5,988 matches
-
vătăvismului și a crîș-mărismului țărănist, am adus cele mai mari elogii dlui Sadoveanu. Vremea mi-a dat dreptate: astăzi dl Sadoveanu este primul scriitor român necontestat aproape de nimene. În fața țărănismuli literar, care parodia și caricaturiza țărănia, bădărăniza literatura și arăta dispreț culturii și literaturii străine, stătea "poezia nouă", care parodia și caricaturiza artificialismul parizian și repudia elementul național. Această poezie era veche, căci începuse cu Macedonski încă de pe la 1880. Cuvântul acesta: "nou" nu e o noțiune cronologică, de aceea Macedonski, mort
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și suflet- Cultura Națională", București, 1994, p. 149. Spiritul critic în cultura românească, opera lui Ibrăileanu, este o carte scrisă cu vervă sclipitoare, cuprinzând întîia reabilitare de răsunet adusă literaturii de la 1848. Ea repară nedreptatea care se făcuse acestei literaturi, disprețul interesat cu care o acoperise junimismul. Oricât ar fi de discutabilă schema volumului, oricât am găsi aici concesii față de liberalismul burghez, el marchează un moment de seamă în luptele de idei de la noi (...) Scrierea lui Ibrăileanu rămâne o pledoarie strălucită
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
desăvârșire, fără greutate și caznă: Începutul mântuirii noastre și al priceperii este, după Scriptură, <<frica de Dumnezeu>> (Pilde 9,10). Din frica de Dumnezeu se naște căința mântuitoare. Din căința inimii pornește dezlipirea de bunuri, adică sărăcia de bunăvoie și disprețul față de toate bunătățile. Din sărăcie izvorăște umilința. Din umilință decurge mortificarea vrerilor. Prin mortificarea vrerilor sunt stârpite din rădăcină și sleite toate patimile. Prin alungarea patimilor se dezvoltă și cresc virtuțile. Prin creșterea virtuților se dobândește curățenia inimii. Prin curățenia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cassian, ca și marii asceți: Evagrie, Nil, Issac, Sirus și Ioan Scărarul păstrează numele grecesc de acedia al celui de al șaselea păcat capital din Cartea a X-a a Așezărilor mănăstirești. Acest păcat îi provoacă monahului silă de chilie, dispreț și desconsiderare față de frați, îl face leneș și incapabil de muncă, nelăsându-l să stea în casă pentru a se ocupa cu cititul. Ioan Cassian amintește că unii bătrâni Părinți o numesc duhul de amiază pomenit de Psalmul 90 (cap
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca oferind o bază consistentă pentru ipoteza unei consonanțe între Dej și Hrușciov. Prim-secretarul PMR nu avea nici un motiv pentru a îl aprecia pe omologul său sovietic și, pe măsură ce principalele momente ale evoluției politice ale acestuia se vor consuma, disprețul lui Dej față de succesorul lui Stalin se va amplifica în consecință. "Dej n-avea deloc considerație pentru Hrușciov. Îl socotea superficial, pripit. Cred că și faptul că a ridicat problema cultului personalității l-a făcut pe Dej să-l desconsidere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Bucureștiului. Cea mai mare îngrijorare a PMR legată de atitudinea comuniștilor chinezi consta în maniera "dogmatică" în care aceștia din urmă abordau problema războiului. Orientarea Beijingului era echivalată cu o "primejdie deosebită" cu care "nu e de glumă", probând totodată "disprețul [...] față de ființa umană". "Eu cred că oamenii aceștia", afirma Gheorghiu-Dej, "dacă nu suntem atenți pot să se arunce chiar și în aventură, pot să se arunce în lucruri foarte serioase și foarte grave" care ar aduce prejudicii majore întregului "lagăr
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
toate țările socialiste, în ceea ce privește legalitatea sau mai bine zis ilegalitatea represiunilor, părerea mea este că aceasta nu este ruptă de activitatea consilierilor, ci este strâns legată de activitatea consilierilor. Consilierii au făcut peste tot unde au fost aceleași lucruri, adică dispreț față de legalitate, desconsiderare și de a ancheta sub forma aceasta a metodelor nelegale. Existau consilieri la direcții de sus, unul așa-zis pentru ministru și ceilalți, pe direcții, în jos. Ministrul nu cunoștea ce dispoziții operative dă el acolo jos
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
caz, un loc ușor de identificat? Mai precis: de unde apare "producția", în creștere, de oameni care au ca dominantă a felului lor de a fi nepăsarea, chiar nesimțirea față de ceilalți, semenii lor? De unde vine, adică, din ce surse se hrănește disprețul suveran al unora pentru oricine are convingeri morale elementare? Și, mai exact: ce face, de pildă, ca valori precum, altruismul și bunătatea, curajul și compasiunea, să apară, în anumite suflete, drept semne de slăbiciune, de neadaptare sau chiar de prostie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceilalți ne atrag, în timp ce pe alții îi respingem în mod spontan, iar o categorie aparte va fi alcătuită din cei ce ne vor rămâne indiferenți. Importantă nu este, prin urmare, într-o societate sau comunitate, o nepăsare sau alta, niciun dispreț ocazional al unui individ oarecare sau dezinterese firești ale oamenilor față de lucruri realmente lipsite de importanță și valoare ci, indiferența ca stare generală, ca stare ce tinde să se autoreproducă și la care participă un număr semnificativ de persoane. și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
