6,503 matches
-
276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Orașul tristelor ruine Măsor, cu calm, încețoșata alunecare a clipelor Pe malul unde stelele înserării tremură pe ape Când vin cerbii din ele să se-adape. O melodie urlă la câinii cu covrigi în coadă Ce stau de veghe la negrele bărci somnolente Pe nisipul ce măsoară clipele unuei nopți mai lente. Cu amintiri uitate pe străzi corpolente Cu biserici spălate de timp și pace demnă Orașul se regăsește în amiaza solemnă. Sub
ORAŞUL TRISTELOR RUINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356893_a_358222]
-
de un sfert de kilogram n-am să le uit niciodată. Nu știu dacă era ceva deosebit, dar pentru mine a rămas gustul cafelei aceleia ca o amintire supremă. De multe ori apărea la ore târzii, cu brațul „înfășurat” în covrigi calzi, cu mac, care se găseau la o brutărie deschisă noaptea, de lângă Foișorul de Foc. Puneam de-un ceai și ne-aprindeam o țigară, cântând apoi toată noaptea, ca bezmeticii. Țin minte că o dată, când iarăși petrecusem până la trei dimineața
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
Mergeam și eu, copil Prin anii blonzi ai mei În mai sau în april Semințe și sugiuc Batiste, pleduri, pături Păpuși de cauciuc Și cozi de lemn la mături Fitile, gaz de lampă, Cârlige pentru rufe Cu scamatori la rampă, Covrigi, gogoși și trufe Arome de gutuie, Mărar și leuștean Se plânge o duduie C-o-mpinge un golan Și-și tot rânjește buza Nerușinat cum cată Și-i șifonează bluza, Ei, de curând călcată Vrei clanțe pentru uși, Vopsele pentru
IARMAROC de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355687_a_357016]
-
Bate vântul când apucă Și cocorii ni-i alungă I-ar dezmoșteni să poată Și de nu s-ar mai întoarce Sărăcia să dea roată Carele să și le-ncarce Cum să dai geană de geană Când alergi dup-un covrig Într-o zodie vicleană, La brutarii din Avrig?! Bune, rele cum vor fi De la caznă la nevoie Între a putea și-a ști, Se pătrunde anevoie! La răscruce noaptea, ziua Nu-mi mai dă furtuna pace De cât bate soarta
BATE VÂNT, SE FACE RECE de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355701_a_357030]
-
pe Emil aici, în fața mea! Sigur el e! Și dintr-o dată, Emil nu mai are semnal. Dialogul cu mama se încheie. În același timp, locul de lângă el se eliberează și mă așez. Descopăr că aveam sub talpă o bucată de covrig: moale și umflat. Găsesc imediat și explicația pentru acest lucru: două scaune mai la dreapta, o domnișoară rupe tactiocos, bucățică după bucățică, un rest de covrig, mâncând dusă pe gânduri. Desigur că atunci când tânăra pășise în vagon, în aglomerație, cine știe cum
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
el se eliberează și mă așez. Descopăr că aveam sub talpă o bucată de covrig: moale și umflat. Găsesc imediat și explicația pentru acest lucru: două scaune mai la dreapta, o domnișoară rupe tactiocos, bucățică după bucățică, un rest de covrig, mâncând dusă pe gânduri. Desigur că atunci când tânăra pășise în vagon, în aglomerație, cine știe cum, o parte din covrig s-o fi rupt și a căzut pe podea. Emil tace, cu ochii la bucata de covrig leșinată pe jos. Dinspre capătul
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
Găsesc imediat și explicația pentru acest lucru: două scaune mai la dreapta, o domnișoară rupe tactiocos, bucățică după bucățică, un rest de covrig, mâncând dusă pe gânduri. Desigur că atunci când tânăra pășise în vagon, în aglomerație, cine știe cum, o parte din covrig s-o fi rupt și a căzut pe podea. Emil tace, cu ochii la bucata de covrig leșinată pe jos. Dinspre capătul vagonului apare un alt domn, care se oprește în dreptul lui și i se adresează: - Salut, Nicule! Ce faci
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
după bucățică, un rest de covrig, mâncând dusă pe gânduri. Desigur că atunci când tânăra pășise în vagon, în aglomerație, cine știe cum, o parte din covrig s-o fi rupt și a căzut pe podea. Emil tace, cu ochii la bucata de covrig leșinată pe jos. Dinspre capătul vagonului apare un alt domn, care se oprește în dreptul lui și i se adresează: - Salut, Nicule! Ce faci? Ai apucat să vorbești ieri cu șeful, rezolvăm azi cu transportul spre Maramureș? E clar că nu
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
