6,333 matches
-
Evident, nu l-am convins. În tren, a doua zi, cînd mă întorceam la Tighina, era și Nedelea. Un scai teribil. Mi-am dat seama că nu aveam cum să-l opresc în a mă urmări și că era mai cuminte să-l interesez în păstrarea secretului. Știam că pentru un tînăr reporter la un ziar, o știre bombă este încoronarea carierei lui. L-am chemat la prefectură de cum am sosit la Tighina și i-am propus să stea liniștit, să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
zis al miliardarilor de pe Calea Victoriei, în fosta casă a reginei Elisabeta a Greciei. Elena Lupescu, înconjurată de toată suita ei, aștepta ca lumea invitată să treacă pe la masa ei să-i prezinte omagii. Mi-am dat seama că cel mai cuminte lucru era să evit această onoare și să o șterg englezește cît mai repede. 42 După dizolvarea Gărzii de Fier, Nicolae Titulescu se temea să nu fie și el asasinat, ca Duca. Se știa condamnat de legionari și cerea să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Antonescu știa, sigur, că nemții vor învinge. Ce putea să aducă pentru România victoria Germaniei? Redobîndirea Basarabiei, probabil. Dar, se pierdea, în mod definitiv, Transilvania, partea dată de Germania și Italia, ungurilor, prin dictatul de la Viena. Era această politică bună, cuminte? Neutralitatea, însă, salva de la moarte miile de tineri soldați români, căzuți pe imensitatea stepei rusești, într-un război care s-a terminat printr-o jalnică înfrîngere și scutea țara de rușinea de a întoarce armele împotriva aliatului de pînă ieri
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mea. Trecerea lui T. pe la mine, ca-n vremurile bune, nu mi-a schimbat sufletul. O minune, oricum! Am hoinărit cîțiva kilometri cu ea avînd amîndoi un har cuvintelnic nemaipomenit. Ne-am tăvălit ca niște zei buimaci și am stat cuminți. Dar cît de paralel trăim! Ieri am mai cumpărat de la biblioteca vechiului liceu multe cărți. Deci sînt mulțumit oarecum. Teatru american (toți cei buni!), Max Frisch (teatru), Hoffman, Greene, Capote, Grillet, Mauriac (o, cu cîtă emoție am redescoperit o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cărui sănătate era șubredă, să-și vadă nepotul, ce promitea să devină și el rege, dar al României. Joi, 26 ianuarie. Regina Maria aflată la dejun, la Carol și la Sitta, constată că „Mihai e mai minunat ca oricând. Surâzător, cuminte, începe să participe la toate, să observe oamenii, să zâmbească când e mulțumit. Este cu adevărat adorabil. Sitta, poate realmente, să fie mândră de el”. Duminică, 29 ianuarie. La ora 1130, la Palatul Cotroceni, vine o delegație de muncitori (acțiune
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Mihai e aici, găzduit la Palatul Regal”. A doua zi, a părăsit Roma, probabil pentru a vizita alte zone ale Italiei. „Am condus la gară pe prințul Mihai. Îl întreb ce să spun acasă. Se gândește: «să spui că sunt cuminte»”, relatează N. Iorga. 27 martie. Agravarea bolii Regelui îngrijora opinia publică și, în special, clasa politică. Ideea regenței îndelungate provoca neliniști. Se căutau căi de consolidare a autorității regale, în această eventualitate. Preocupările șefului guvernului, gen. Al. Averescu, în acest
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cazul dinastiei din Grecia. Ministrul de interne din momentul urcării lui Mihai pe tron, I. G. Duca, relatează că, atunci când cei din jur au început să i se adreseze copilului-rege Mihai cu titlul de Maiestate, acesta a întrebat: „Voi fi cuminte dacă voi fi rege, dar voi avea dreptul să mă joc, nu-i așa?”. 22 iulie. Este publicat testamentul Regelui Ferdinand, în „Monitorul Oficial”, inclusiv codicilul ce-i acorda regelui Mihai toate castelele și domeniile Casei Regale. 24 iulie. În
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
efect, căci tânărul Voievod era „îngrozit de aspectul fioros al burtălăului de Virgil Potârcă”, văzut adesea pe culoarele Palatului Regal. 15 noiembrie. La deschiderea Parlamentului, ,,Regele apare în Cameră în noul veșmânt albastru. Lângă dânsul prințul Mihai, foarte serios și cuminte în uniforma de la Dealu”. 29 noiembrie. N. Iorga ia dejunul la regele Carol al-II-lea. Dejunăm cu copilul regal, cu colonelul Condeescu și secretarul Dumitrescu. Regele are ochi numai pentru fiu, căruia îi zice: Mihăiță. Îi vorbește numai românește. Conversație familiară
