5,987 matches
-
c] sunt fapte rele, ci și total greșite. Ele nu constituie simple rele care trebuie cânt]rite și compensate prin mai multe fapte bune sau prin evitarea unui r]u mai mare. În acest sens, nrmele care exprim] judec]ți deontologice (cum ar fi: „S] nu ucizi”) sunt considerate formul]ri absolute; ele nu afirm]: „Evit] minciună și alte lucruri asem]n]toare”, ci pur și simplu: „S] nu minți”. Atât. (Fried, 1978, pp. 7, 9) Mulți consider] c] un comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin ele însele și care, prin urmare, nu pot fi acceptate ca mijloace de realizare a nici unui scop, fie el admirabil sau obligatoriu din punct de vedere moral. (intensitatea caracterului prohibitiv va fi dezb]țuț] ulterior) Filosofii numesc aceste perspective „deontologice” (deon în limba greac] însemnând datorie) și le opun celor „teleologice” (de la cuvântul telos care în limba greac] înseamn] scop). Adepții viziunii teleologice resping ideea potrivit c]reia exist] anumite tipuri de acțiuni care sunt corecte sau greșite prin ele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ei fiind de p]rere c] aprecierea între cele dou] tipuri de acțiuni se face prin prisma propriilor consecințe. Perspectiva teleologic] este dezb]țuț] în capitolele 19, „Consecințialismul” și 20, „Utilitatea și binele”. Eseul de fâț] pune accent pe teoriile deontologice. Fried și alți deontologi contemporani își prezint] propriile puncte de vedere că r]spuns și că m]sur] corectiv] la adresa teoriilor consecvențialiste frecvent discutate la mijlocul secolului. Deși în prim] instant] obiecțiile aduse consecințialismului au avut un caracter normativ, ulterior aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aduse consecințialismului au avut un caracter normativ, ulterior aceste nemulțumiri au servit drept fundament pentru dovedirea inconsistentei structurale și conceptuale a teoriei. Orice teorie care permite abordarea ființei umane într-o manier] asem]n]toare celei consecințialiste este, în opinia deontologic], o teorie care nu cunoaște cu adev]rât ceea ce reprezint] individul sau ceea ce înseamn] o acțiune greșit]. Întrucât caracterizarea perspectivelor deontologice este adesea una contrastiv], e mai ușor s] le înțelegi prin prezentarea unor deosebiri esențiale fâț] de teoriile consecințialiste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoriei. Orice teorie care permite abordarea ființei umane într-o manier] asem]n]toare celei consecințialiste este, în opinia deontologic], o teorie care nu cunoaște cu adev]rât ceea ce reprezint] individul sau ceea ce înseamn] o acțiune greșit]. Întrucât caracterizarea perspectivelor deontologice este adesea una contrastiv], e mai ușor s] le înțelegi prin prezentarea unor deosebiri esențiale fâț] de teoriile consecințialiste. i. Teoria teleologic] vs teoria deontologic] Numeroși filosofi se al]tur] lui John Rawls în susținerea ipotezei potrivit c]reia exist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu adev]rât ceea ce reprezint] individul sau ceea ce înseamn] o acțiune greșit]. Întrucât caracterizarea perspectivelor deontologice este adesea una contrastiv], e mai ușor s] le înțelegi prin prezentarea unor deosebiri esențiale fâț] de teoriile consecințialiste. i. Teoria teleologic] vs teoria deontologic] Numeroși filosofi se al]tur] lui John Rawls în susținerea ipotezei potrivit c]reia exist] dou] categorii - cea teleologic] și cea deontologic] - care epuizeaz] totalitatea variantelor de formulare a teoriei asupra acțiunii corecte. Dup] Rawls (1971, p. 24)... ...cele dou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ușor s] le înțelegi prin prezentarea unor deosebiri esențiale fâț] de teoriile consecințialiste. i. Teoria teleologic] vs teoria deontologic] Numeroși filosofi se al]tur] lui John Rawls în susținerea ipotezei potrivit c]reia exist] dou] categorii - cea teleologic] și cea deontologic] - care epuizeaz] totalitatea variantelor de formulare a teoriei asupra acțiunii corecte. Dup] Rawls (1971, p. 24)... ...cele dou] concepte principale cu care opereaz] etică sunt binele și corectitudinea. Prin urmare, structura teoriei etice este determinat] în mare m]sur] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care definește și îmbin] aceste dou] noțiuni fundamentale. Cea mai simpl] modalitate de relaționare este dat] de teoriile teleologice, conform c]rora binele este definit independent de corectitudine, iar corectitudinea este definit] ca element de maximizare a binelui. Doctrina deontologic] este definit] prin contrast cu cea teleologic] astfel: (...) o teorie care fie nu definește binele independent de corectitudine, fie nu interpreteaz] corectitudinea că pe un factor de maximizare a binelui. (1971, p. 30) Deontologii resping ideea definirii corectitudinii prin bine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la un rezultat bun - în teoria consecințialist]). Dup] cum spune