cineva îmi tăiase sacoșa și îmi furase două banane. I-o fi fost foame de le-a șterpelit?! De ce simt oare că aș vrea să mănânc, cu toate că abia mi-am luat micul dejun? Trag cu coada ochiului spre domnișoara cu covrigul. L-a terminat, dar vizavi de ea, un băiat dolofan stă pe scaun, cu rucsacul de școală în spate și mușcă vârtos dintr-o tartină. Mușcă și privește spre ușă, către un alt băiat, ceva mai mare ca vârstă și
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
cel care devorează șandvișul dormitează o femeie trupeșă, cu părul slinos și ochelari rotunzi, cu sticle de sifon. Parcă și ea aduce cu cei doi. Le-o fi mamă? Oare foamea se transmite de la unul la celălalt? De la domnișoara cu covrigul la acest băiat și de la el la mine? Și de la mine la Emil? Mi-e foame. I-o fi foame și lui Emil? Și iarăși aș vrea să strig: - Emil! Emil! Emil! Urmează o stație lungă. Băiatul care mănâncă a
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
fugit de la fereastră/ și s-a dus pe drum în sus/ să se-nchine lui Iisus/ undeva, spre alt norod/ unde n-a ajuns Irod./ Stă Crăciunul sur în tinde/ și se teme să colinde./ N-are măr, n-are covrig,/ numai foame, numai frig./ Brazii cu găteli și nuci/ s-au făcut pe dealuri cruci/ sau sicrie în mormânt,/ sub trei stânjeni de pământ”. (Colonia Coasta Galeșului-Cântec de leagăn în noaptea Crăciunului- Poemele cumplitului Canal. Ed. Universalia, Craiova,1992) * EVRICA
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
dintr-o viață îngropată dar nu uitată. Titi („mama Titi”), care meșterea ceva în umbra patului, ne zice deodată „dar la mine nu veniți?” Noi atâta așteptam. Chiar ni se ridicase tonul la fraza „Domnul Sfânt să ne ajute, la covrigi și la nuci multe”. De sub basmaua lui Titi apar niște covrigi fabricați din pâine, marmeladă, cuișoare și câteva miezuri de nucă. Confecționarea lor a rămas o taină... De sus de la etaj, de unde venea miros de slănină, auzim: „Dar la mine
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
meșterea ceva în umbra patului, ne zice deodată „dar la mine nu veniți?” Noi atâta așteptam. Chiar ni se ridicase tonul la fraza „Domnul Sfânt să ne ajute, la covrigi și la nuci multe”. De sub basmaua lui Titi apar niște covrigi fabricați din pâine, marmeladă, cuișoare și câteva miezuri de nucă. Confecționarea lor a rămas o taină... De sus de la etaj, de unde venea miros de slănină, auzim: „Dar la mine nu veniți?” Am înhățat urgent câte-o traistă pe care am
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Or fi golit damigeana sau patronul le-as întrerupt jocul și băutura după ce s-a întors de la Piatra. Să intrăm tiptil în atelier... -Uite damigeana răsturnată și oala de pe masă, goală. Au fost harnici „băieții”. Nea Ghiță... rupe tacticos ultimul covrig din șirag. Acum îl face anafură în restul de vin care i-a rămas în pahar. Și neamțul? Moțăie, clătinându-se cu evantaiul de cărți în mână. Dar violentul Arapu? Ei, Arapu plânge jalnic. De ce-o fi plângând? Și
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
mă lovesc peste dește! Au! Aoleu! Uite că se repede și barosul! Neamțule! Oprește-l, bă, că mă omoară! Ca stropit cu o găleată de apă, neamțul a sărit : -Ai înnebunit, Arapule? -Blestemul bietului Tudorel, a mormăit nea Ghiță, molfăind covrigul muiat în vin. -Nu mă lăsați, fraților! Uite cum vâjâie barosul! Mă omoară, mă omoară! țipa disperat Arapu, alergând spre ușă. Dar în acel moment a intrat domnul Ionescu având biciușca în mână : -Ce-i, măi Antoane? Vă bateți? Ce-i
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Ne stătea atât de bine când eram împreună, eram atât de legați,ținându-ne mereu de mâna, eram frumoși și strălucitori în lumea cea nebună, visam să fim noi doi așa, până în clipă din urmă. Ții minte gustul unic al covrigul împărțit în jumate, soarle splendid ne lumina fețele,atunci la Universitate, îți spuneam cât de bogați suntem în iubire și-n fapte, tu îmi repetai că vom fi împreună până la moarte. Trist,dar torța iubirii noastre fără veste s-a
A FOST ODATĂ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370009_a_371338]
-