opacizările vieții, indiferența capătă ușor toate formele necuviinței ca sinteză a mai multor vicii,-așa cum o definește pe aceasta din urmă La Bruyère în Caracterele: "ca înfumurare prostească, ca necunoaștere a îndatoririlor, ca trândăvie, tâmpenie, ca distracție cinică, ca dispreț al celorlalți și ca invidie" [XI, 8]. Căci, indiferentul nu-i ia în seamă pe ceilalți, dar poate avea în același timp toate defectele acestora. Oricum, este fapt de observație curentă că indiferentul nu va fi atins de nicio calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
infinite forme de abjecție în orice situație de viață. De aici, din acest spațiu vin cinicii și indiferenții zilei de azi. Ei sunt noii tirani, adesea nevăzuți și nerecunoscuți ca atare, ai democrației imature și fragilizate. Ei reprezintă cu succes disprețul față de cei care nu sunt aidoma lor, iar tuturor ei le opun nepăsarea, neimplicarea, indiferența cea mai crasă; ei pot fi demagogi și populiști pentru că acestea sunt profitabile; ei pot fi și servili la nevoie față de mai marii zilei pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cărei analiză Alexa Visarion se cufundă cu predilecție... Două ar fi, de amintit, secvențele remarcabile în această ordine: cea a tragerii la țintă și cea de la iarmaroc când, în urma intervenției jandarmului, admirația mulțimii față de circar se întoarce în suspiciune și dispreț... Semnificația acestor secvențe impecabil realizate, îndeosebi sub raport interpretativ este suficient de limpede pentru a mai stărui asupra lor. Nu știu dacă observațiile făcute până acum în legătură cu Înghițitorul de săbii au reușit sau nu să-l orienteze pe cititor către
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e unul nu realist, ci al semnelor teatrale puternic marcate: construcția sonoră a primei scene tropăitul pantofilor, pufăitul trenului, lătratul câinilor, tropotele cailor de caleașcă, zornăitul cheilor Variei, vocea lui Lopahin umplându-se ca de-o otravă de cuvântul "mujic" (dispreț al propriei lui origini, revelatoriu dincolo de povestea umilințelor din copilărie, spusă lui Liubov Andreevna), dulapul-sicriu, anticipare a morții a cărei realitate familia o refuză, căluțul de joacă, Pegas pe ale cărui aripi se leagănă încă Ranevskaia și Gaev, dublura Firs
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
comunismului isteric, având ca scop demonstrarea superiorității acestui tip de societate față de cea capitalistă. Ceaușescu, el însuși un tip cu puternice tendințe demonstrative, și-a fixat ca obiectiv prioritar industrializarea țării, neglijând agricultură 1 și serviciile și sacrificând, într-un dispreț total față de popor, calitatea vieții acestuia. Statisticile realizate la nivelul țărilor nesocialiste (Chirot, 1978) arată că la o economie cu o forță de muncă cuprinsă în agricultură de 40%, industria ar trebui să dețină 30% și tot 30% să revină
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
comuniste (Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia), țări în care măsurile luate pentru sporirea ei au fost măsuri de încurajare economică (Moskoff, 1980), și nu de penalizare. Consecutiv acestei scăderi, în 1985, Ceaușescu a reînăsprit 1 măsurile privind avortul. Aceste măsuri însă exprimând disprețul față de oameni și mai ales față de femei (Tismăneanu, 2006) au fost acompaniate de o preluare a funcției supreme a familiei, aceea de a crește copii de către stat2. Copilul și-a pierdut valoarea de binecuvântare a familiei și simbolic, a devenit
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
l a generat și l-a încurajat nu avea prea mult de-a face cu marxism-leninismul, ci poate cu cultura orientală, asiatică, a promovării figurii liderului unic și omniscient, omnipotent (Tismăneanu, 2005). Violența ideologiei marxist-leniniste însă legitimă propria violență și disprețul lui Ceaușescu și ale clanului său față de popor. Dând expresie acestui dispreț, în discursurile și documentele ultimului deceniu este lansată ideea promovării „omului de tip nou, multilateral dezvoltat”. „Fiecare corp trebuia modelat pentru a deveni un membru productiv al maselor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a face cu marxism-leninismul, ci poate cu cultura orientală, asiatică, a promovării figurii liderului unic și omniscient, omnipotent (Tismăneanu, 2005). Violența ideologiei marxist-leniniste însă legitimă propria violență și disprețul lui Ceaușescu și ale clanului său față de popor. Dând expresie acestui dispreț, în discursurile și documentele ultimului deceniu este lansată ideea promovării „omului de tip nou, multilateral dezvoltat”. „Fiecare corp trebuia modelat pentru a deveni un membru productiv al maselor socialiste”și acest rol era parțial delegat familiei românești (Kligman, 2000, p.