Fried (1978, p. 9)... faptul c] urm]rile finale sunt pozitive nu garanteaz] corectitudinea acțiunilor care le-au produs. Aceste dou] aspecte nu sunt doar diferite din punct de vedere deontologic, ci mai mult decât atât, corectitudinea este anterioar] binelui. Pentru a acționa corect, subiecții trebuie s] se abțin] de la acele fapte cunoscute deja ca fiind greșite. Aceste condiții restrictive se concretizeaz] în reguli, legi, constrângeri deontologice, interdicții, restricții sau norme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din punct de vedere deontologic, ci mai mult decât atât, corectitudinea este anterioar] binelui. Pentru a acționa corect, subiecții trebuie s] se abțin] de la acele fapte cunoscute deja ca fiind greșite. Aceste condiții restrictive se concretizeaz] în reguli, legi, constrângeri deontologice, interdicții, restricții sau norme pe care le voi numi, măi general, „constrângeri deontologice”. Conform viziunii deontologice, individul trebuie s] se abțin] de la acele fapte greșite chiar și atunci când prevede c] refuzul va atrage dup] sine un r]u și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
binelui. Pentru a acționa corect, subiecții trebuie s] se abțin] de la acele fapte cunoscute deja ca fiind greșite. Aceste condiții restrictive se concretizeaz] în reguli, legi, constrângeri deontologice, interdicții, restricții sau norme pe care le voi numi, măi general, „constrângeri deontologice”. Conform viziunii deontologice, individul trebuie s] se abțin] de la acele fapte greșite chiar și atunci când prevede c] refuzul va atrage dup] sine un r]u și mai mare (sau mai puțin bine). Din toate aceste afirmații este ușor de observat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acționa corect, subiecții trebuie s] se abțin] de la acele fapte cunoscute deja ca fiind greșite. Aceste condiții restrictive se concretizeaz] în reguli, legi, constrângeri deontologice, interdicții, restricții sau norme pe care le voi numi, măi general, „constrângeri deontologice”. Conform viziunii deontologice, individul trebuie s] se abțin] de la acele fapte greșite chiar și atunci când prevede c] refuzul va atrage dup] sine un r]u și mai mare (sau mai puțin bine). Din toate aceste afirmații este ușor de observat c] teoriile deontologice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deontologice, individul trebuie s] se abțin] de la acele fapte greșite chiar și atunci când prevede c] refuzul va atrage dup] sine un r]u și mai mare (sau mai puțin bine). Din toate aceste afirmații este ușor de observat c] teoriile deontologice sunt departe de a fi consecințialiste sau comparative. Din punct de vedere deontologic, minciună nu este un fapt greșit în baza consecințelor negative aferente unor situații particulare sau generale, ci prin ins]și natura ei, așa încât ea r]mane un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prevede c] refuzul va atrage dup] sine un r]u și mai mare (sau mai puțin bine). Din toate aceste afirmații este ușor de observat c] teoriile deontologice sunt departe de a fi consecințialiste sau comparative. Din punct de vedere deontologic, minciună nu este un fapt greșit în baza consecințelor negative aferente unor situații particulare sau generale, ci prin ins]și natura ei, așa încât ea r]mane un fapt greșit chiar și atunci când urm]rile pe care le-ar putea produce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un fapt greșit în baza consecințelor negative aferente unor situații particulare sau generale, ci prin ins]și natura ei, așa încât ea r]mane un fapt greșit chiar și atunci când urm]rile pe care le-ar putea produce sunt pozitive. Perspectivele deontologice, spre deosebire de cele consecințialiste, nu sunt fondate pe o abordare imparțial] a intereselor și a bun]st]rii celorlalți. Cerându-ni-se a nu face r]u unui om nevinovat, chiar dac] prin această punem în pericol viețile altor cinci oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în aceeași m]sur]: dac] ar fi așa, ar fi permis], dac] nu chiar imperativ] salvarea celor cinci în defavoarea unuia singur. Mai mult decât atât, chiar dac] ne opunem sugestiei de a cumulă interesele tuturor, se știe faptul c] perspectivele deontologice nu trateaz] interesele în mod imparțial; altfel ar însemna că interesul fiec]ruia dintre cei cinci s] fie evaluat în funcție de interesul unuia singur. E ca si cum ni s-ar cere s] d]m cu banul de cinci ori pentru că interesele fiec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ni s-ar cere s] d]m cu banul de cinci ori pentru că interesele fiec]ruia dintre cei cinci s] se bucure de aceeasi considerație de care se bucur] unul singur. Mai exist] și un alt aspect sub care perspectivele deontologice se deosebesc de imparțialitatea consecințialist]. Nu este permis a face un lucru care încalc] o regul] deontologic] nici chiar atunci când s]vârșirea lui ar înl]tură posibilitatea că cei cinci subiecți