7,183 matches
-
Orient", gândea Carol. Filip nu indicase un loc, o adresă, ci o direcție de mișcare, care răsuna încă în urechile sale. "Spre Orient !". O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic, cum sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au fost posibile datorită unei revoluții a metalului. A început epoca bronzului, apoi epoca fierului, un alt dar al Cerului. Desigur, ajutați de folosirea fierului cu mii de ani în urmă, împreună cu celebra roată, lumea este cucerită de cal și corăbii. Apoi statele și chiar imperiile. Profesorul: Primul imperiu a fost Mesapotamia, AKKADIAN, cu cinci milenii în urmă. Aurora: Apoi civilizația Creta, cea mai avansată din Europa în epoca bronzului, civilizație care a fost distrusă de un cutremur acum 3500 de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
numai: saladele, mâncările și băuturile gustoase, pe care a avut cinstea să i le ofere, dar casa lui, în întregime, e construită din palmieri, din lemnul și frunzele acestora; până și hainele, și rogojinile lui, pânzele, sforile și funiile pentru corăbii, și altele, câte și mai câte, sânt confecționate din fibre de cocotieri. Chiar untdelemnul, cu care preparase mâncările, și acela pe care-l ardea în lampă, era din nuca de cocos. Și bucata de lectura se termina cu încă o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bolnav ce avea acum consistența unui albuș de ou. Ușa grajdului se rotunjise, luând forma unor doage. Grinzile de deasupra, ca și scândurile ce alcătuiau tavanul se curbaseră și ele spre exterior, astfel că grajdul aducea acum cu pupa unei corăbii, privită din interior. Evlampia stătea cu gâtul răsucit la spate, privind-o țintă pe stăpâna sa. Privirea ei aproape că o hipnotiza pe Mașa-Mașa. Trăsăturile Evlampiei se schimbaseră vizibil. Capra era de nerecunoscut. Mașa-Mașa văzu cu consternare cum botul Evlampiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe o corabie și s-a Îmbătat. Îmbătându-se, l-au apucat mustrările de cuget. Nu era, desigur, simplu să stai, atâta amar de timp, fără mâncare și fără băutură În pântecele unei viziuni! Halucinația l-a urmărit și mult timp după ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care cei doi frați Ritter, ofițeri austrieci, sunt prinși ca într-o plasă de păianjen, ea visează visul grandios al lui Corto, visul cetăților din America de Sud, visul fără de sfârșit al lui Orellana și Carvajal, visul către care se îndreaptă, pe corabia sa cu morți și maimuțe, Aguirre al lui Werner Herzog. Aristocrata fragilă, izolată în palatul ei încărcat de păpușile gigantice ale commediei dell’ arte, este tarantula ce încearcă să-și strecoare veninul în trupul lui Corto, Evadarea ei, cu un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la finele veacului al XVIII-lea, contemporan cu revoluția americană al cărei prolog Pratt o desenează în Fort Wheeling, se scrie povestea visătoare, brutală și periculoasă a tânărului negustor englez Randolph Light, sosit în Indiile Orientale spre a investiga misterul corăbiei pierdute fără de urmă. Indiile Olandeze nu sunt cu nimic mai puțin enigmatice decât întinderile caraibiene preferate de Pratt. Tânărul englez pătrunde în miezul unei lumi pe cale de a deveni parte a universului occidental - epoca este aceea a marilor călătorii ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este uitată în favoarea libertății neîngrădite a vieții sub semnul cerului și al mării. Cormorant îl conduce pe tânărul englez în vâltoarea aventurilor care par desprinse din The treasure island. Rețeta narativă a acestui bildungsroman din Pacific este una familiară - o corabie scufundată cu încărcătura ei de comori, un șir de insule populate de indigeni pașnici sau de vânători de capate, intrigile piraților și căutătorilor de sclavi și, nu în cele din urmă, apariția feminității eliberate de constrângerile pe care puritanismul european
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Morganei venea către vinele sale un sânge îmbelșugat și tainic, amețitor ca o băutură a zeilor și Corto părea că se transforme în războinicul african care o iubise pe Morgana în alt tărâm, în preajma unui ocean pe ale cărui țărmuri corăbiile europene acostau uriașe. Suita de vieți de dinaintea Morganei și a lui Corto li se înfățișa în culorile vii și exuberante ale unui tablou de Diego Rivera. Peste morți și sclavie, Morgana și Corto cel de dinaintea lui Corto rămâneau uniți, în vreme ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îndrăgostit de ea, fulgerător am pierdut-o, însă sper s-o revăd. Schimbarea comportamentului lui Matei îl observară și cei din familie. de multe ori când îl vedea îngândurat, Tiberiu, fratele lui, îl întreba: —Matei, iar ți s-au înecat corăbiile? — Ce știi tu? — M-a întrebat Georgeta ce faci. Să nu-i mai dai relații despre mine. Am ieșit de câteva ori cu ea și cu ceilalți și nu mă mai slăbește. — Păi, dacă îi place de tine. — Dar nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fost doar o simplă metaforă? Noimann s-ar fi obișnuit cu ea. El avea Însă de-a face cu o imagine palpabilă. Piciorul metric se metamorfozase Într-un picior marin. Într-un nod marinăresc. Iar camera lui devenise ca o corabie ce naviga, clătinându-se pe valuri, pe mări necunoscute, străbătând distanțe astronomice, fără a