6,149 matches
-
28 februarie 1673<footnote Ibidem, p. 77 footnote> și Stânjenii din ținutul Iași; Tuluceștii din ținutul Covurlui cumpărat de Duca Vodă la 21 noiembrie 1669<footnote Ibidem, p. 69 footnote>; Bahrineștii din ținutul Suceava. ,,Jumătate din moșia Bahrinești a fost donată la 31 mai 1695, Mănăstirii Cetățuia de către Anastasia domnița, soția lui Gheorghe Duca Vodă cu condiția ca trupurile vistiernicului Neculai și al soției sale Alexandra, să fie duse și astrucate în acea biserică, după cum au dorit ei la moarte. Și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de către neguțitorul ruste la 14 iunie 1671<footnote Ibidem, p. 74-75 footnote>, suma veche 470 iar suma nouă a galbenilor 2134. Și alte moșii au aparținut mănăstirii: moșia Băbiceni de la Gura Crasnei, ținutul Fălciu proprietatea lui Gheorghe Duca, a fost donată Cetățuiei la 23 august 1667; Ghindișeni, lângă Băbiceni, cumpărat de Duca Vodă, a fost donat Mănăstirii Cetățuia la 21 noiembrie 1669<footnote Ibidem, p. 71 footnote>; Dănceni donat de Ruste neguțătorul la 14 iunie 1671<footnote Ibidem, p. 75 footnote
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
iar suma nouă a galbenilor 2134. Și alte moșii au aparținut mănăstirii: moșia Băbiceni de la Gura Crasnei, ținutul Fălciu proprietatea lui Gheorghe Duca, a fost donată Cetățuiei la 23 august 1667; Ghindișeni, lângă Băbiceni, cumpărat de Duca Vodă, a fost donat Mănăstirii Cetățuia la 21 noiembrie 1669<footnote Ibidem, p. 71 footnote>; Dănceni donat de Ruste neguțătorul la 14 iunie 1671<footnote Ibidem, p. 75 footnote>; Parcova la Hotin, atestat Cetățuiei la 28 februarie 1673<footnote Ibidem, p. 77 footnote>; Dăngeni
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Băbiceni de la Gura Crasnei, ținutul Fălciu proprietatea lui Gheorghe Duca, a fost donată Cetățuiei la 23 august 1667; Ghindișeni, lângă Băbiceni, cumpărat de Duca Vodă, a fost donat Mănăstirii Cetățuia la 21 noiembrie 1669<footnote Ibidem, p. 71 footnote>; Dănceni donat de Ruste neguțătorul la 14 iunie 1671<footnote Ibidem, p. 75 footnote>; Parcova la Hotin, atestat Cetățuiei la 28 februarie 1673<footnote Ibidem, p. 77 footnote>; Dăngeni la Hotin tot atunci; Lălești din ținutul Covurlui, atestat Cetățuiei la 21 noiembrie
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
atât de valoros, cunoscut nu numai în Moldova, dar și la curtea sultanului, cât și în Țara Românească. Că era așa ne-o dovedește ,,contribuția sa nemijlocită la restaurarea bisericii lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș, 16821683 și la ctitoria lui Dona Pepano de la Codreni”<footnote Ibidem, p. 877 footnote>. Majoritatea autorilor care au scris până acum despre această mănăstire, cred că, Gligorie Cornescu este arhitectul ei, convingere la care subscriu, în lipsa altor documente. De bună seamă că numai un om de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
flori. Inscripția brodată în limba slavonă are următorul text: Acest aurar l-a făcut Io Duca Voievod și doamna sa Anastasia și l-au dăruit la noua lor ctitorie Mănăstirea Cetățuia, în anul 7177 (1669)”. Tot mănăstirii i-a fost donată o evanghelie manuscris, în limba greacă. Astăzi, ea se găsește „în vistieria Patriarhiei Ierusalimului. A fost scrisă în anul 1616 de către Mitropolitul Luca al Țării Românești”<footnote Marcu Beza, Urme românești în orientul ortodox, București, 1935, p. 20 footnote>. Însemnarea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
modelului sfintei biserici al aceleiași mănăstiri Cetățuia, așezată în apropierea Iașilor, la 30 mai, anul 1859”<footnote Marcu Beza, op. cit., p. 108 și 112 footnote>. Un timp s-a păstrat în biserica mănăstirii Barnovschi un potir de argint, care fusese donat Cetățuiei de către ctitori în anul 1669 sau 1670. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a pierdut și vechiul sigiliu al mănăstirii executat probabil tot între anii 1669-1670. Celelalte obiecte și cărți de cult donate de ctitori nu se