GERILĂ În timpul de dinainte, Din mărinimie... milă..., Deși eram copil cuminte, La noi, mai rar, sosea Gerilă. Venea c-un sac cârpit în spate, Iar noi îl așteptam în frig Până târziu, în miez de noapte, Pentr-o bomboană... un covrig. Ne bucuram; eram copii. Ne mai certam și noi, ca frații; Că nu primeam și jucării, Cum primeau puțini, dar... alții. Ne împăcau bieții părinți Cu ceva fructe din cămară... Cu câțiva creițari - mărunți, Să nu mai tremurăm pe-afară
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
reeducare” în faimoasele centre de detenție. El reușește să realizeze portretele unor reprezentanți ai acestora din atitudinea, comportamentul, limbajul lor, desigur agramat, relația cu oamenii din jur văzuți, fără excepție, ca dușmani ai „epocii de aur”. Semnificativ este portretul lui Covrig, meditat de profesor pentru admiterea la Academia de Poliție, după absolvirea căreia avansează destul de repede în ierarhia militară și chiar ajunge profesor la „Ștefan Gheo”, după ce terminase și Filologia cu o lucrare de licență elaborată de același profesor. Ofițerul se
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
politicii actuale, Dorik și Dorika au ocazia să cunoască o campanie de alegeri, semnificativă fiind aventura electorală a prostituatei Vasilisa de Buhuși, care candidează la Președinția țării sub deviza „O femeie bună pentru toți!”, campanie desfășurată sub semnul „iorguleților”, al covrigilor cu susan și bere, „că pe aici asta se cere”. Aluzia la falsificarea alegerilor, la trecerea dintr-o barcă politică în alta („La urcare, Vasilisa avea pantaloni roșii, la plecare, aceștia s-au decolorat, adică au căpătat culoarea oului de
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului CUVÂNT DE APRECIERE Oriunde există un drum și un om potrivit, care să-i calce nisipul și să-i întoarcă pietrele pe dos... și-
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
poezie „Răstignit în dor...”, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, volum ce a obținut Mențiune pentru debut și premiul revistei „Caiete Silvane” la Festivalul Național de Poezie „George Coșbuc”, ediția a XXXI-a, Bistrița, 2015. Referință Bibliografică: Dorina Manu despre Valeriu Covrig Cudrec / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]
-
în: Ediția nr. 1824 din 29 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului SEARA DE ANUL NOU Un prunc termină de urat Când noaptea tocmai s-a lăsat, E bucuros de ce-a primit; Ia uite, vântu-a-ncremenit! Își pune-n traistă un covrig Și-și ia mănușile, că-i frig, Și strânge clopoțelu-n mâini, Și roade coaja unei pâini. Se-aud copiii-n sat urând Și unii pe la porți fac rând, Se-mping și râd, iar prin nămeți Sar câinii-n joacă, certăreți
SEARA DE ANUL NOU de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370802_a_372131]
-
se născocesc mai multe glume decât... tratamente. • La urma urmei, nu vârsta contează, ci ochii care seninătate iradiază. • Există un singur domeniu în care înaintăm cu toții în același ritm: vârsta! • Încă nimeni nu a reușit să facă din vârstă un covrig, adică să o răsucească după bunul său plac. • Trăim în umbra anilor ca plopii de pe mal și urcăm în vârstă val după val. • Fii mulțumit cu anii pe care îi ai. Sunt ai tăi, buni sau răi. • Sărac sau bogat
GÂNDURI REBELE (15) – DESPRE VÂRSTĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368091_a_369420]
-
care credea că urma să-și petreacă Crăciunul, încremenit în ușa peșterii. - Este copilul tău? îl întrebă el curios pe Gabriel. - Nu, răspunse acesta. Este al lui Mihai, fratele meu... care este acum la pușcărie. A furat o pungă cu covrigi de la chioșcul din spatele Bibliotecii. Îi era foame. Acum trebuie să am eu grijă de Aura și de copil. Îi vom spune Ieronim. Așa am hotărât noi. Epilog Trecuseră câțiva ani de la întâmplare. Voinescu își terminase serviciul la Maternitate și dori
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
lăsați bucuria cu numele Maria. Știu o babă slută, o poiană de cucută și niște gunoi: acolo e de voi. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 SAHARA Degeaba strigi Domnule cu șapte covrigi. Hulubăria e încuiată pentru orice rimă, pentru orice fată. Bate la cer cu toiag de fier, bate la pădure cu armură de mure. Poate acolo o mai trăi Apolo. La noi e tristețe. Au murit bietele precupețe. Caișii au îngenuncheat
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]