... Te blestem!!! se dezlănțuie Isaia, scrâșnind, urlând. În flăcările Gheenii să te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lăsați-l... Lăsați-l să-și scuipe veninul... Te blestem!!! se dezlănțuie Isaia, scrâșnind, urlând. În flăcările Gheenii să te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
E o artă și în a trăi, și în a muri. Totul e "să nu mori de florile merișorului", cum mi-a spus un țăran în noaptea dinaintea bătăliei de la Valea Albă. A doua zi, el a murit... Aici e chinul meu: să fac așa fel ca moartea lor să nu le fie zadarnică. Și... și a mea, spune el mai încetișor. Greu drum ți-ai ales, o să te facă tare nefericit. Nu-ți dorești o altă viață? Puțină fericire... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
A doua zi de dimineață, pe la zece, m-a căutat încă o dată la telefon, iar pe la amiază, probabil, „a făcut-o”, servind un prânz exclusiv de medicamente, de medicamente și de apă, necesară dizolvării tabletelor. Lângă divanul de pe care, în chinuri, se prăbușise, s-a găsit o cratiță pe jumătate goală. Încălzea de mult la sân șarpele gândului sinuciderii. „Mor cei cu ochi albaștri”, mi-a spus el, făcând aluzie la Nichita Stănescu, care a murit tot într-un 13 decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]