6,332 matches
-
mine, stăpânul parolelor. Târziu, foarte târziu, când Ucu a putut fi dezgropat, lângă oasele lui plăpânde și aproape toate putrede, cutremurându-mă, am văzut și multe, multe gloanțe ruginite și mi-am adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a transformat în pușlamaua cea mai periculoasă a cartierului, în licheaua care a fraternizat cu bandiții din munți, după cum îi plăcea să spună civilului care-și înfrățise cândva mâna cu urechea mea, deși eu tare târziu am priceput de ce striga disperată mama lui Ucu "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." 6 Îți mulțumesc, Z, pentru că nu mi-ai răspuns nici la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu-mi răspunde niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe vremuri orice apetit războinic al adversarilor, deși, aveam să aflu, nu repezise măcar un singur pumn în falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit într-un colț, a venit o ceată de fete, cu glas disperat: "Z, numai tu poți să..." M-au luat pe sus. Era ca și cum m-ar fi dus către eșafod. Chiar încercam să caut o rugăciune finală. Știam că mă vor face flenduri. Când m-am apropiat de viermuiala aceea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ciudat rătăcit prin insulă, care, de fiecare dată când calul calcă pe vreo piatră mai mare, intră și el în panică: "Vai, să nu pățească EL-Zorab cum l-am botezat eu ceva!" Nu l-am văzut însă niciodată pe spaniol disperat la gândul că s-ar putea să cad eu de pe cal și să-mi rup gâtul. Acum am început să mă gândesc nu la ce valoare are calul, ci la cât de puțin valorez eu. Mai am și o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se gândi ea, mă duc și eu, mă țin de el, voi avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
soțul tău În toate chestiile astea de inox. Mie mi-ajunge să am câteva piese bune din mahon și două fotolii În care omul să poată trage un pui de somn. — Oh, dar soțul meu are foarte mult bun-gust, șopti disperată doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse Myatt, pierzându-și răbdarea, sunt sigur că nu există absolut nici un motiv să vă Îngrijorați În privința soțului dumneavoastră. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cotloanele poate-poate a descoperi măcar vreo umbră. În zadar, însă. Am grăbit pasul și, înainte de a apăsa pe clanța ușii, am așteptat câteva clipe, doar-doar oi auzi vreun semn de viață din interior. Cea mai desăvârșită liniște! Atunci, cu pornire disperată, am deschis ușa... Nici cele mai îndrăznețe vise ale mele nu mi-ar fi putut crea imaginea pe care am descoperit-o în acea clipă... Zâna - care sunt sigur că m-a văzut pe geam venind - ședea în locul unde lumina
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cand aceeași Vahíne Tiaré se hotărî să întrebe: —Ce-ai simțit când ai rămas singur pe o navă aflată în Al Cincilea Cerc? Nimic, murmura aproape printre dinți căpitanul Mararei. N-am simțit decât un gol uriaș și o dorință disperată de a muri. De-a lungul întregii zile m-am gândit să mă arunc în apă și să termin o dată pentru totdeauna, dar cum soarele bătea cu putere, iar marea era liniștită, am înțeles că greul trecuse și că vânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rătăciți suntem? Mai mult decat poți să-ți închipui, recunoscu Navigatorul-Căpitan. Dacă nu se schimbă situația, va trebui să arunc un porc în apă, desi metodă asta nu prea-mi este pe plac. Se referea la ultima și cea mai disperată metodă de care se foloseau vechii polinezieni: atunci când se simțeau total dezorientați, aruncau un porc în apă, căci, fără să se știe exact de ce, animalul nu încerca niciodată să se întoarcă pe vasul de pe care a fost aruncat, ci, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și dădu alarmă, iar vâslașii trecură imediat la posturile lor și își dădură toată silința pentru a evita pericolul. Totuși, alții nu fuseseră la fel de norocoși, căci, pe când ocoleau coasta nordică, descoperiră dintr-odată că vreo doisprezece oameni le făceau semne disperate de pe uscat. Nu încăpea nici o îndoială că erau oameni, dar... ce fel de oameni? Tapú Tetuanúi n-avea să uite niciodată - la fel cum n-aveau să uite nici însoțitorii lui- impresia pe care i-au creat-o acei nefericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar cei aflați pe insulița erau perfect conștienți că, în orele care aveau să urmeze, se vor afla la mâna lor, căci, cu Peștele Zburător dezarmat și semiîngropat în nisip, n-ar mai fi putut nici măcar să încerce o fugă disperată. Dacă „baracudele“ îi descopereau, în scurt timp aveau să fie morți. Morți și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea apoi, ca și cum s-ar fi temut să asiste la ceea ce avea să se întâmple în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pălească: aceasta se află la mai puțin de două sute de metri distanță, înfipta și ea în mijlocul oceanului, care amenință să-i atingă linia de plutire. Înghesuiți pe punte, aproape cincizeci dintre cei mai buni războinici ai lui îi făceau semne disperate, cerându-i să le vină în ajutor. Coasta insulei era o linie care abia se mai zarea la orizont. Marara se oprise la rândul ei, iar regele Te-Onó o văzu, cu uimire cum se intoarce încet și începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
