7,752 matches
-
și atunci o luam în brațe. Era o șmecherie, nu vedea nimic de jos, n-o dureau picioarele, vroia în brațe, sus, și atunci ghiceam că era stăpânită de o curiozitate avidă și tăcută. Când luminile unui automobil apăreau în depărtare îl lua în primire și când trecea de noi micuțul trup avea o svîcnire și se răsucea înapoi cu ochii mari deschiși și cu pupilele imens dilatate urmărind dihania până nu se mai vedea. Vitrinele strălucitoare o atrăgeau ca un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Silvia nu venea, deși grosul copiilor care se scurgeau pe dinaintea mea prin gang începuse să se subțieze... S-o fi rătăcit? O fi aflat ceva Matilda și o fi venit s-o ia mai înainte? Dar deodată o zării în depărtare. Da, ea era la coadă... Nimeni nu mai era în urma ei... Venea, ca să zic așa, cu sârg, avea și ea o țintă, dar mergea ca o rățușcă, fără spor (cînd căpătase ea mersul ăsta?) și parcă nu mai crescuse de când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe la prânz, telefonul de pe biroul meu sună prelung, așa cum îl auzim în ureche când sîntem chemați de către operatoare chiar și după ce am ridicat receptorul: vocea centralistei îmi repetă numărul. "Da", zisei. "Vorbiți cu Mangalia!" "Alo, domnul Petrini?" auzii din mari depărtări vocea parcă pe cale să se stingă a unei femei. "Da." "Vă urez la mulți ani!" Dar cine e acolo?" zisei, nici mirat, dar nici nepăsător. (Îmi amintii în clipa aceea că azi era ziua mea de naștere, pesemne vreo rudă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
peștilor vii direct pe jăratec... dar mie îmi place să-i mănânc așa și sânt foarte buni..." Femeia reapăru, dar nu ne chemă prin cuvinte, ci prin aceeași nepăsare, stând pe peron și contemplând valea, orașul care se întindea în depărtare la picioarele noastre. Nu știu, vedea ceva, fiindcă nu se mișcă de îndată când ne oprirăm lângă ea... Deschise apoi ușa, mică în comparație cu zidurile și coloanele intrării, cu capiteluri și incrustații, dar frumoasă, din lemn galben, ce-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu un gest în egală măsură ezitant și ferm, asemeni copiilor, care nu prea înțeleg afecțiunea care li se arată. Mă ridicai și mă oprii lângă geam. Se făcuse dimineață. Raze oblice de aur săgetau printre brazi împrejurimile, iar în depărtare acoperișurile roșietice ale orașului. Nu mai aveam nici o temere, eram chiar mirat că o avusesem. Și deodată mă pomenii retrăind cu ea ceea ce îmi povestise și enigma propusă care îmi apăruse simplă se turbură, și tot ceea ce știam eu despre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu credeam că o să moară și n-am memorat adresa ei pe care el totuși mi-o dăduse... Credeam, pe atunci, că e un farseur, își bătea joc de noi, și numai la iubita lui nu ne era nouă gândul... Depărtarea și moartea umplu acum de viață, în amintirea mea, caricatura ființei lui... Ascultă iar cum sună..." Și repetai strofa. Ea fluieră și ieșind avu un gest pornind de la tâmplă în aer, spre nedefinit, spre îndoială, admirație? Formidabil, sau... Da, formidabil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zisei, ce mai este?" "Ninge", murmură. Da, am văzut..." "Da, dar ninge foarte tare!" "Bine, și ce e cu asta?" Dacă nu se mai oprește? Mamă, mamă, cântă ea deodată, o stranie melodie, care venea în vocea ei parcă de la depărtări incomensurabile, cresc nămeții și pierim... Fără țară, fără glie, velerim..." Mă cuprinse un fior, dar Suzy se opri. "Numai atâta știi? Ce e cu melodia asta?" "E cântecul luptătorului căzut prizonier, zise; tata îl știe, a fost compus acolo în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
le rămânea decât să încerce să acopere lacunele raportului înregistrat de Ripley, apelând la imaginație. Și toți aveau. Wierzbowski conducea transportorul de trupe pe o șosea care lega colonia propriu-zisă de stația de epurare a atmosferei, situată la un kilometru depărtare, printr-un pasaj crepuscular. Vântul se înverșunase împotriva blindatului, dar fără să-l zgâlțâie. AcestVTT era conceput să reziste la vânturi de până la trei sute de kilometri pe oră și nu se sinchisea de o furtună acheroniană. În urmă, naveta așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cum să fie. Androidul sosi de îndată și ajunse la unica fereastră care domina o mare parte a coloniei. Vântul se întețise din nou și alunga vălul de ceață. Vizibilitatea, departe de a fi perfectă, le îngăduia să întrevadă în depărtare stația de epurare. Erau cu toții alături de Bishop, când de la baza stației se ridică o coloană de flăcări care urcă la cer. Într-o clipită strălucirea ei fu mai luminoasă decât a haloului care aureola partea superioară a turnului conic. ― Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
