7,234 matches
-
glas de primejdie! Clopotele să bată, ziua și noaptea să bată! Călăreții, în goană, cu sabia însângerată, să dea iureș, să ridice târgurile, satele! Toată suflarea țării, toți cei ce pot ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii Berheciului, aproape de trecătoarea Carpaților; să ne unim cu oastea ungurească ce vine, ca împreună să ținem piept turcilor la trecerea Dunării prin vad! Bătrânii, muierile, copiii să se băjenească la codru! Din această clipă, suntem un gând și-o singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ține o armă să se adune sub steaguri, în codrii Berheciului, aproape de trecătoarea Carpaților; să ne unim cu oastea ungurească ce vine, ca împreună să ținem piept turcilor la trecerea Dunării prin vad! Bătrânii, muierile, copiii să se băjenească la codru! Din această clipă, suntem un gând și-o singură voință! Duma! Pleci la Buda! Tăutule! Pleci la Cracovia! Omorâți caii! Zi și noapte! Duceți sabia însângerată și strigătul de luptă: "Vin turcii!! Vin turcii!!"... Musteața zbârlită îi fâlfâie în bătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în fața Senatului Veneției ( câteva luni după înfrângerea Moldovei de către turci la Valea Albă 26 iunie 1476). 14 Un hodorog viteaz Un lung șir de omenire, femei, bătrâni, copii care cu bocceluța la spinare, care cu căruciorul vârfuit -, a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Un lung șir de omenire, femei, bătrâni, copii care cu bocceluța la spinare, care cu căruciorul vârfuit -, a luat calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista, cum trec toate... Niculaie lasă ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare la codru și tot n-am pierit, spune el și îi întoarce ploscuța. Să ne întoarcem cu sănătate! Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să trăiești, Savastiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-o! Și voi ce vă băgați?!?! se stropșește la ei Savastița. Plecați de-aici! Valea!! Valea!! Savastița, arțăgoasă, violentă, trece la atac. Îi smulge coiful din cap, buzduganul din mână. Pohtim de mai pleacă, amu! Pleci cu muierea ta la codru! E poruncă de la Vodă! Gata! Am zis! Afurisită muiere! se aud șoapte admirative din mulțime. Mă faci de râsu' târgului, hodorogule! și intră-n casă târând după ea buzduganul, cu coiful pe cap. Târgoveții râd și părăsesc comèdia. Dumitru, văduvit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și părăsesc comèdia. Dumitru, văduvit de coif mândria lui -, amărât-amărât, se lasă moale pe o buturugă din fața cârciumii. Lasă, moș Dumitre, îl consolează Niculai. Ț-a ajunge... Ți-ai făcut datoria, cu vârf și îndesat. Du-te cu baba la codru. Mergem împreună. Ce să facem? oftează el. Parcă eu n-aș vrea? spune cu tristețe și flutură mâneca goală. Mi-a luat coifu'! se căinează Dumitru. Muierea dracului! Fără coif nu se poate! Să-mi fi lăsat osmanlâu', la Podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se scoală, urcă sacul în căruță, dar ochii lui sunt acana. Savastița îl bate pe umăr, să-l îmbuneze: Așa, barbate! Așa! Scrie și la Psaltire: "Barbatu' să-și ocrotească muierea lui și s-o apere de rele!" Mergem la codru, barbate!... Petrică o zbughește prin spatele casei, cu coiful în cap și buzduganul la spinare. Dumitru o rupe la sănătoasa după el, cu o sprinteneală de flăcău. Mitrică!! strigă Savastița. Nu mă lăsa, Mitrică!! se milogește ea. Întoarce-te Mitrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai dus și m-ai lăsat... Lasă, maică Savastiță, o consolează Niculaie. Lasă, se întoarce el... Moșu-i dat naibii. Scapă și d-aiastă dată. Parcă eu n-aș merge? și își flencăne mâneca goală pe dreapta. Haide! Mergem la codru! Savastița își șterge lacrimile, își face cruce: Ocrotească-l Mântuitorul și Sfânta Fecioară Maria! N-ai ce-i face! Mitrică al meu îi un viteaz! spune ea cu mândrie. Hodorogu'!... 15 "Vin tatarii ! Vin turcii !" "Paștele și dumnezăii ei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