se mișca din loc. Iată că valurile Îi aruncau peste bord moluște În mână... Era poate și acesta un semn ca Noimann să se oprească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la subsuori și-ntre picioare, înainte de-a se duce la munca de toate zilele. Trăind aceeași viață, în fiecare zi. Oamenii ăștia ar plânge să vadă c-am plecat, dar ar plânge și dacă ne-am îmbarca pe-o corabie, să începem o viață nouă dincolo de-un ocean. Dacă am emigra. Dac-am fi pionieri. În dimineața asta eram astronauți. Exploratori. Treji în timp ce ei dormeau. Oamenii ăștia ar plânge, dar apoi s-ar întoarce să servească la mese, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vis.PRIVATE Doamna Johanson era o femeie ambițioasă și ar fi vrut să‑mi arate În cele zece zile tot ce merita văzut În Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N‑a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mâl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într‑o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m‑a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ÎN BEZNĂ. PÎNĂ ATUNCI, ÎȘI PĂSTRASE CALMUL LUPTÎNDU-SE DIN RĂSPUTERI SĂ DEDUCĂ ÎNȚELESUL FIECĂREI EXPERIENȚE ÎN SINE. ACEASTA ÎNSĂ ÎL DEPĂȘEA. PANICA ÎL CUPRINSE APROAPE CA O LOVITURĂ FIZICĂ. ÎN LOCUL UNEI PARDOSELI EXISTA O ȚESĂTURĂ DE FUNII CA ODGOANELE CORĂBIILOR CARE STRĂBĂTEAU MĂRILE PĂMÎNTULUI ÎN ZILELE DE DEMULT, SAU CA PLASA VREUNUI PĂIANJEN DE PROPORȚII DE COȘMAR. FĂCU O PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ DE PĂIANJEN. ÎN JURUL LUI ÎNCEPU SĂ CREASCĂ TOT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să mai existe ca atare. Începusem să intuiesc totala nepăsare activă cuprinsă în solicitările ei cele mai directe : imaginați-vă un far la țărmul mării, noaptea, pe vreme de furtună; pe când nebuna Paznică a farului trimite semne către toate navele, corabia ignorată a fiecăruia se zbate singură în beznă. Secunda de lumină nu mai arată stâncile... O vagă legătură cauzală mă făcea totuși să cred în efectele benefice ale unui anumit comportament asupra căruia n-am să insist ca să las fiecăruia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să mai cadă... Se varsă glasuri peste pod Și-n glasuri tot se aștern, Apoi coboară ca un foc Pe șinele de tren... Aduc și azi noi amintiri Și noul răsărit Ca o cupolă peste zări Un soare peste zid. Corăbii dispărute- au fost Și chiar vor fi mereu Și marea, într-un joc anost, Mă cheamă iar un zeu...
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93408]
-
a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se prelinsese pe picior. A ridicat fusta. Sânge. A cuprins-o deodată o moleșeală, lanul s-a legănat ca o corabie, genunchii i s-au îndoit fără voie. S-a sprijinit cu o mână de pământ. Bulgărele de sub ea s-a umezit de sânge. "De ce, de unde?", se întreba fără să-și poată răspunde. A rupt două frunze de hrean, și-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ale oceanului de unde privim apele: "Ioana Maria, tu ești acum departe zile întregi la întâmplare și porturile în care se întorc seara pescuitorii de tu ai vrut întotdeauna să fii departe Ioana Maria. Tu ai iubit mările sudului pe care corăbii merg corali tu ai iubit de asemeni munți acoperiți de zăpezi, insule, păduri și orașe necunoscute tot ce n-a fost aici și a fost departe tu ai iubit și depărtările au fost în tine ca niște harfe și au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe vasul unui WC ca să-l mai pot vedea încă o dată, la adăpost de privirile curioase ale celor din jur. Îmi curgeau lacrimile, eram fericită și îmi venea să urlu de durere. Ioana Maria, noi n-am fost decât două corăbii care se întâlnesc într-o dimineață și de pe crestele unor valuri care au să țină o singură clipă se văd și se salută. Ioana Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua în unele dimineți Când după nopți și nopți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Atunci eu mă apropiam de tine și înclinându-mă încet spuneam: Bună ziua Ioana Maria tu ascultai salutul meu, îl cunoșteai din alte dimineți și răspundeai la fel. De la un capăt la altul al vieții noi n-am fost decât două corăbii care își spun bună ziua Bună ziua corabie care vii dinspre miazănoapte Bună ziua corabie care pleci spre răsărit Bună ziua, Ioana Maria. și mările ne poartă acum mai departe. (Versuri, din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și înclinându-mă încet spuneam: Bună ziua Ioana Maria tu ascultai salutul meu, îl cunoșteai din alte dimineți și răspundeai la fel. De la un capăt la altul al vieții noi n-am fost decât două corăbii care își spun bună ziua Bună ziua corabie care vii dinspre miazănoapte Bună ziua corabie care pleci spre răsărit Bună ziua, Ioana Maria. și mările ne poartă acum mai departe. (Versuri, din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Ioana Maria tu ascultai salutul meu, îl cunoșteai din alte dimineți și răspundeai la fel. De la un capăt la altul al vieții noi n-am fost decât două corăbii care își spun bună ziua Bună ziua corabie care vii dinspre miazănoapte Bună ziua corabie care pleci spre răsărit Bună ziua, Ioana Maria. și mările ne poartă acum mai departe. (Versuri, din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) M-au găsit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]