material moale, ca o țesătură. Și se afla la mai puțin de un picior deasupra lui. Pereții, de pe părțile laterale, și cei de la cap și de la picioare, erau tot ca niște perne și la distanță de un sfert de metru depărtare de el. Situația nu mai era doar ridicolă. Sau încurcată. Era complet fără legătură cu tot ceea ce știa el. Stând întins acolo, își dădea seama că, până în exact acel moment, luase drept sigur faptul că el era Gilbert Gosseyn, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
conform regulilor și regulamentelor. Tăcerea fu întreruptă. - Desigur, fu de acord super-comandantul. Salvarea dură cam douăzeci de minute. În acest răstimp, toată lumea stătea, ciudat de tăcută, și aștepta. Oamenii păreau să privească, dar nu unul la altul, ci undeva în depărtare. Brusc, se făcu din nou auzită vocea aceea de băiat, dintr-un difuzor ascuns în tavan: - Da, vreau ca acela să fie de față. Nu-l lăsați să scape! Gosseyn hotărî că "acela" trebuia să fie el. I se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
început de adevăr; grăbit, Gosseyn spuse: - Doamnă, după cum, fără-ndoială, vi s-a spus, atunci când m-am trezit am descoperit că sunt în legătură mentală cu cineva care arată exact ca mine și care, în acest moment, se află la depărtare de aproximativ optsprezece mii de ani-lumină de aici... Femeia dădea aprobator din cap. Avea o atitudine și o expresie serioasă și spuse, încruntându-se puțin: - Tot ce s-a întâmplat, inclusiv modul cum ai ajuns aici, este foarte neobișnuit. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
neliniște pe față. - Uită-te! arătă el cu degetul și adăugă: Mi-a fost teamă că se putea întâmpla asta. Ceea ce văzu Gosseyn, când își aruncă privirea în direcția arătată de deget, era o coloană de fum la o milă depărtare, acolo unde pata întunecată se dovedise a fi într-adevăr, o locuință. - Electricitatea pe care am adus-o aici, spuse Enin, a făcut să ia foc locuința când am extras-o din fire. Părea îngrijorat; și bărbatul remarcă acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
poate locui. Gosseyn privea tăcut norul de fum negru care se profila pe cer, gândind cu amărăciune: Ei bine, nu tocmai morale, în cele din urmă..." Cu voce tare spuse: - Sper că n-a fost nimeni rănit. Distrugerea clădirii din depărtare îi aduse brusc în minte întrebarea de mai înainte: ce planetă era aceasta? Ce fel de oameni se aflau acolo în clădirea care ardea? Ce nivel de tehnologie? ...Evident, nu putea afla imediat. Gosseyn avu acest gând conștient, care cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
la malul râului; și era încurajator să simți că încă mai era căldură de la creanga arsă. Gosseyn începu din nou să spere că, mergând repede pe acest teren relativ neted, vor reuși să ajungă la casa aflată la o milă depărtare. Enin fu acela care remarcă ce-i costase coborârea. - Chiar că arătăm ca doi vagabonzi murdari, spuse el. Te-ai înnegrit pe barbă și pe obrazul drept și cred că și eu sunt negru tot. - Mai ales pe frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sau două, trei... Și se auzi cam așa: - Huhnnuhhn? Tonul părea interogativ. Gosseyn nu încercă să facă o traducere exactă. În momentele care urmară după exclamație, el făcu mai întâi o fotografiere" a unei porțiuni din podea la câțiva metri depărtare de el: și simultan, evocă "fotografia" mentală a lui Gorrold. Se auzi imediat un "ah". Venea de la omul de afaceri pe care-l văzuse atât de puțin - ieri să fi fost? - și care stătea întins pe podea, în cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pentru a executa aruncarea; nu mai era nici o clipă de pierdut. Când acționă, Gosseyn avu un puternic sentiment de regret pentru că electricitatea care însoțea mișcarea era mult prea vizibilă. Această mișcare din priza aflată la o sută cincizeci de picioare depărtare, în forma unui arc electric și impactul ei era imposibil de împiedicat. Amănuntele despre ceea ce se întâmplase nu-i erau clare nici lui Gosseyn, deși el era singurul martor, și privise cu mare atenție. Mingea metalică, după cum observase el, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