face cruce: Ocrotească-l Mântuitorul și Sfânta Fecioară Maria! N-ai ce-i face! Mitrică al meu îi un viteaz! spune ea cu mândrie. Hodorogu'!... 15 "Vin tatarii ! Vin turcii !" "Paștele și dumnezăii ei de viață!!" Într-un luminiș de codru, tăiat de firul unui pârâu, printre cioatele stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu scuturi, întorși dintr-o "Bătălie voinicească"... Vestea a căzut ca un trăsnet. Mare năpastă! gâfâie Vlaicu sprijinit în spadă. Când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel!? râde sarcastic și înflăcărat, cu patimă Ștefan. Pitulați în poala codrului, le luăm urma; ne ținem de ei, ca scaiul de oaie! Clipă de clipă! Zi de zi! Noapte de noapte! Îi hărțuim! Îi lovim! Îi ciomăgim! Le punem foc! Îi altoim cum ne vine bine la socoteală! Călărimea de harț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bine să ne apărăm, că am prefăcut apărarea în atac. "Cea mai bună apărare este tot atacul"... Iată "miracolul" de care se vorbește atâta. Și ar mai fi ceva... Suntem acasă! Cu noi e Pământul! Și Marea! Și Dunărea! Și Codrul! Și Carpații! Moldova toată! Nu suntem singuri... De aceea, suntem greu de cucerit! Aut vincere, aut mori!se aruncă Țamblac. Te pomenești că facem iar vreo "minune dumnezeiască", trage nădejdea Vlaicu, entuziasmat. Nu, unchiule... Să nu ne îmbătăm cu iluzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mei, au 'nălbit poiana cu trupurile lor", adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i ierte... Ștefan respiră, respiră; nu-i mai ajunge aerul: Eram stropșiți! Ca să nu-i dau pe toți morții, oftează el, am poruncit să buciume retragerea la codru... Gata! S-a sfârșit, îngână Daniil sleit. Da... S-a sfârșit, îngână Ștefan cu voce spartă. Două sute de viteji, cu Mihail în frunte -, deși știau că sunt sortiți morții, au cerut,singuri au cerut -, să rămână acolo, ca să acopere retragerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Prea am fost de tot singuri... Totdeauna am fost singuri. "Numai Marea cea mare ne-a stat alături prin nemărginirea ei"... Dar, să nu fiu nedrept, și Dunărea... Și Dunărea ne-a apărat prin hotarul ei de ape. Și... și Codrul ne-a ascuns și ne-a ocrotit în Cetatea lui de frunze... Și... și Carpații ce ne-au ținut ca o șiră a spinării să nu ne risipim... Da, suntem acasă! Cu noi a fost și pământul, și cerul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dacă nu aveam ghinionul ca într-o astfel de zi să fiu pusă de securitate la sediul primăriei. Plănuisem în acea primăvară să mergem la socri, undeva într-o comună din apropierea Bucureștiului, care era înconjurată de păduri. Era primăvară și codrul abia era înfrunzit. Am vorbit din timp cu un cioban să mi aducă doi miei contra cost și o roată de caș proaspăt. Odată ajunși la țară, la socri, vroiam să facem un grătar și să ne simțim pentru câteva
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
avea nume ucrainean pe care i l-au schimbat șovinii români. În școala În care a Învățat el azi nu se mai predă În limba română. Sărbătorirea a 500 de ani de la victoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt de la Codrii Cosminului a fost zădărnicită și deturnată În parastas spre memoria ucrainenilor omorâți de marele domnitor considerat "ucigaș de ucraineni" La Herța, oraș care pe timpul românilor avea 30.000 locuitori astăzi dacă mai sunt 3000. Deși populația raionului este românească de
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de flori la statuia lui Ștefan cel Mare, troița Ginta Latină, bustul poetului Octavian Goga, la mormintele poetului Alecu Mateevici, compozitorului Alex Cristea Iui Ion și Doina Aldea Teodorovic. 31.VIII-3.IX Formațiile artistice „Datina” din orașul Nisporeni și „Doina codrilor” din Vărzărești (filiale din Basarabia) au participat la Festivalul Internațional de folclor de la Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud Marele Premiu al juriului. 21-23 IX O delegație din Sângeorz-Băi condusă de Prof. Cocian și Prof. Maria Diaconu a reprezentat Fundația „Ginta Latină” la
