17,484 matches
-
mătură marea Tyrrhenum dinspre apus. Însă plecă fără întârziere, împins de vâslitul continuu sau de pânze, după cum îi îngăduia vântul, cu flotila de escortă; ținta lui, neașteptată, care îi înspăimântă pe mulți, era insula Pandataria. Marea agitată de caurus lovea coasta corăbiei, și ei se îndreptară spre țărmul dinspre răsărit, unde găsiră apele liniștite din fața elegantului port privat pe care Agrippa, priceput în ale mării, îl construise pentru soția sa, Julia. Tânărul Împărat debarca aici pentru prima oară, și era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ofereau cu nerăbdare să-l înveselească în timpul liber. Cu răsuflarea tăiată, așteptau ca el să-i aleagă, pentru o noapte sau pentru o oră. La Roma, unii începură să murmure că anumite vile secrete ale prietenilor, anumite reședințe luxoase de pe coasta tireniană erau locurile a nenumărate jocuri și excese. Se spunea: „A învățat la școala lui Tiberius, bătrânul corupător, la Capri...“ Și oameni care nu știau nimic despre anii aceia adăugau: „Iar acum toate viciile Aegyptus-ului se răspândesc prin Roma“. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insula Capri, tânărul Împărat visase ore în șir în fața edificiilor proiectate de Vitruvius în De architectura și a sfaturilor sale fascinante, ezoterice cu privire la acustică. „Să construiești un ambient așa încât glasul să se poată propaga cu ușurință“, scrisese Vitruvius. Astfel, pe coasta colinei Palatinus ce domina impunătorul complex al Forurilor se construia o sală cu o formă nemaivăzută, dedicată muzicii, farselor satirice și dansului. Despre acea sală misterioasă vorbea întreaga Romă. Deși era ocupat cu dirijarea acelei construcții superbe, Manlius auzi glumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu i-au atras compasiunea celorlalți“. Ochii săi parcurseră orizontul dimineții. În stânga, departe, se ridica sacrul Capitolium acoperit de marmură. Pe urmă se zăreau acoperișurile de pe mons Quirinalis, iar apoi o altă colină, mons Esquilius, și o mică vale. Deoarece coasta de răsărit a colinei Palatinus era plină de verdeață - pe atunci nu existau imensele edificii ale dinastiilor Flavia și Severiana -, se vedea în întregime marea colină Caelius. Apoi, într-o vale mică, se contura Via Appia, strada de miazăzi, regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
va ajunge până la noi. Iar aici, unde vorbim noi, vei ridica atriul, accesul spre noul chip al imperiului. Vei susține bolta cu patru coloane puternice... — O voi face, spuse Manlius, gândindu-se câte sute de oameni trebuia să aducă pe coasta colinei pentru a transforma în piatră semnele pe care mâna Împăratului le trasa în aer; repetă orgolios: O voi face. La Roma nu s-a mai construit nimic asemănător. Martorii vremii aveau să scrie că în sala aceea cu patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o spaimă ancestrală. Într-adevăr, în lac se vărsau doar firele subțiri ale unui izvor sacru, însă uneori apa inunda în mod misterios malurile, iar oamenii locului săpaseră în stâncă o galerie lungă, pentru a dirija fluxul spre mare. Pe coasta abruptă dinspre nord se deschidea un luminiș, unde se înălța un singur edificiu mohorât, din piatră cenușie, lava solidificată a vechilor erupții. — Acela este templul zeiței, spuse Claudius. Instinctiv, toți rămăseseră nemișcați. Cel despre care vorbește Vitruvius? întrebă Împăratul. — Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era templul Dianei pe care marele - și precisul - Vitruvius îl descrisese în vremea lui Augustus. Cine îl construise și de ce? În templu erau amestecate stiluri diferite; cella poate că era într-adevăr acolo sus, pe o terasă aflată la jumătatea coastei, îngropată sub surpături și tufișuri. Însă construcția părea întreruptă brusc. Printre ruine zăceau obiecte din bronz, lapide, ofrande, ex voto închinate zeiței egiptene Isis, Marea Mamă. Și o superbă statuie a lui Germanicus, cel care a fost otrăvit în Antiohia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acela însă îi vorbea despre viața lui. „Macro nu poate fi credincios nimănui“, se gândi. Neliniștea spori, transformându-se într-o spaimă de moarte. În acele câteva secunde, în mintea sa toate se prăbușiră, ca o surpătură de-a lungul coastei unui munte. Nu era adevărat că vremea spaimelor trecuse, că putea să se miște, să meargă, să se odihnească