6,141 matches
-
pretinde de la viață, capacitatea lui de proiecție în viitor, a viitorului, ca noțiune temporală, fiind redusă. Nu-și face griji despre un timp pe care îl sesizează doar formal, care nu se înscrie în formula lui mentală. L-am analizat destul, până aici, poate chiar prea mult. * Dar neînsemnatul Vasile s-a dovedit, totuși, "un caz". Simptomul care l-a scos din "anonimat clinic" pe Vasile a fost unul pozitiv; o funcție normală într-un creier puternic afectat în multe alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tânăr. M-am deprins acum să privesc, meditativ, la bustul doctorului Sandu Avasilcăi și să duc, noaptea mai ales, convorbiri tăcute cu dânsul. Nu cred în poveștile extravagante despre "paranormal"; normalul, așa simplu și banal, este el destul de paranormal, prea destul. De altfel, datorită meseriei, am păreri destul de confuze despre câteva din cele mai esențiale repere ale vieții: normal, paranormal, realitate și suprarealitate... Sunt îngăduitor cu aceste forme de existență ce-mi sugerează eternul joc al obiectului cu umbra, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
gras, scărpinându-se insistent pe sub paltonul care îi ținea de plapomă. Am mai încercat câte o soluție, dar nu am avut noroc. * Se făcu dimineață, mi-am primit mașina, care pornea în sfârșit, și, condus de motanul umanizat, dându-i destul pentru a rămâne încă o zi în stare antropologică, am ambalat. Dar a trebuit să iau doi lăutari, chiori de nesomn, care mergeau la Ploiești. Așa am aflat și altele: "cine cu cine, că baba e într-adevăr vrăjitoare, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o unică șansă: să-și găsească un Dumnezeu al său, unul scris cu literă mică, "dumnezeu", ca un secret al lui; un dumnezeu dispus să-l asculte, priceput în descifrarea scâncetului său și în citirea ochilor lui. Și ar fi destul. * Dar înainte de a încheia, trebuie să vă spun că Grivei, cel care trage să moară sub scara blocului, s-a trezit, deodată, din lunga lui agonie și, abia ținându-se pe picioare, a început să dea din coadă spre oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vârtejurile contemporane; dimpotrivă, mi se pare că a rămas intactă. Poate că raporturile reveriei cu suprarealitatea salvează visul, reveria. Dar, aici intrăm în zona interzisă și cu atât mai atractivă, în zona și zodia Utopiei. * Deocamdată, pentru anii noștri, este destul că am învățat cât de ademenitoare și infidelă este această stare de reverie care are un comportament de amantă conștientă că arma ei este dulcele și amarul șantaj. Nu scăpăm, nu putem scăpa de reverie pentru că ne este totuși necesară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de fotografii reprezentând o vizită regală la Iași, Majestățile Regale însoțite de un corp profesoral în frac, printre care, masiv, uriaș, cu ochi cărbunoși, Nicolae Iorga, alături de Alexandru Philippide, ascultând o expunere a unui rector care nu apare în fotografie...; destul o unică fotografie pentru a declanșa reveria generațiilor care au urmat acestor oameni, străbătând aceleași culoare, ocupând aceleași bănci... Iată o fotografie minunată, doi mari profesori, într-o caleașcă (aproape în mărime naturală), Ioan Cantacuzino și Alexandru Slătineanu. Și multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
concentrează, tot ca un atom, o forță psihologică foarte mare, din moment ce permite o judecată "asupra oamenilor și o apreciere justă a acestor oameni, a lucrurilor și evenimentelor". Într-adevăr, această calitate ar fi o forță, o capacitate psihică extraordinară. Este destul, de altfel, să ne închipuim cum ar arăta societatea dacă am avea puterea de a pricepe Just oamenii, lucrurile și evenimentele". Am ști dinainte tot ce este "parte ascunsă" a vieții; nu ar mai fi nici un secret. Îmi închipui însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mineralizați, chipăruși, oameni cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește, ciuperci cărnoase, gâște gălăgioase, găini amorțite de prostie, larmă, acordeoane, înjurături, veselie, bețivănie. Destul. Punct. Sunt înclinat spre o nepermisă visare. Sunt năpădit de sentimente și îmi vine greu să pricep altceva. De pildă, de ce mă întristez când văd copiii clăpăugi purtați de mână spre întâia zi de școală, îmi vine greu să pricep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un liceu. După asta a obținut o bursă de studii în Italia lui Musolini. În calitate de simplu gură-cască, la Roma l-a văzut pe dictator la o defilare, fapt pe care, după întoarcerea în țară, l-a povestit tuturor. A fost destul ca să fie trecut pe lista „epuraților”. Astfel, în timpul Festivalului mondial al tineretului din 1953, Ștefan Cuciureanu era șofer pe taxi în București. Datora asta faptului că armata o făcuse la batalionul 3 Auto din Roman ca elev-plutonier. La popotă explica