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Parcul Carol, organizată din inițiativa Societății Horticole din România. Au fost însoțiți de șeful guvernului, N. Iorga, iar explicațiile au fost date de ministrul Agriculturii, G. Ionescu Sisești. ,,La 5, Regele și Prințul Mihai vizitează Salonul Oficial. O parte e cuminte; alături obișnuita nebunie”. Vlăstarul regal avea astfel posibilitatea să se familiarizeze cu cele mai însemnate opere ale artiștilor plastici români, venind în contact atât cu creațiile academice, ,,cuminți”, cât și cu cele aparținând avangardei, taxate de Iorga drept ,,nebunie”. Joi
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
La 5, Regele și Prințul Mihai vizitează Salonul Oficial. O parte e cuminte; alături obișnuita nebunie”. Vlăstarul regal avea astfel posibilitatea să se familiarizeze cu cele mai însemnate opere ale artiștilor plastici români, venind în contact atât cu creațiile academice, ,,cuminți”, cât și cu cele aparținând avangardei, taxate de Iorga drept ,,nebunie”. Joi, 5 noiembrie. Mihai și Carol vin de la Sinaia la București. Sunt întâmpinați de miniștri și alți demnitari. Duminică, 8 noiembrie. Ziua onomastică a lui Mihai. Are loc un
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a întâmplat la vecinul meu, Olinici Dumitru (poreclit Cioplan). În timp ce ei, părinții erau plecați în câmp la cositul fânului pentru vite, cei trei băieți mici, s-au jucat cu chibriturile și neștiind cum să procedeze, flăcările la început binefăcătoare și cuminți, au devenit uriașe și distrugătoare. Focul dezlănțuit a devenit incendiu care a ars casa până la temelie. La întoarcere, sătenii mei au fost îngroziți. Bucuria lor a fost însă fără margini, când au văzut băieții sănătoși, în viață. Cei care i-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un bătrânel care ducea în spate un sac voluminos, plin de cadouri. Părinții le spuneau copiilor despre „Moș Kuroshu” că are ochi la ceafă și vede tot ceea ce fac ei, timp de un an. Datorită acestei legende, copiii erau foarte cuminți și ascultători. Astăzi, prin deschiderea porților către Occident, „moș Kuroshu” a devenit „Santa Claus” care vine din Laponia cu sania trasă de reni. După Crăciun, japonezii intră în pregătirea petrecerii Revelionului și întâmpinării Noului An. Pentru unii, vacanța de Anul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
intestinele lui. Firește, nu le putea spăla, pentru că mâinile Îi tremurau, dar și apa era departe, cam la 300 de metri. Acolo Într-un butoiaș vechi, picura puțină apă, care Îi ajungea și lui și animalelor sălbatice, vecinii lui cei cuminți. Cu toate că trăia cu mărime de suflet un continuu martiriu prin acest fel de viață ascetică, nu avea deloc o părere Înaltă despre sine. Neîncetat se prihănea pe sine spunând că nu face nimic În comparație cu cele pe care le făceau Sfinții
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
niciodată, și nimeni n-ar fi Întrebat de ce... Viața prostimii n-are nici un preț, dar tu n-ai de unde să știi asta. Oricum, moartea Domniei Tale trebuia să semene cu o Întâmplare nefericită a cărei vină o poartă acest dobitoc cuminte și nevinovat. Ucigașul, cine o fi el, cunoaște obiceiurile Bizanțului. Stăpână, caută-l printre cavalerii cruciați care s-au Întors de acolo și păzește-te. E un om primejdios și, dacă a Încercat o dată, va mai Încerca. Ți-a cumpărat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ponosită și chip de ascet, care nu numai că-i salvase viața, dar descifra Într-o bucățică de iască aprinsă o Încercare de crimă de neînțeles? Înțelegea că spaima calului nu fusese o simplă Întâmplare. Merlin era un animal prea cuminte ca să se sperie din senin. și ea Îl stăpânea atât de bine... Cine as cunsese bucățica de iască aprinsă În urechea lui, dovadă fără greș a faptei criminale? Nu era cumva chiar străinul din fața ei? Îl privi cercetător. Nu, nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bodo. Acesta era locul unde Adelheid crezuse că se va Întâlni cu logodnicul ei, dar unde, din pricinile cunoscute nouă, Bodo nu ajunsese. Tânăra nu știa, firește, de conspirația urzită Împotriva ei, atunci când, după ce scăpase de la moarte, nesocotise sfa tul cuminte al Berthei de a se Întoarce. Își continuă așadar drumul. Orice altă tânără s-ar fi Îndreptat În grabă către casă, dar Adelheid moștenise sângele neînfricat al tatălui ei și Încăpățânarea neamului Zähringer, așa că galopă neîntrerupt, silindu-și calul pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