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
generalul I. Antonescu dă ordin Armatei române să treacă Prutul: „OSTAȘI VĂ ORDON: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte ! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți ! Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre!” În urma acestui ordin dat de conducătorul României, Armatele a 3 a și a 4 a în frunte cu generalii Petre Dumitrescu și Neculae Ciupercă, alături de flota maritimă militară și cele 670 de avioane
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
generalul I. Antonescu dă ordin Armatei române să treacă Prutul: „OSTAȘI VĂ ORDON: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte ! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți ! Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre!” În urma acestui ordin dat de conducătorul României, Armatele a 3 a și a 4 a în frunte cu generalii Petre Dumitrescu și Neculae Ciupercă, alături de flota maritimă militară și cele 670 de avioane
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
exista în viitor, fiecare cititor, care a avut norocul să o citească și meritul să reflecteze asupra ei, rescriind-o. * M-au impresionat, încă din copilărie, copacii. Am simțit de atunci că suprema biruință a poeziei copacului, a frunzelor, a codrului, a lumii vegetale este acceptarea relațiilor de tandră intimitate cu universul uman. "Codrule, codruțule..." nu-i un simplu refren formal, este consfințirea acestei simbioze. Copacul ("citirea" lui) a deschis în mine un univers. * Acum, când scriu aceste însemnări, nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
meritul să reflecteze asupra ei, rescriind-o. * M-au impresionat, încă din copilărie, copacii. Am simțit de atunci că suprema biruință a poeziei copacului, a frunzelor, a codrului, a lumii vegetale este acceptarea relațiilor de tandră intimitate cu universul uman. "Codrule, codruțule..." nu-i un simplu refren formal, este consfințirea acestei simbioze. Copacul ("citirea" lui) a deschis în mine un univers. * Acum, când scriu aceste însemnări, nu prea mai am loc, în psihologia mea, pentru un univers suplimentar; chiar întrebările noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dacă plouă, vacanța este tot atât de plăcută ca o zi de consemnare, în armată, la dormitor. De a treia zi, simptomele dilatării timpului, care pare a fi devenit o băltoacă nenorocită, devin și mai evidente. După câteva zile, soarele apare strălucitor, codrul, care este de presupus că există în fiecare stațiune, împrăștie arome crude, amețitoare, aerul este pur, abia începe vacanța, dar lichidezi conturile și te desfeți la volan, spre casă, gândind, înțelept, că s-ar fi putut să fie mai rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ci cel care dă viață. Drepturile animalelor și plantelor nu au fost o problemă etic și politic serioasă, în spațiul nostru „mioritic”, încărcat de metafore despre comunicarea empatică între om și oaie, despre marea familie ecologică, „românul, frate bun cu codrul” (frate pe care l-am masacrat nemilos, de altfel) sau de copii și adulți, deopotrivă cu inima frântă de finalul poeziei lui Labiș, „Moartea căprioarei”: „Mănânc și plâng. Mănânc!”. Desigur, este greu să ne imaginăm încă o mișcare ecologistă serioasă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
noi ca cetățeni care nu protestăm, deci consimțim, pădurile trebuie să fie populate cu animale, cu vietăți și nu cu ființe al cărui rost unic este să stea cuminți în bătaia puștii, așa cum reiese din inscripția răspândită prin mai toți codrii patriei: „Ocrotiți vânatul, o mare bogăție a naturii”. Text publicat în România Liberă, 4 ianuarie 2007 Disprețul. Trei întrebări pentru Mihaela Miroiu Notă: Aceste întrebări mi-au fost puse de redacția revistei Dilema veche, în contextul unui număr dedicat legitimității
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]