7,296 matches
-
serviciu... Ea avusese un gest cu mâna la gură (care semăna cu al mamei) în ziua când venisem cu semnul de doliu la haină. "Mama dumneavoastră? exclamase. Era bătrînă?" Nu, nu era bătrînă!" "O, săraca, te pomenești că o fi chinuit-o vreo boală... S-a chinuit mult?" mă întrebase cu acea știință naivă despre viață și moarte care nu consideră rele nici viața nici moartea (ne sânt date!), ci suferința, pe care n-o merităm, fiindcă nimeni n-a vrut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mâna la gură (care semăna cu al mamei) în ziua când venisem cu semnul de doliu la haină. "Mama dumneavoastră? exclamase. Era bătrînă?" Nu, nu era bătrînă!" "O, săraca, te pomenești că o fi chinuit-o vreo boală... S-a chinuit mult?" mă întrebase cu acea știință naivă despre viață și moarte care nu consideră rele nici viața nici moartea (ne sânt date!), ci suferința, pe care n-o merităm, fiindcă nimeni n-a vrut să se nască și nimeni nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu cunoștea și n-ar fi crezut dacă i s-ar fi spus măcar unul dintre marile rele de pe pământ comise de oameni și care ne aduc o suferință pe care o merităm.) " Nu, i-am răspuns, nu s-a chinuit mult!" Mama e tot ce avem mai scump...", mai spusese această ființă umană care răspundea la numele de... Nu, nu ca îmi pusese pe birou acea floare! Trecuseră de atunci șapte luni... Cine putea fi? Marin Preda vol.3 PARTEA
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei: a râs la nunta lui Ionelu, iată! Numai că acest Fărcășan n-avea nici o legătură cu acea nuntă, era un băiat de vreo douăzeci de ani, poate nici nu se născuse pe atunci. Se apropie de noi cântând năpraznic, chinuind acordeonul spre tonalități paroxistice, ca să-l coboare prăpăstios spre bași, în care sufla ai fi zis cu foalele scoase. Nu înțelegea ce-i spunea bunicul, să nu mai cânte, fiindcă sperie albinele, îi dădea înainte cu ochii pierduți, în transă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
valuri oceanice încremenite într-un îngheț cosmic, îmi apăru apoi silueta mamei scuturând și întinzînd rufe pe sârmă, viziune familiară și dulce, liniștită, eternizată parcă într-o lume în care nimeni nu moaie... Dar deja visam de mult și mă chinuia o sfâșietoare, totuși senină dorință, nu-i puteam vedea chipul și ea nu vroia să se întoarcă. O strigam: mamă! mamă! strigăt fără glas, așa cum se petrece totdeauna în vis, dar sentimentul realității era atât de puternic, încît suferința mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca Arhimede, în apă, ca să aflăm prin calcul cât bine și cât rău e în ființa lui, care sânt în el, amestecate indestructibil de Marele Făurar. Nu putem decât să ne bucurăm de partea de aur și să nu ne chinuim să alungăm partea de argint. Coroana e făcută și sîntem condamnați să fim niște regi care știu că ceea ce pun pe cap nu e clin aur pur. Surâsul ei? Cum ași fi putut gândi dacă aflam că îl va avea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu grijă în jurul ei și îi respectam tăcerea. Într-o zi mă așezai la birou și începui să-mi răsfoiesc hârtiile. Era mare liniște în odaie în timp ce afară plopii mei adolescenți, lipsiți acum de frunze, se aplecau uneori foarte tare, chinuiți de rafalele vântului. Îmi simțeam sufletul plin de această liniște și de prezența ei în patul meu. Din când în când mă întorceam să văd ce face și privirea mi se oprea îndelung pe lucrurile ei, ceasul așezat pe lunga
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcut... "Ei, ce este, dar te rog să vorbești, lasă acuma glumele, te simți rău, să chem un medic?" "Victoraș... Victoraș... murmură ea încercînd deja să se resemneze, vorbindu-mi nu mie, ci parcă ferestrelor, prin care se vedea viscolul chinuind neîncetat vârfurile celor doi plopi... Victoraș, ne-am procopsit..." Și în clipa când contemplă inevitabilul care s-a produs, care nu trebuia să se producă, și acuma ce să-i mai faci decât să cauți în tine însuți compătimire și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însingurată... Ochii ni se întîlniră în întunericul în care scăpărau scântei albastre și roșii, alungate violent de orbitoare explozii albe și verzi. Un chip îngrijorat mi se alătură: "Ce faci tu, sufletul meu?! La ce te gîndești?" Ne îmbrățișarăm, ne chinuirăm