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din pădure, de pe pârâul Pietrosu, făceau „aviație inamică”. Poanta asta era dintr-un film: la ordinul sergentului, recruții săreau ca broaștele în baltă, cu fața în noroi. Numai în chiloței, copiii arătau ca purcelușii și, dacă nu li se părea destul, își mai turnau nisip în cap. Deși nu reușea să se scoale devreme, Gruia se dăruise trup și suflet perieghezelor. Ne făceam de lucru până să plecăm din cerc, doar-doar o să apară și el. Îi lăsam apoi înfipt în ușă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
totdeauna o atenție aparte pentru bolnavii psihici, care suferă mai mult decât ceilalți datorită abandonării și izolării. Le acorda îngrijiri și atenții speciale. În Arhiva istorică a Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe din Verona se păstrează foarte multe scrisori, unele destul lungi, trimise acestor bolnavi. Întâlnim expresii care arată iubire, compasiune, predilecție. Cuvintele sunt inspirate mereu de credință și de convingerea că existența lor e un mister insondabil. Numai în Dumnezeu vom putea înțelege și evalua cândva, locul lor precis în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
punea piedici și frâna inițiativele acestui preot umil. Dar nu a voit să-i stingă entuziasmul, în ciuda palavrelor și solicitărilor unor monseniori și profesori ai seminarului. Dimpotrivă, în privat spunea: «Nu trebuie să mergi la Lourdes ca să vezi minuni, e destul să privești la San Zeno in Monte. E o minune continuă!». În testamentul său nu a uitat să lase ceva Casei Copiilor Buni. Era un semn de bunăvoință și de iubire pentru o operă pe care a văzut-o născându
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la un sfânt», îi spusese un confrate de-al său. A început să-și facă mărturisirea, intenționând să tindă spre o spovadă generală. Dar nu a trecut o jumătate de minut că s-a și simțit atins pe umăr: «E destul!». Don Calabria adăugă ceva și concluse cu absoluțiunea. A intuit totul și nu simțea nevoia de cuvinte. Un dar ori o carismă particulară îi permitea să citească în suflet. Foarte mulți dintre cei care au făcut această experiență au și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
uitat furculițele! Curajos, ducele i-a făcut semn feciorului. Într-o clipă au apărut 70 de furculițe, iar Sagan a trebuit să se declare învins". În concluzie, prințesa Metternich i-a spus ducelui de Avarna: "Să ni se aducă lingurițe. Destul cu moda mea care îi obligă pe tinerii atașați de ambasadă, din capătul mesei, să lingă furculițele pentru a gusta siropul înghețatei care se topește...". Pe terenul exercițiilor diplomatice, diplomații acreditați la Viena numărau în rîndurile lor personalități de mare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe care binevoiește să mi-o acorde, ca ministru și cu titlu personal, ministrul Afacerilor Externe al Italiei...). Un alt punct dificil în activitatea mea era tocmai de a apăra pe domnul Brătianu de suspiciunile lui Sonnino. Fără a ține destul cont de dificultățile politicii interne românești și de prestațiile germane la București, agravate de poziția noastră geografică, ministrul Afacerilor Externe italian era nemulțumit, pentru aceleași motive ca Parisul și Londra, de zigzagurile și declarațiile contradictorii ale lui Brătianu, în care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
regele Ferdinand lăsa interlocutorilor posibilitatea să-și dea seama de capacitatea sa, de cunoștințele sale întinse, datorate unor lecturi bine chibzuite, și de perfecta onestitate a caracterului său. Cît despre regina Maria, atît de plină de viață și spontană, era destul ca ea să apară pentru a reține admirația și a provoca la întrecere stăruințele celor ce voiau să obțină un cuvînt bun și o privire atentă. Abia trecută de patruzeci de ani, regina strălucea de frumusețea-i binecunoscută, luminată de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu colaboratorii erau cordiale și plăcute. Din contactele pe care le aveam cu fiecare dintre ei în parte, căpătam noțiuni interesante despre hinterlandul respectiv. În schimb, amintirea Consiliilor de Miniștri mi-a lăsat un gust neplăcut în toate privințele. Era destul ca el să se adune în jurul mesei lungi din sufrageria palatului Cantacuzino, reședința Președenției Consiliului, cu hidoasa lui arhitectură, pentru a asista la un haos, la un vacarm ca într-o colivie de păsări cuprinse de nebunie care mă consterna