menționați s] fie nevoiți fie s] încalce ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei cinci s] se bucure de aceeasi considerație de care se bucur] unul singur. Mai exist] și un alt aspect sub care perspectivele deontologice se deosebesc de imparțialitatea consecințialist]. Nu este permis a face un lucru care încalc] o regul] deontologic] nici chiar atunci când s]vârșirea lui ar înl]tură posibilitatea că cei cinci subiecți menționați s] fie nevoiți fie s] încalce ei înșiși o regul] deontologic], fie s] permit] producerea unui incident și mai grav. Ne este interzis nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de imparțialitatea consecințialist]. Nu este permis a face un lucru care încalc] o regul] deontologic] nici chiar atunci când s]vârșirea lui ar înl]tură posibilitatea că cei cinci subiecți menționați s] fie nevoiți fie s] încalce ei înșiși o regul] deontologic], fie s] permit] producerea unui incident și mai grav. Ne este interzis nu doar a face r]u unei persoane nevinovate pentru că astfel s] diminu]m num]rul altor crime, ci și a face r]u cuiva pentru a diminua
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simplul motiv c] sunt ale noastre. Deontologia își extinde toleranță în raport cu acest favoritism. În virtutea libert]ții pesonale, individul are posibilitatea în anumite situații (nu strict extreme) de a-si plasa propriile preocup]ri, planuri sau valori înaintea intereselor celorlalți. Viziunea deontologic] nu numai c] pune un accent mai puternic pe evitarea faptelor greșite - prin acestea înțelegând violarea anumitor norme - decât pe interesele sau chiar viața celorlalți, dar, în plus, ne determin] s] acord]m mai mult] atenție propriilor noastre greșeli (în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
virtuților și chiar a vietii celorlalți. Nu este posibil s] salvezi o viat] prin minciun], chiar dac] aceasta ar împiedica moartea (prin inducerea în eroare a criminalului care intenționeaz] s] ucid] și alți oameni nevinovați). îi. Natură și structura constrângerilor deontologice Pentru a înțelege natură și structura constrângerilor deontologice, mai precis a ansamblului de reguli și interdicții care stau la baza doctrinei deontologice, este necesar] o analiz] mai detaliat] a perspectivelor deontologice propriu-zise. Vom urm]ri în continuare trei tr]s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibil s] salvezi o viat] prin minciun], chiar dac] aceasta ar împiedica moartea (prin inducerea în eroare a criminalului care intenționeaz] s] ucid] și alți oameni nevinovați). îi. Natură și structura constrângerilor deontologice Pentru a înțelege natură și structura constrângerilor deontologice, mai precis a ansamblului de reguli și interdicții care stau la baza doctrinei deontologice, este necesar] o analiz] mai detaliat] a perspectivelor deontologice propriu-zise. Vom urm]ri în continuare trei tr]s]turi mai importante ale constrângerilor deontologice. 1) În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
inducerea în eroare a criminalului care intenționeaz] s] ucid] și alți oameni nevinovați). îi. Natură și structura constrângerilor deontologice Pentru a înțelege natură și structura constrângerilor deontologice, mai precis a ansamblului de reguli și interdicții care stau la baza doctrinei deontologice, este necesar] o analiz] mai detaliat] a perspectivelor deontologice propriu-zise. Vom urm]ri în continuare trei tr]s]turi mai importante ale constrângerilor deontologice. 1) În general, constrângerile deontologice sunt formul]ri negative sau interdicții („s] nu...”). Deși, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și alți oameni nevinovați). îi. Natură și structura constrângerilor deontologice Pentru a înțelege natură și structura constrângerilor deontologice, mai precis a ansamblului de reguli și interdicții care stau la baza doctrinei deontologice, este necesar] o analiz] mai detaliat] a perspectivelor deontologice propriu-zise. Vom urm]ri în continuare trei tr]s]turi mai importante ale constrângerilor deontologice. 1) În general, constrângerile deontologice sunt formul]ri negative sau interdicții („s] nu...”). Deși, din punct de vedere teoretic este posibil] transformarea interdicțiilor în formul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
structura constrângerilor deontologice, mai precis a ansamblului de reguli și interdicții care stau la baza doctrinei deontologice, este necesar] o analiz] mai detaliat] a perspectivelor deontologice propriu-zise. Vom urm]ri în continuare trei tr]s]turi mai importante ale constrângerilor deontologice. 1) În general, constrângerile deontologice sunt formul]ri negative sau interdicții („s] nu...”). Deși, din punct de vedere teoretic este posibil] transformarea interdicțiilor în formul]ri afirmative - de exemplu: „S] nu minți” în „spune adev]rul” sau: „S] nu asuprești
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]