9,274 matches
-
cu nasul de el. — El este domnul Levy? întrebă Ignatius de jos, de pe podea. Nu putea să-l vadă din cauza șirului de dulapuri în care se păstrau dosarele. Braah! Am dorit mult să-l întâlnesc. Scuturând-o de pe el pe domnișoara Trixie care se prăbuși pe dușumea, Ignatius se ridică greoi în picioare și văzu un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat sport, ținând mâna pe clanța ușii biroului ca să o poată lua din loc la fel de repede precum sosise. — Bună ziua, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai bine și vorbește cu șeful de echipă din fabrică. Cum îl cheamă? Uite ce, semnează dumneata scrisorile, ca de obicei. Eu trebuie să plec. Domnul Levy deschise ușa. Nu pune puștii ăștia la munci prea grele, Gonzalez. La revedere, domnișoară Trixie. Soția mea a întrebat de dumneata. Domnișoara Trixie ședea jos pe podea, legându-și șiretul de la un pantof. — Domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez. Domnul Levy vorbește cu dumneata. — Cine? mormăi domnișoara Trixie. Parcă spuneai că a murit. — Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din fabrică. Cum îl cheamă? Uite ce, semnează dumneata scrisorile, ca de obicei. Eu trebuie să plec. Domnul Levy deschise ușa. Nu pune puștii ăștia la munci prea grele, Gonzalez. La revedere, domnișoară Trixie. Soția mea a întrebat de dumneata. Domnișoara Trixie ședea jos pe podea, legându-și șiretul de la un pantof. — Domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez. Domnul Levy vorbește cu dumneata. — Cine? mormăi domnișoara Trixie. Parcă spuneai că a murit. — Sper că veți constata niște schimbări foarte importante, când veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
obicei. Eu trebuie să plec. Domnul Levy deschise ușa. Nu pune puștii ăștia la munci prea grele, Gonzalez. La revedere, domnișoară Trixie. Soția mea a întrebat de dumneata. Domnișoara Trixie ședea jos pe podea, legându-și șiretul de la un pantof. — Domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez. Domnul Levy vorbește cu dumneata. — Cine? mormăi domnișoara Trixie. Parcă spuneai că a murit. — Sper că veți constata niște schimbări foarte importante, când veți mai trece pe aici data viitoare, spuse Ignatius. Avem intenția să revitalizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ăștia la munci prea grele, Gonzalez. La revedere, domnișoară Trixie. Soția mea a întrebat de dumneata. Domnișoara Trixie ședea jos pe podea, legându-și șiretul de la un pantof. — Domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez. Domnul Levy vorbește cu dumneata. — Cine? mormăi domnișoara Trixie. Parcă spuneai că a murit. — Sper că veți constata niște schimbări foarte importante, când veți mai trece pe aici data viitoare, spuse Ignatius. Avem intenția să revitalizăm, ca să zic așa, întreprinderea dumneavoastră. — Foarte bine. Ia-o încet, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Gonzalez, înșurubând cu grijă capacul stiloului său de doi dolari. Plec în fabrică să vorbesc cu șeful de echipă. Fii cu ochii în patru la lucrurile de aici. Prin lucruri, Ignatius își imagină că domnul Gonzalez se referea la domnișoara Trixie, care sforăia tare pe dușumea, în fața dulapului cu registre. — Seguro, spuse Ignatius și zâmbi. Puțină spaniolă în cinstea nobilei dumitale origini. De îndată ce șeful de birou ieși pe ușă, Ignatius introduse o coală de hârtie cu antetul firmei Levy în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe scrisoare, cu tocul șefului de birou, rupse hârtia răspunsului scris de domnul Gonzalez către Abelman și îl strecură pe al său printre cele din corespondența care urma să fie expediată. Ocoli apoi în vârful picioarelor micul trup inert al domnișoarei Trixie și, întors la biroul său, luă teancul de material încă neînregistrat și-l aruncă în coșul de hârtii. * — Hei, don’șoară Lee, mutra aia grasă de poartă șapcă verde, mai vine p-aci uneori? — Nu, mulțumesc lui Dumnezeu. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