asemenea oricărui om liber. Viața lui era o țintă. Se simți cuprins de furie, dar nu se gândea la viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zâmbetul îi era blând. Îi promise: — Mâine. Toți înțeleseră că în viața Împăratului se întâmpla ceva nou. Ziua următoare era cea de-a douăzeci și una a lunii martie. Cerul nopții, în lipsa vântului și a norilor, se reflecta luminos în lac, printre coastele abrupte acoperite de păduri. Pe mal, Împăratul îi trimisese pe soldații germani, care vegheau stând într-un cerc tăcut. Comandantului lor, lacul nemișcat, înconjurat de păduri adânci, îi evoca ritualurile zeilor săi aflați departe, dincolo de fluviul Rhenus; împărți ordine oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu perdelele trase, fiindcă nu mai îndrăznesc să se arate în For; alții s-au retras la țară... Iar el merge călare ca un barbar; în patru ani a călătorit mai mult decât alții în douăzeci. A străbătut călare toată coasta, de la Roma la Rhegium. Îi terorizează pe funcționari mai tare decât Tiberius. A trimis ambasadori la toate frontierele și se laudă că nu purtăm război la nici o graniță, de la Rhenus până la Euphrates... În patru ani, numai patru ani... Mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prăbuși pe picioarele din spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus se prăbuși pe o parte, cu picioarele întinse, mai puțin cel cu glezna rănită. Arta de a face ordine Strigătul: „L-au omorât pe Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-a scufundat însă într-un punct necunoscut din Marea Tireniană. Obiectele rămase au ajuns la British Museum. Vila lui Tiberius de la Sperlonga. Vila și spelunca au fost părăsite și devastate începând din secolul al IV-ea. Într-un refugiu de pe coastă și-a găsit sălaș un celebru sihastru creștin. Și fiindcă Tacitus, vorbind despre acest loc, l-a numit discret nativo in specu, o peșteră naturală, s-a pierdut și memoria lui; nimeni n-a avut curiozitatea să-l găsească. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și memoria lui; nimeni n-a avut curiozitatea să-l găsească. Astfel, locul atât de revelator din punct de vedere psihanalitic a ieșit întâmplător la lumină în 1957, sub privirile uluite ale inginerilor ce construiau o autostradă de-a lungul coastei. După sosirea arheologilor s-a văzut că informațiile furnizate de istorici, chiar și de cei faimoși, sunt uneori incomplete sau neglijente. Din nisip au fost recuperate șapte mii de bucăți din enormul grup de marmură al Scyllei, distrus cu brutalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unea vila cu o insuliță care a fost mărită artificial, fiind transformată într-un triclinium înconjurat de apele mării. În Evul Mediu, în acest paradis al erotismului a fost construit un turn care a devenit vedetă, punct de apărare a coastei și închisoare. Acolo avea să-și trăiască ultimele zile, înainte de a fi decapitat în piața Mercato din Napoli, tânărul de șaptesprezece ani Konradin von Hohenstaufen. Vila de la Misenum și golful Baia. Vila ce domina golful, unde tânărul Gajus a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce bogăție de sonuri, ce desțelenire de nervi poate fi plânsul unei femei; cine n-a ascultat această descărcare a naturii nu Înțelege nimic; A. e În stare să plângă pentru toate femeile, de când s-au iscat ele, drăgăstoase, din coasta lui Adam somnolentă. (acum) Flory (acesta e numele ce i-am dat) a Înflorit azi; e o floare ciudată, Într-o glastră minusculă cât pumnul, are frunze foarte verzi, aproape rotunde; mă privește prin ochii aceștia deschiși, patru cupole alungite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
are ceva potențial și că ar putea ajunge departe cu ceva antrenament. Ulterior, i-a propus să lucreze în magazin, el urmând să fie mentorul și profesorul ei. Kara se mutase la New York de câțiva ani dintr-un orășel de pe Coasta de Vest a Americii și se adaptase cu bine vieții într-un oraș mare, de aceea era în temă cu ce ar putea însemna „mentor”, mai ales că se știa o femeie destul de atractivă, iar el divorțase de patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