consuma cu lăcomie pe sine însăși, precum o țigară din care tragi cu atâta putere, încât nu-i mai simți aroma. Își aminti prima noapte când au făcut dragoste pe bancheta din spate a vechii lui mașini „Ford 51“. Nesățioasă, disperată, și-a desfăcut picioarele și și-a coborât mâinile căutând ca totul să vină cât mai degrabă, fără să se gândească nici o clipă că în acest fel se va și termina totul mai degrabă. — Viața e lungă... Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Santa Marta era o penitență în plus pe lumea asta, iar pentru soldați, dovada de netăgăduit că Fecioara nu ascultase rugăciunile mamelor și logodnicelor lor, care în „Ziua de Tragere la Sorți a Destinației“ veniseră la biserică într-o încercare disperată de a-și salva ființele iubite de la infernul serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă, nu existau străzi, nici piețe, biserici, hoteluri, prăvălii sau legi. Nu exista nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în sus, admiră, se miră și țipă ca la stadion. Avionul pleacă pe nu știu unde și deodată apare ca un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și duduie ca și cum s-ar afla în prăbușire. Lumea țipă, aleargă disperată și înnebunește de spaimă. Romeo rămîne împietrit pe scaunul său, conștient că este ținta prăbușirii. Vuuuum! trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de oaie rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
facă fosa la nici cinci metri de fîntîna lui Zamfir. Las fundul nebetonat, apa se scurge și n-am nevoie de vidanjă. Toate bune și frumoase, doar că apa din fîntîna vecinului a devenit sălcie. Te dau în judecată, țipa disperat Zamfir. În curtea mea fac ce vreau, riposta șmecherul. Procesul a început mai întîi fără avocați, apoi au intrat pe fir specialiștii în tribunale. Pierzi procesul, spune avocatul lui Dascălu. Îmi caut alt avocat, contrează șmecherul. Am să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și subțire și contactul inginerului cu pielea acea pergamentoasă îi lăsase imprimat în mînă și chiar în toți porii, o atingere la fel de dezagreabilă ca atunci cînd apuci un șarpe. Ochii lui Dobrilă deveniseră rugători, întreaga sa înfățișare era un strigăt disperat de ajutor. Fesul căzuse jos de pe capul muncitorului și n-a mai fost ridicat. Inginerul Talabă deschide televizorul și nu reușește să înțeleagă succesiunile de imagini. Era într-un stadiu de lehamite generalizată. Nimic în viața sa nu reușise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ochii în jos și nu i-a mai ridicat o jumătate de oră. Timpul trecea și cei doi, unul lîngă altul, privesc la televizor și comentează. Fata așteaptă o mînă obraznică pe care s-o domolească cu moliciune, dar degeaba. Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată puțin, fata pleacă nervoasă, grăbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aștept o explicație de la tine și de la jigodia care te însoțește. Radu se cocoșește surprinzător de curajos și întreabă cu calm: Nu vrei s-o rezolvăm între noi, bărbații, fără Dana? Un pumn în maxilar are ca efect un țipăt disperat al Danei. Rodion se pregătește pentru a doua tranșă și rămîne surprins, cu pumnul în aer. Radu trage foc după foc în Rodion și bilele de cauciuc produc efecte serioase. Rodion cade la pămînt și Radu continuă să tragă. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mare și fără stăpîn. Întotdeauna murdar și flămînd, Blegul constituia ținta batjocurii copiilor din sat. Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de dantelă, cu decolteu adînc la spate, o pereche de pantofi de lac escarpen, un șirag de perle veritabile, să mă plimb prin casă de la bucătărie la baie și să murmur un poem disperat: „Ești cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o vorbă În mahalaua copilăriei mele. Mi se usucă pielița unghiilor și crapă. Stephen Dedalus a fost și el tînăr și deștept, a văzut și Parisul, și totuși! Ce rost mai are să lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Marx și toate textele sanscrite În traducerea lui Simenski, și Papini și Ilia Ehrenburg și Croce și Rilke și Solohov și Proust, i-ai trăit de pomană pentru că nu se mai poate schimba nimic la valoarea de atunci, Încerci senzația disperată a miliardarului după o reformă monetară. Și dintr-odată Îți dai seama că nu mai faci față. Sindromul Începe cu adularea lor și cu umilirea ta, apoi ți se face rușine, taci tot mai des și tot mai mult. Interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
primul, sugrumat de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-apoi, cumva, căzând din spatele disperatului șir scăpărător al gândurilor mele, amintirea unui lucru: plicul de urgență al lui Eric Sanderson și mantra lui Ryan Mitchell prinsă în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am luptat să-mi aduc aminte textul de pe foile alea de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
culcat pe spate, cu mâinile la ceafă, cu paharul alături. Luasem o fâșie de hârtie și-o mestecam, încercând să conving ideea de lichid rece răcoritor să iasă din pasta caldă dintre dinții mei. Mă gândeam că era un lucru disperat, imposibil, că nu știam să extrag conceptul de apă din cuvinte și că, în fața lui Scout sau nu, va trebui să-i spun asta lui Fidorous. Cu aceste gânduri rostogolindu-mi-se prin minte, rupându-se, spărgându-se și schimonosindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de Marc. Era convinsă că are stofă de mare cineast, ceea ce, de altfel, era probabil adevărat. Lucrând În condițiile reportajului, cu un material de ecleraj ușor, deplasând câteva obiecte, el crea scene tulburătoare, În același timp realiste, calme și profund disperate, ce aminteau de stilul lui Edward Hopper. Marc plimba o privire indiferentă peste celebritățile cu care venea În contact, iar pe Bardot sau pe Sagan le filma cu tot atâta considerație ca pe niște calmari sau raci. Nu vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]