O adevărată tragedie. — Nu încerca să faci din Levy Pants o mare dramă, ca cele ale lui Arthur Millcr. — Mulțumesc Cerului că sunt aici și veghez să nu faci prostii. Mulțumesc Cerului că mă interesez eu de întreprindere. Ce face domnișoara Trixie? Sper că se integrează și este încă destul de activă. — E încă în viață și asta înseamnă mult la vârsta ei. — Cel puțin eu m-am interesat de ea. Tu ai fi aruncat-o de mult afară, în zăpadă. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lumea afacerilor, ale căror capricii dirijează cursul națiunii noastre? Cu timpul va afla despre devotamentul meu pentru firma lui, despre dăruirea mea. Exemplul meu s-ar putea să-l facă și pe el să creadă din nou în Levy Pants. Domnișoara Trixie tot nu ține seama decât de persoana ei, dovedindu-se astfel mai înțeleaptă decât am considerat-o. Presupun că femeia aceasta știe foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei evident față de Levy Pants. Devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
impertinentă. Luându-și lăuta, hotărî să se relaxeze deocamdată printr-un cântec. Se pregăti, trecându-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu zăbovi, mergi în calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara Annie de după jaluzelele trase. — Cum îndrăznești? îi răspunse Ignatius, îndepărtând cu violență propriile lui jaluzele și privind afară spre aleea întunecoasă și rece. Cum îndrăznești să te ascunzi după jaluzelele acelea? Ridică-le imediat! Alergă înfuriat la bucătărie, umplu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și rece. Cum îndrăznești să te ascunzi după jaluzelele acelea? Ridică-le imediat! Alergă înfuriat la bucătărie, umplu o oală cu apă și se întoarse iute în cameră. Tocmai când era gata să arunce apa în jaluzelele, tot coborâte, ale domnișoarei Annie, auzi portiera unei mașini trântindu-se, afară în stradă. Câțiva oameni veneau spre casă pe alee. Ignatius trase jaluzelele și stinse lumina, ascultând cum vorbește mama lui cu cineva. Agentul de stradă Mancuso tocmai spunea ceva când trecură pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre paharul ei. Ce-ar fi dacă Ignatius s-ar întoarce acasă și ar vedea asta! — Mai dă-l în mă-sa pe Ignatius! — Santa! exclamă doamna Reilly, șocată, dar Ignatius observă că era și puțin amuzată. — Terminați o dată, strigă domnișoara Annie de dincolo de jaluzele. — Cine-i asta? o întrebă Santa pe doamna Reilly. — Terminați până nu sun să vină poliția, strigă vocea înăbușită a domnișoarei Annie. — Te rog, oprește-te, o imploră nervos agentul Mancuso. Cinci În spatele barului, Darlene turna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
exclamă doamna Reilly, șocată, dar Ignatius observă că era și puțin amuzată. — Terminați o dată, strigă domnișoara Annie de dincolo de jaluzele. — Cine-i asta? o întrebă Santa pe doamna Reilly. — Terminați până nu sun să vină poliția, strigă vocea înăbușită a domnișoarei Annie. — Te rog, oprește-te, o imploră nervos agentul Mancuso. Cinci În spatele barului, Darlene turna apă în sticlele doar pe jumătate pline cu băuturi alcoolice. — Hei, Darlene, ascultă tâmpenia asta, îi porunci Lana Lee, împăturind ziarul și punând deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îl adusese pe domnul Ignatius J. Reilly pe treptele roase și putrezite de la Levy Pants? Făcea cât patru angajați într-unul singur. În mâinile competente ale domnului Reilly, munca de birou părea să dispară. Era de asemenea foarte gentil cu domnișoara Trixie; aproape că nu mai existau fricțiuni la birou. Domnul Gonzalez fusese mișcat de cele ce văzuse în după-amiaza zilei trecute. Domnul Reilly, în genunchi, îi schimba șosetele domnișoarei Trixie. Domnul Reilly era tot numai inimă. Mai era, firește, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de birou părea să dispară. Era de asemenea foarte gentil cu domnișoara Trixie; aproape că nu mai existau fricțiuni la birou. Domnul Gonzalez fusese mișcat de cele ce văzuse în după-amiaza zilei trecute. Domnul Reilly, în genunchi, îi schimba șosetele domnișoarei Trixie. Domnul Reilly era tot numai inimă. Mai era, firește, în parte și valvă. Dar referirile permanente la valvă puteau fi trecute cu vederea. Erau singurul lui defect. Privind fericit împrejur, domnul Gonzalez observă îmbunătățirile datorate strădaniilor manuale ale domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era tot numai inimă. Mai era, firește, în parte și valvă. Dar referirile permanente la valvă puteau fi trecute cu vederea. Erau singurul lui defect. Privind fericit împrejur, domnul Gonzalez observă îmbunătățirile datorate strădaniilor manuale ale domnului Reilly. Deasupra biroului domnișoarei Trixie era prins un pătrat mare de carton pe care scria DOMNIȘOARA TRIXIE și într-un colț era desenat cu cretă colorată un buchet de modă veche. Deasupra propriului său birou era un alt carton prins în pioneze pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