necheza, dar cu ea era întotdeauna blând și ușor de controlat. - Ne vedem într-o oră, spuse ea îngrijitoarei în timp ce se sălta în șaua lui Donny, apucând frâiele și simțind cu plăcere musculatura suplă a calului. O atingere ușoară la coaste și porniră încet pe strada 86, îndreptându-se spre Central Park. Zgomotul făcut de metalul potcoavelor atrăgea atenția tuturor, care se întorceau să examineze atât superbul animal, cât și pe femeie cu expresie serioasă care îl călărea, îmbrăcată în pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el o cauzase - părea respingător și grotesc. Reușise să evite în ultima clipă să fie strivită. Genunchiul și bocancul de care se lovise aparțineau unui bărbat care depusese toate eforturile pentru a îndruma publicul spre ieșire. Cu toate acestea, spatele, coastele și fața îi fuseseră afectate. Stătea pe iarbă de un sfert de oră deja, sleită de puteri, pe de o parte din cauza izbiturii, iar pe de alta din cauza claustrofobiei de care suferea. Putea, în general, să tolereze camerele mici, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
putea, va inventa el câteva povestiri despre Iisus magician, care și-a folosit puterile pentru a-i face pe romani și pe necredincioși să dispară. Transpirase. Simțea picăturile reci de sudoare alunecându-i pe șira spinării și de-a lungul coastelor. Transpirase și din cauza fricii. Caută cu atenție... Sachs pătrunse pe un alt coridor întunecos din subsolul clădirii, cu mâna strânsă pe pistol. ...dar fii cu ochii în patru. Sigur, Rhyme. Ușor de zis. Dar să fiu cu ochii în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
alt morman anonim prinse viață și mă privi. Era unul din cei mai tineri, unul din băieții a căror înfățișare neîngrijită mă deranjase în mod deosebit. —De tine e vorba, a zis, reușind să zâmbească și împungându-l puternic în coaste pe Charlie. Judy-n sus și Judy-n jos și de ce-am fost așa prost și o ține tot așa. Ia-l de aici, pentru numele lui Dumnezeu - ne plictisește pe toți de moarte. * Și așa am făcut. Niciodată nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
înfundate, sigure amândouă că Jamaica nu era răspunsul corect, dar neputând să-și aducă aminte ce era. Emmy scoase plicul din bagajul de mână și începu să citească. — Aruba. Bonaire. Curaçao. Insulele A-B-C din Antilele Olandeze. Optzeci de mile depărtare de coasta Venezuelei. Populație— Adriana ridică mâna să-i facă semn să se oprească. M-am plictisit. — Acum îmi amintesc, bolborosi Emmy. Suntem în Curaçao. Zborul nostru de la Miami a avut întârziere și am pierdut feribotul spre Bonaire. Am rămas aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o relație monogamă. Chiar săptămâna trecută Toby o anunțase că nu se mai vede cu altcineva și spera ca și Adriana să facă același lucru. Primul ei iubit stabil — și soțul ideal pe deasupra. Școlit la cele mai bune școli de pe Coasta de Est, și-a câștigat faima (și milioane) cu filme de succes de cum a terminat Academia de artă teatrală și film din California, și în prezent era unul dintre cei mai căutați regizori de la Hollywood. Adrianei îi făcuse o deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zise ea trăgându-și nasul. Mă bucur mult pentru tine. Doar că nu-mi vine să cred că te muți. — Querida! Tu ai plecat prima, ai uitat? Școala culinară din Cali? De parcă nu erau școli suficient de bune și pe Coasta de est. Dar te-ai întors și am să mă întorc și eu. Am ceva ce s-ar putea să te facă să te simți mai bine. — Ce? întrebă Emmy pe un ton nerăbdător, ca un copil încăpățânat și curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și cu niciun chip nu se uita în spate, spre bar. — Ești bine? întrebă Leigh întrebându-se dacă nu cumva Emmy avea vreun regret legat de Duncan sau, mai rău, dacă aceștia erau prietenii lui. Arătau ca niște studenți de pe Coasta de est, nicidecum ca niște californieni și, văzând-o pe Emmy care devenea tot mai agitată, Leigh era sigură că dăduse de ceva. — Sunt prietenii lui Duncan? întrebă ea. Emmy scutură din cap că nu. — Mă simt atât de umilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lăsa mult În jos sub greutatea spinării late a marinarului. Acesta trase lîngă vas și Jim văzu Între ghetele lui o rangă, un bomfaier și stinghii. Pe bancă erau rame de hublou luate din corpurile navelor. — Hei, băiete - mergi pe coastă? Cine mai e cu tine? — Nimeni. Cu toată siguranța pe care o oferea acest tînăr american, Jim nu era nerăbdător să părăsească vasul. Îi aștept pe mama și pe tata. Au... Întîrziat. — Au Întîrziat? Ei bine, poate c-or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]