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
această nefericită expediție în Abisinia asupra evenimentelor ce au urmat pînă la catastrofa din 1939, cu cortegiul de sancțiuni, de dificultăți militare ale acestei aventuri și adeziunea definitivă a Italiei la politica germană prin crearea Axei Berlin-Roma, nu puteam deplînge destul faptul că Mussolini a ales această cale detestabilă, sau că i-a fost aproape impusă de cei mai răi corifei ai regimului fascist. Este evident că, pregătind cu cecuri un fals război, fascismul se putea lăsa sedus de perspectiva de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
drept, uneori, o calitate ne poate apărea sub o lumină negativă, în cazul de față, din tenace Pastenague devine pisălog. Vreau să spun că face ce face și se întoarce la subiecte pe care, după părerea mea, le-am discutat destul. Sau chiar dacă ar mai fi unele de pus la punct, anumite zone de umbră care ar trebui lămurite, nu văd de ce să pierdem atât timp și să ne irosim atâta energie. De pildă, discuția despre NATO. Săptămâna trecută am crezut
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
refugiat pe tărîmul cugetărilor. A ieșit o retorică discutabilă. O maximă clasică în rostirea lui Mircea Sandu sună ca un lied de Schubert interpretat la eșapament de basculantă. Dacă lirica omagială adresată șefului practicată de casier, bufetier și compania conținea destul umor involuntar printre iambii versurilor, proaspetele cugetări prezidențiale aparent n-au nici un fel de noimă. întîi, pentru că rostitorul lor e mai degrabă un pragmatic al grătarului decît un idealist al gîndirii. Să zicem, însă, că, într-un moment tensionat, în
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
1643) se remarcă printr-o limbă vie, limpede curgătoare (textul nu e original), printr-un ton familiar, direct: "...Cum iubești să-ți hie ție oamenii așa și tu să hii lor. Să te ferești de a străinului. Să-ți hie destul cu al tău. Să vă grijiți hie carele de voi să vă țineți trupul nespurcat. În rugă, în trudă, întru paza sventei biserici." Didahiile georgianului din Ivirul Caucazului, Antim, sunt mult mai însemnate. Pe Antim îl adusese în țară pe la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai plată adulație. Cutare colonel s-a pietrificat în "legea progresului" și și-a făcut o oratorie didactică bufonă invariabilă: "...Domnilor... din două lucruri unul: ori eu sunt nepriceput și atunci luați-mă de gât, scuturați-mă, strigați-mi: ho! destul, oprește-te! dă-te jos, nebunule! nu meriți să stai unde ai ajuns... Ori d-voastră nu vă faceți datoria și atunci am eu dreptul să vă scutur și să vă strig: Urmați legea progresului, pentru Dumnezeu!..." Plin de vervă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sociale ca și dânsul. Prin urmare, va înrîuri asupra celor din clasa sa, căci numai aceștia vor fi sugestibili de simțirea sa. Se înțelege că aicea nu-i vorba de aparținerea, de fapt numai, la o clasă oarecare, dar e destul ca artistul să reprezinte interesele unei clase și să le întrupeze 1 . Am văzut asupra cui poate înrîuri un artist și am ajuns la concluzia că el înrîurește asupra celor cu aceeași simțire ca și dânsul. Să luăm câteva exemple
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
am ales calea ce doare, dorința de răzbunare ce arde’n fiecare. Păcat că prezentul nu schimbă trecutul cum să’ndreptzi probleme când nu le știi începutul? Păcat că ultimul cuvânt îl are sufletul. Auzi aceeași voce ce-tzi spune: "E DESTUL!" Păcat că uiti să lupți, nu uita că ești doar tu, cu tine și cu persoana ta. Păcat că trebuie să fii ca ei, ca să trăiești printre ei, la fel ca tine, și eu trăiesc în păcatul Evei. Păcat că
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
prieteni și făcu o baie cu fricțiuni, căci pericolul sufocării Îl nevoia să primească orice sfat. Prima baie chiar Îi produse deja o ușurare exterioară. Aceasta se explică prin faptul că materiile abia se adunaseră și nu se Întăriseră Încă destul, căci altfel nu ar fi mers atât de repede. O femeie cam de vreo 30 de ani suferea de mai mult timp de diaree, aceasta fiind un ajutor propriu al corpului și ei foarte Încărcat cu materii străine. Ea consultă
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]