referirile permanente la valvă puteau fi trecute cu vederea. Erau singurul lui defect. Privind fericit împrejur, domnul Gonzalez observă îmbunătățirile datorate strădaniilor manuale ale domnului Reilly. Deasupra biroului domnișoarei Trixie era prins un pătrat mare de carton pe care scria DOMNIȘOARA TRIXIE și într-un colț era desenat cu cretă colorată un buchet de modă veche. Deasupra propriului său birou era un alt carton prins în pioneze pe care scria SR. GONZALEZ, decorat și acesta cu panașul Regelui Alfonso. O cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atât de interesat de mersul companiei! Intenționa chiar să viziteze fabrica, când valva lui avea să-i permită, ca să vadă cum să îmbunătățească și acolo condițiile. Ceilalți angajați fuseseră întotdeauna atât de neglijenți și nepăsători. Ușa se deschise încet și domnișoara Trixie își făcu apariția ei zilnică, purtând o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată domnișoara Trixie. Privi în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să vadă cum să îmbunătățească și acolo condițiile. Ceilalți angajați fuseseră întotdeauna atât de neglijenți și nepăsători. Ușa se deschise încet și domnișoara Trixie își făcu apariția ei zilnică, purtând o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată domnișoara Trixie. Privi în jos la cămașa de noapte peticită și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ușa se deschise încet și domnișoara Trixie își făcu apariția ei zilnică, purtând o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată domnișoara Trixie. Privi în jos la cămașa de noapte peticită și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie, plină de speranță. — Nu! se răsti domnul Gonzalez. Vreau numai să te duci acasă și să te schimbi. Locuiești doar la capătul străzii. Hai, grăbește-te! Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele și trânti ușa. Se întoarse apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie, plină de speranță. — Nu! se răsti domnul Gonzalez. Vreau numai să te duci acasă și să te schimbi. Locuiești doar la capătul străzii. Hai, grăbește-te! Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele și trânti ușa. Se întoarse apoi din nou ca să-și ia sacoșa pe care o lăsase pe podea și ieși trântind încă o dată ușa. La sosirea lui Ignatius, cu o oră mai târziu, domnișoara Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-te! Domnișoara Trixie plecă târșâindu-și picioarele și trânti ușa. Se întoarse apoi din nou ca să-și ia sacoșa pe care o lăsase pe podea și ieși trântind încă o dată ușa. La sosirea lui Ignatius, cu o oră mai târziu, domnișoara Trixie nu se întorsese încă. Domnul Gonzalez îl auzi pășind greoi și încet pe scări. Ușa fu larg deschisă și minunatul Ignatius J. Reilly apăru, legat în jurul gâtului cu un fular cadrilat mare cât o broboadă, care avea un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fii surprins dacă mă vei vedea și pe mine apărând într-o dimineață în cămașă de noapte. Găsesc că este foarte confortabilă. — Nu intenționez firește să vă impun ce haine să purtați, spuse îngrijorat domnul Gonzalez. — Sper că nu. Atât domnișoara Trixie cât și eu avem o limită a suportabilității. Sub pretextul că are de căutat ceva într-un sertar, domnul Gonzalez evită privirea teribilă pe care Ignatius o îndreptase spre el. — Voi termina crucea, spuse în cele din urmă Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius își puse pardesiul, fularul și șapca într-una dintre despărțiturile pentru registre și începu să lucreze la cruce. Pe la ora unsprezece o dădea cu primul strat de vopsea pe care îl aplica meticulos cu o mică pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot absentă. La prânz, domnul Gonzalez privind pe deasupra teancului de hârtii la care lucra, spuse: — Mă întreb unde poate fi domnișoara Trixie? — I-ai tăiat probabil tot avântul, răspunse rece Ignatius. Aplică vopseaua cu pensula pe marginile aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]