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
oricărui om ce nu poate evita umbrele vieții. Efectele multinivelare ale acestor tehnici au fost atestate în marile laboratoare ale lumii, prin tehnologii de înaltă performanță. Iată de ce, cârcotașii și scepticii prin vocație nu mai pot să-și conserve cu dispreț olimpian și imperturbabilă siguranță, atitudinea lor rejectivă în fața acestor argumente, tot mai numeroase și mai blindate metodologic. în urmă cu trei decenii, articole centrate pe influența procedeelor spirituale în terapie erau găzduite doar de Jurnalul de Psihologie Transpersonală, căci prin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
SUFERINȚA plenitudinea relaționării cu Lumina, în timp ce doar o parte din adulți au această șansă. Desigur, vorbim de cu totul altă Lumină decât cea cotidiană pentru că este o plăsmuire vie, învăluitoare și debordantă de iubire și tandrețe, care comunică telepatic. Dincolo de disprețul olimpian și coroziv, prin care știința academică mai tratează această problemă, dar și dincolo de tapajul elixirant pe care îl întreține media în jurul unui subiect atât de ușor vandabil, să trecem în revistă responsabil, onest și nepartizan, principalele explicații ale unui
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
au generat conflicte, suferințe, drame și destabilizarea situației politico-militare din Europa, de la Golful Finic până la Marea Neagră. Totodată, a afecta direct populația și teritoriile Basarabiei, Nordul Bucovinei și Herței străvechi teritorii românești. Această înțelegere, expresie a politicii arogante de dictat și dispreț față de soarta și viața altor popoare, față de normele de conviețuire a națiunilor civilizate, a avut consecințe care, din păcate, mai dăinuie și astăzi. Așa-numitul Pact de neagresiune încheiat între cel două regiuni totalitare ale Europei a rămas cunoscut în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
dezvoltarea moral] a omului, budismul a studiat atât natură st]rilor de r]u, care întunec] mintea, precum și st]rile mentale s]n]toase, care lumineaz] mintea. Sutta menționeaz] mai multe vicii: pofta, l]comia, r]utatea, ura, ranchiuna, ipocrizia, disprețul, invidia, zgârcenia, tr]darea, inc]p]tanarea, mândria, aroganță, vanitatea și impetuozitatea. Cea mai cunoscut] și mai relevant] analiz] în acest sens o constituie ierarhia celor zece acțiuni negative, strâns legate de cele trei surse ale r]ului: uciderea, furtul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fel de "țilindru" pe capul cu țăcălie: ce mai, conu' Bîrzoi (ot Bîrzoieni). - această lume pestriță umblă (și) pe trotuare; dar trotuarele, vai, trotuarele sînt o calamitate; cele din centru mai sînt cum mai sînt, cele de dincolo de centru...; culmea disprețului pentru pieton: carosabilul (pentru mașini, carevasăzică) e-n regulă; trotuarele însă, chiar dacă e vorba de cele din fața unor clădiri monumentale (Universitatea, trotuarele Copoului, Păcurarilor), sînt scandalos de degradate; socoteala edililor e una simplă, de gospodină care, după ce mătură, ascunde gunoiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe, lucrat în cetatea eternă a Nicolinei revoluționare, te întîmpina cu scîrba unui Mussolini decrepit, balansîndu-se dezabuzat doar pe picioarele din spate ale fotoliului: dispreț (de clasă) adresat celui ce intrase tremurînd. Văzuse, probabil, în film (sau citise, mira-m-aș) că așa făcea Il Duce, cînd voia să-și timoreze victima în audiență. Sigur însă nu văzuse (nu citise) că la una din scenele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arde. De altceva ne arde. De ce? Păi, de dotația oarbă, de voluptatea teribil de mereu acută în a ne făloși cu mizeria noastră. Și o facem cu psihologia minimă a bolnavului care ar putea apela la psihanalist, dar evită. Din dispreț arogant. Oricum, bolnavului îi este mai la îndemînă să-și lingă rănile decît să și le arate medicului. Cauzele ar trebui căutate, nu e nici un secret, și în fondul ancestral, marcat de situarea noastră aici, în vecinătatea unui no man
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sprijină sondarea gândirii puterii în perioada medievală − înțelese și ca o putere simbolico-religioasă −, ci și studiul instituțiilor, al ceremonialurilor și al artei sacre. Mai mult chiar, dată fiind apartenența sa la gruparea adeptă a "noii istorii", Le Goff critică moderat "disprețul" pe care fondatorii școlii de la Annales (Lucien Fevbre, Marc Bloch și Fernand Braudel, continuatorul din generația imediat următoare al primilor doi) l-au manifestat față de istoria politică, de istoria-povestire și de istoria evenimențială (Braudel, Mediterana I 41-43) din cronici, din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]