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de argint, care fusese donat Cetățuiei de către ctitori în anul 1669 sau 1670. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a pierdut și vechiul sigiliu al mănăstirii executat probabil tot între anii 1669-1670. Celelalte obiecte și cărți de cult donate de ctitori nu se știe de cine au fost luate și unde sunt astăzi. Nu s-a păstrat nici vechiul pomelnic al ctitorilor. Un pomelnic refăcut se păstrează în biserică. După el se pomenește la fiecare sfântă liturghie familia lui
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Era cea mai veche cruce din lemn sculptat, ferecată în argint, cu următoarea inscripție pe mâner, în slavonă: ,, Această cruce a fost făcută de Teofan Mitropolitul Sucevei, în anul 7100 (1592) luna iulie 25”. Voievodul Constantin Cehan Mihail Racoviță a donat Cetățuiei o evanghelie în limba greacă, tipărită la Veneția în anul 1737 și pe care el a ferecat-o în argint. Pe ambele coperți de jur - împrejur, în relief, are inscripția în limba greacă: ,,Credinciosul rob al lui Dumnezeu, Constantin
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu mari jertfe pentru dezrobirea fraților și întregirea neamului, au fost din nou reparate în timpul domniei tânărului rege Mihai I de aceeași Comisiune a Monumentelor Istorice, președinte fiind marele învățat și dascăl al neamului Nicolae Iorga. 1930”. Cărțile și odoarele donate de diverși demnitari sau chiar particulari nu ne sunt cunoscute, dar ele existau într-un număr deosebit de mare din moment ce în 1863, Mitropolia constata că ele au început să dispară din mănăstire. La 20 august 1863 s-a făcut un inventar
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de artă bisericească: broderii, icoane pictate pe lemn, obiecte metalice, cruci sculptate în lemn și îmbrăcate în argint cu ornamente florale, cărți tipărite și lucrări manuscris. Dintre cele mai importante amintesc: Orarul diaconesc brodat de Anastasia, soția lui Gheorghe Duca, donat în anul 1669, pe care sunt reprezentați serafimi și 12 îngeri în fir de aur, argint și mătase pe un fond de catifea; un Epitaf datând din secolul al XVIII-lea, pe care sunt reprezentați bătrânul Iosif, Nicodim, Sfânta Fecioară
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
familie din Odense. Metisarea aducea un plus de vigoare, Thomas, uneori, dovedea prea multă, altfel nu și-ar fi risipit o bună parte din ea tot călărind motocicleta, Încăierîndu-se cu alții pe măsură și schimbînd mereu drăguțele; din acest surplus donase o parte clinicii H&V-Cryos, s-ar fi putut spune. Așa judecînd, și despre donatorii de sînge s-ar fi putut zice că mulți dintre ei făceau asta pentru bani sau bonuri de masă, transmițînd, unii, odată cu fluidul salvator, și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dacă ar fi știut, l-ar fi Înțeles, poate, pe Thomas, și ea era părinte. Sau tocmai de aceea nu ar fi avut nici o Îngăduință; Își crescuse copilul singură, Îl iubea, sigur, mai mult decît pe Thomas, i-ar fi donat fiicei nu doar un rinichi, dacă ar fi fost nevoie, ci chiar inima. Era mamă, Thomas nu era tată. Motiv pentru care acesta și-a zis să nu Îi spună nimic. Cel puțin o vreme. Sau niciodată. Dacă Lars ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era așa, dar lui Thomas astfel Îi plăcea să creadă. De fapt, dacă l-ar fi vizitat pe anticar, i-ar fi spus acestuia o poveste despre un amic, din alt oraș, om la locul lui, care, cîndva, În studenție, donase, pentru bani, sămînță de om. Acum, prietenul acela vroia neapărat să... Și tot așa, să Îi Înșire, de fapt, propria sa poveste. Berg, care lăsa impresia că le știe pe toate, ar fi avut, desigur, ceva interesant de spus, poate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dar nu era destul. CÎnd a văzut că pe monitor, alături de 3081-1, apare S.T./94-Gr. a