lor - o localizară. Când execută acea complexitate de acțiuni eu super-creierul său, își spuse: trebuie să meargă! Și merse. Prima porni nava Troog. Apoi, când nava Dzan se apropie de capsula sa, dispăru și ea instantaneu acolo de unde venise. La depărtare de două milioane de ani-lumină în altă galaxie. Astfel distanța dintre o sută de mii de milioane de bilioane de stele fusese cucerită; metoda, în viitor, putea fi folosită după dorință. - Nu prea știu ce să spun, zise Regina Mamă Strala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ziare, după poze. Nu trebuia să știi mai multe: nu ți-l imaginai ocupându-se cu mângâiatul. Am oprit și eu și-am lăsat jos geamurile. Între timp, mașina din spate a întors fără zgomot și s-a pierdut în depărtare. Bumbaru a venit spre Maria, s-a aplecat și i-a sărutat mâna prin geam. De trei ori, rusește. Apoi mi-a făcut un semn spre drum, ca o invitație: „Rezolvat problem’.“ Atât. După care a mers înapoi la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
produsă de elitele cognitive, manualele reprezintă în schimb consensul societal, purtând nu atât marca originalității cât sigiliul aprobării autorităților statale. În constrast cu ideația istoriografică a avangardei intelectuale, caracterizată prin natura sa de elemente heterodoxe (inovația se definește necesarmente prin depărtarea de interpretările consacrate), manualele de istorie constituie ortodoxia cu privire la interpretarea trecutului. Manualele excelează în practicarea unei "precauții hermeneutice", în sensul că interpretările furnizate de către acestea se feresc să se aventureze dincolo de cadranul consensului oficial. Expresii ale consensului oficial, manualele sunt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
clasa a XII-a (41,8 la sută), aprecierea comunismului ca superior regimului actual tinzând apoi să scadă, până la 35,4 la sută în cazul elevilor din clasa a IX-a. Invers, generațiile mai tinere de elevi, născute la o depărtare mai mare de momentul 1989, evaluează din ce în ce mai pozitiv prezentul comparativ cu ordinea socio-politică trecută. Datele indică astfel o elongare a regulii pe care am constatat-o în rândul generațiilor care au trăit în comunism în rândul generațiilor care nu au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
noi, acolo, era o cascadă mică și cădea de sus, din munte, ca un fir de ață subțire, aproape perpendicular; era albă, vuitoare, înspumată; cădea de sus, dar părea că nu-i cine știe ce înaltă, era cam la jumătate de verstă depărtare, însă părea că până la ea nu sunt decât cincizeci de pași. Noaptea îmi plăcea să-i ascult vuietul; iată, în aceste clipe ajungeam uneori să fiu foarte neliniștit. Tot câteodată, la amiază, când te duci undeva în munți, când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
furiș, ferindu-se de ceilalți, numai ca să mă îmbrățișeze și să mă sărute între patru ochi. Iar când am pornit la drum, toți, cu întreaga ceată, au ținut să mă conducă. Stația de cale ferată era cam la o verstă depărtare de satul nostru. Încercau să nu plângă, dar mulți nu se puteau stăpâni și plângeau în gura mare, mai ales fetele. Ne grăbeam ca să nu întârziem, dar câte unul țâșnea din ceată, mă îmbrățișa cu mânuțele lui mici și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
brusc, începea s-o studieze pe Aglaia și câte cinci minute în șir nu-și mai lua ochii de la chipul ei; însă privirea lui era prea ciudată; se părea că o privește ca pe un obiect aflat la două verste depărtare de el sau că are în fața ochilor portretul ei, nu pe ea însăși. — De ce mă privești așa, prințe? întrebă ea deodată, întrerupând conversația veselă și râsul cu cei din jur. Mi-e frică de dumneata; mi se pare că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mic. Copilul s-ar juca lângă El; poate, I-ar povesti ceva în vorbirea Lui copilărească. Hristos l-a ascultat, dar acum a căzut pe gânduri; fără voie, uitată, mâna Lui a rămas pe creștetul blond al copilului. Privește în depărtare, spre orizont; un gând măreț că întreaga lume se oglindește în privirea Lui; chipul Îi e trist. Copilul a tăcut, și-a pus coatele pe genunchii Lui și, sprijinindu-și obrazul în palmă, și-a ridicat căpșorul și, îngândurat, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]