obrajii, urechile, gurile într-o mută contopire. Ea mă strângea foarte tare, ca atunci la despărțire în frumoasa casă unde ea copilărise și ne apucaseră zorile după prima noastră noapte de dragoste... Brațele ei dulci, puternice, de zidăriță, care știau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pat cu mâinile sub ceafă. Am auzit că o necăjești pe mama'', îi spusei într-o zi, în treacăt, văzîndu-mi de manuscris. Nu-mi răspunse. "Să iau tăcerea ta drept o confirmare? continuai monologând. Ce plăcere îți face s-o chinuiești? N-are grijă de tine?! Te lasă singură? Am auzit că nu, și nici nu te pedepsește pentru câte îi faci. Trebuie să te gândești că nu poți avea altă mamă, și nici alt tată, ăștia sânt gata, nu-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o blândețe împrăștiată. Tu nu știi cât țin eu la tine? Poți să-mi răspunzi?" "Ci știu!" "Și atunci?" N-o întrebam ca să-mi răspundă, știam că nu poate, la urma urmei îmi semăna la fire. Eu n-o chinuisem pe mama? Și nu la vârsta ei, ci adolescent fiind, când simțul moral, rușinea de care îi pomenisem acum Silviei ar fi trebuit să fie prezente. "Te-ai plictisit? o întrebai absent. Îmbracă-te, azi mergem la cinema." IV Totuși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe urmă se culcă și doarme zdravăn. Nu-l smulge nimeni dintre prieteni când îi e lumea mai dragă (primește un telefon!) si nici din pat când e somnul mai dulce." "Săracul! exclamai, trebuie să fie tare chinuit!" Nu e chinuit, zise Matilda mohorâtă, simțul datoriei împlinite îl răsplătește din plin, dar câți or fi în stare să se înhame ca el și să nu-și dea în petic?" "Așa este, zisei cu ironie, fiecare cu soarta lui. Am însă îndoieli
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dat seama că nu e nici-o speranță pentru el, iubeam pe altul." Înghețai! " Și ce speranță mai era pentru el dacă te arunca în prăpastie?", strigai. "Să moară împreună cu mine. S-ar fi aruncat după mine." O lăsai să se chinuie că nu-i îndeplinise această dorință. Multă vreme. Deschisei fereastra să contemplu întunericul și imensul munte opus înaltelor creste ale Carpaților. Ași fi vrut să fiu acolo, să urc pe acea cărare, care se vedea săpată în el, numită "drumul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și apoi, dacă individul era mort, cum se putea dovedi legitima apărare? Fiindcă Petrini era naiv, mult mai realistă era prietena lui: avea dreptate, aveau să fie prinși! Mă reașezai la birou și deschisei un nou dosar: Petrini. Și îl chinuii pe prietenul meu câteva ore ca la o anchetă, ca și când m-ași fi aflat în instanță, în roba neagră, dar nu ca avocat, ci ca judecător și în același timp ca procuror. Totul vroiam să știu! (Și astfel aflai, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i surprinsesem, când ne plimbam pe străzi, vreo tresărire, vreo temere că ar putea fi urmărită. Deci aserțiunea ei că îi fusese frică era și asta o minciună. Da, și atunci ea îl incitase. Atâta liniște din partea lui, după ce o chinuise atâta vreme? Cum, chiar așa? S-a resemnat atât de ușor? Atât de puțin a iubit-o?!... Și a lansat mesajul: Plec la Sinaia! Astfel se confirma vechea mea teorie despre Căprioara că numai sufletele terne sânt atrase de o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uzina unde lucra el. Atunci totul părea pierdut pentru mediocra și comuna lui mândrie. Valurile existenței mele s-au potolit și zeitatea care domnește acum în viața mea este Silvia, care mă vizitează aproape în fiecare zi. Spaima care mă chinuise în marea mea criză de singurătate din închisoare, când gândisem că în conștiința fetiței sensul de nevinovăție al condamnărilor mele avea să se turbure, se dovedi neîntemeiată: nici măcar o clipă nu-i descoperii pe chip sau în cuvinte că afecțiunea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și valul de tandrețe pentru ea reveni. Da, repetai, ai dreptate. Nu voi lua hotărâri de unul singur." Se ridică și se pregăti de plecare. Îi ținui mantoul și ea se răsuci apoi și mă îmbrățișă și clipe lungi ne chinuirăm chipurile, lipite strâns, ca și când am fi vrut amândoi să devenim o singură entitate și sufletele să ni se contopească, cum se întîmplase cu adevărat în acea seară da revelion. Dar nu ne sărutarăm. Nu de sărutări duseserăm lipsă cât timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai întoarse... Mi-am recitit acest lung manuscris și, dincolo de ceea ce el conține, m-a uimit barbaria concretului, pe larg etalat, și cu plăcere vizibilă, și pe care nu l-am putut ocoli fiind încredințat că astfel m-ași fi chinuit îndelung, fără să obțin, spiritualmente, eliberarea totală a conștiinței mele de ceea ce am trăit. Am fost ispitit, o clipă, să-l arunc pe foc. Și totuși, mi-am spus, trebuie să-i dau drumul să meargă. Mulți dintre semenii mei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai făcut o injecție cu o substanță care s-o învie, probabil. Buzele ei au rămas palide în loc să se-nvinețească. Prescott era un bărbat voinic, cu un păr blond, des, iar soția lui era o brunetă zveltă. Acum, bărbatul se chinuia să zâmbească și arunca priviri întrebătoare spre soția sa. Femeia zâmbea și ea. - Domnule Gosseyn Trei, spuse, soția unui venusian non-A care avea de jucat un rol în interiorul frontului inamic, trebuie adesea să se stăpânească. Ceea ce-ți amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
dintr-o altă epocă. Era prea mult. Mă răzbunam punând mâna pe cartea de telefon și urmărind pagină cu pagină povestea mizeriei umane. Acolo se-aflau micile specimene ale comunismului, imprimate de mintea unui autor dement. Toate chipurile care mă chinuiau pe stradă primeau un nume, corpurilor slute li se atașa o identitate, un act oficial, cu adresă și număr de telefon, așa cum i-ai face o carte de vizită unui urangutan într-un tufiș. Consultam cu voluptate lista nesfârșită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o bombonieră. De fapt, stătea acolo de multă vreme, dar eu n-o văzusem, nu-i remarcasem aerul simpatic și trist. Tristețea ei nu conținea nimic misterios (de altfel, nu tulburase pe nimeni), era discretă și haioasă. Parcă se chinuia când rostea cuvintele: „Tovarășe Nicolae Ceaușescu; Tovarășă Elena Ceaușescu!“, ziceai că-n clipa următoare o să izbucnească în lacrimi (sau poate în râs), din ochii ei mici și-albaștri, de peștișor. Nu știu de ce, aveam impresia că fătuca asta cumințică își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
colegii mei de joacă din copilărie, genul tâmpit optimist, care te pupă când te vede. Printr-un miracol al soartei, care, luând dintr-o parte și-adăugând în alta, se îngrijește de idioți să fie fericiți, în timp ce noi, restul, ne chinuim, Bidileanu străbătuse vârstele și epocile cu-același zâmbet larg și-aceeași șapcă albă pe cap, călare pe bicicleta „Turist“. Doar șaua și-o mai reglase, fiindcă îi crescuseră picioarele. Supraviețuitorul ăsta zglobiu nu putea trece neobservat. Trebuia să-l vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dintre biroul meu postmodern și-orașul lor antic, dintre viața mea în mișcare și-a lor oprită, încremenită sub cinci sute de tone de resturi vulcanice. Ceva totuși scăpa observației, un lucru neprețuit: ultima clipă. Degeaba o căutam, degeaba mă chinuiam s-o descifrez dintre pixeli; nici degetele, nici ochiul n-o atingeau. Moartea stratificase totul, rapid, precis, necunoscut. Îți trebuia răbdare și-o șapcă de detectiv ca să forfotești după rezultate. Dacă aș fi depărtat literele, căutând semnalele luminoase dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de catedră. Cu timpul, înveți să le deosebești, nici nu mai trebuie să ridici receptorul. Eram deja în baie, mă bărbieream și nu cu dragă inimă. Mai auzisem timbrul ăsta cu cinci ani în urmă, tot în noiembrie; dacă mă chinuiam puțin, puteam să-mi amintesc și ziua. Avea un sunet zglobiu și alert, plin de curiozitate, ca vocea pe care-o anunța. Atunci suna Maria; acum nu putea fi tot ea. Pe Maria o cunoscusem în Edgar Quinet, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a țuguiat Rapotan buzele, parcă se pregătea să necheze, „Atunci ce ziceți de povestea asta?“ Mi-a întins o foaie de hârtie, genul A4, pe care-l scoți la imprimantă. Textul era cules mărunt, cu corp 8, trebuia să te chinui să-l descifrezi. „Citiți.“ Am citit: 2010. Oleoductul Isfahan e bombardat de americani. Izbucnește o revoltă populară la Teheran, cunoscută sub denumirea de «revolta Coca-Cola». Mișcarea durează trei săptămâni și e înăbușită de armată și milițiile ayatolahului Bakir; 20 000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]