șanț, Doamne ferește! Au oprit o căruță și au ridicat-o cu grijă, ținând-o de cap și de picioare, trecându-și brațele pe sub spatele ei. Nu era grea. Se ghemuise cât o năfurică sub rochia ei de culoarea doliului, așteptând, cuminte și răbdătoare, să i se facă cele creștinești de cuviință. Nu se grăbea. Avea în fața ei Eternitatea. Ajunși acasă, au deschia poarta, au intrat în curte și au depus-o binișor în patul din camera ei. Două vecine bătrâne îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ochii lui larg deschiși, ca niciodată, se străduiau să fixeze pe retină infinitul spațiului astral, încercând să-și dea seama cât de lung va fi traseul pe care-l avea de străbătut până la acel punct terminus unde se va opri cuminte și supus în fața Tatălui Ceresc. Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace. (Luca 2:29) Trupul bunicului meu necăjit și amărât își va găsi liniștea intrând în circuitul perpetuu al materiei universale din care inițial am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o imperceptibilă stare de mulțumire, de satisfacție. Da, mama era într-adevăr obosită, dar era mulțumită și bucuroasă că seara se întorcea la cuibul ei sărăcăcios, cu sacoșa cu pâine și mâncare pentru copilași. Da. Era bucuroasă. Copiii erau sănătoși, cuminți și ascultători. Aveau ce mânca. Era liniște și pace. Spre dimineață, în zori, zâmbetul mamei s-a metamorfozat brusc în groază, iar copiii înspăimântați se trăseseră îngroziți în spatele mamei pentru a fi apărați, protejați, salvați. Ce se întâmplase? Din "rânduiala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei și i-a ridicat fustița. Apoi, ținând-o cu mâna stângă de spate, i-a lăsat chiloțeii jos și a așezat-o cu fundulețul pe oliță. Așa, iubita mea, așa, drăguțo... Mama... Nu se uită nimeni la tine, stai cuminte și fă lipsa mare, așa! Bine fetița mea, stai frumos, așa... Obiectul acesta de uz intim avea un aspect plăcut: emailat cu alb în interior, iar în partea superioară, pe toată circumferința lui, avea o dungă albastră plăcută la vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
interior, iar în partea superioară, pe toată circumferința lui, avea o dungă albastră plăcută la vedere ce se armoniza de minune cu albul strălucitor. Mânerul era vopsit în verde, ca și întregul exterior. Gata, mama, am făcut. Gata, fetița mea cuminte și frumoasă. Hop-așa! A săltat-o de pe oliță și, în absența hârtiei igienice, a mototolit o bucățică de ziar pe care a folosit-o ca înlocuitor cu multă grijă, pentru a nu-i aduce fetei vreo vătămare. Țuki s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori. În timp ce noi eram prinși în procesul muncii, vecinii noștri, precum și rarii trecători de pe drum, se uitau cu simpatie și apreciere la cei patru copii care, sub dogoarea soarelui nemilos, disciplinați și cuminți, efectuau, cu abnegație și seriozitate, o muncă ce nu era tocmai adecvată vârstei lor. Se opreau în loc timp de câteva secunde, pentru a se convinge că scena e reală, și se pomeneau vorbind singuri: Ce fel de părinți sunt ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
măi fimeai, și văd că ai mare credință în Dumnezeu. Mama a coborât în bordei. Babica era îmbrăcată toată în negru, pierdută în rochia largă, având fața aproape ascunsă în baticul mare și îndoliat, cu ciucuri mulți și grei. Stătea cuminte pe așternutul de paie, peste care era pusă o doagă (pătură) roșie. Alături, în absența florilor, era un mănunchi de paie de grâu, frumos alcătuit, cu spicele pline de boabe, amintindu-ne locul și timpul tragediei și, poate, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și obosiții mamei! Sculați-vă și spălați-vă. Iată! Aici v-am lăsat ceva de mâncare. Să aveți grijă de voi. Eu trebuie să plec la spital. Țuki, ochii și copilul, ai auzit?! Da, mama, voi avea grijă! Să fiți cuminți, să nu faceți prostii. La revedere, copii! Sărut mâna, mama, te așteptăm! Țuki și Bebi, cei mai mici frățiori, rămâneau singuri-singurei până ne întorceam noi de la școală. Milă voiesc și nu jertfă. (Matei 9:13) Unde este "mila" Ta, Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
numai de timpanele lui. El știa. Era înalt, slab și puțin aplecat, asemenea iubitului Dulcineii din Toboso, cu o tufă bogată de materie piloasă, crescută nestingherit sub organul olfactiv, a cărui tubulatură era de dimensiuni apreciabile. Mustața era, totuși, așezată cuminte, "pe oală", și nu agresivă, țepoasă și provocatoare, ca a distrugătorului de mori nevinovate. Brațele lungi prindeau furca în mână și începeau activitatea prozaică pe un fundal muzical auzit și înțeles numai de el și de frumoasa Dulcineea. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]