simțit un fel de amorțeală; Încremenit, privea ecranul. Și-a revenit. S.T. - inițialele numelui său! Urmau anul și indicativul de țară. Grecia; Thomas Sorensen dona pentru secția internațională. Un nou click: numele unei femei, un număr de telefon, Salonic. La cîteva ceasuri de zbor cu avionul... Click! Olanda, Amsterdam! Click! Spania, Madrid! Click! Click! Click! Și America! Los Angeles! Orașul Îngerilor; unul din urmașii lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cîteva rînduri, cu faptul că fusese un ales; și-a reamintit, ascultîndu-l pe anticar, dar, de fiecare dată cînd spusese așa ceva, adăugase, imediat, că nu era chiar cel mai potrivit; alții, fie și Împotriva voinței lor, ar fi trebuit să doneze... Așa cum pentru plante - cereale, mai ales - omenirea dispunea, În apropierea Cercului Polar, de o bancă de semințe, trebuia prezervată și specia umană. Toate rasele, toate etniile, Thomas doar xenofob nu era. Apoi s-a gîndit că tăcerea era mai bună
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi scăpat. Așa puteau fi luate lucrurile pentru a duce În derizoriu, cît de cît, cele făptuite de către Jesper, dacă, Într-adevăr, acesta omorîse oameni; pentru asta, el primise bani: mulți, de vreme ce și dânsul putea să fie ucis. Thomas donase viață ; vînduse; și el primise bani. Puțini. Din sămînța sa se născuseră băieți și fete, Jesper - la guerre... - omorîse, era posibil, și copii. S-ar fi putut zice că Dumnezeu se Îngrijea de toate, situația era sub control, ce omora
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
toată suflarea părea În delir, numai În piețe dacă te uitai; Thomas se Înscrisese la un curs de trei zile pentru a fi, cu acte În regulă, timp de o săptămînă, Moș Crăciun. Intra c-un sac plin cu prezervative, donat de o societate feminină de caritate Ă!), prin baruri și așeza pliculețele pe mese, printre sticle și pahare; inconștienți sau În batjocură, unii dintre cei aflați acolo le umflau ca pe baloane, alții le umpleau cu vin sau votcă și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cartierul ei rezidențial, „Ralph Lauren este viciul meu“. E dependentă de injecțiile cu Botox și zice lumii întregi că are „treizeci și opt de ani“. Este P.L.G. - Prietena lui George - și, când Bill Clinton era la putere, a fost P.L.B. Donează milioane republicanilor, iar democraților și mai multe milioane, deoarece încă are o „relație specială“ cu Bill. Și toate celelalte Muffy au relații speciale cu Bill, dar nu cred că ea e la curent cu asta. Ne-am așezat în grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Sunt băgată în atâtea comitete - domnul Zigler adoră scutirile astea de impozite -, încât le numesc pe toate la fel, „Salvați Ce-o Fi“. Nu că-i bună? De-aș putea fi și eu salvată de doamnele din comitete. Dacă nu donezi milionu’, e sinucidere curată. Cred că petrecerea de mâine-i pentru salvarea nu ș’ cărei specii de flori. Caritatea este o instituție americană formidabilă, deoarece, în cele din urmă, cei care au nevoie de așa ceva primesc grămezi de bani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
este acela că-i pur și simplu dependentă de priveliștea oferită de hotelul Cipriani de acolo. Ar muri dacă n-ar putea sta acolo o lună în fiecare vară. E singura persoană dintre cunoștințele mele care „organizează“ întruniri. Dacă ar dona fondului Salvați Veneția toți banii pe care-i cheltuiește pe mâncarea adusă la întrunirile ei, ar strânge de trei ori mai mulți bani, fără să mai fie nevoie să organizeze vreo acțiune caritabilă. Scopul acestei întruniri era ca toate participantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
membră a mai multor comitete. Scopul ei în viață e să devină regina scenei caritabile din Manhattan. —Știu! Tot timpul. Absolut, spuse Gwendolyn Baines, principala ei rivală pentru acest rol. —Ești evaluată în funcție de ultima sumă de bani pe care ai donat-o. Filantropia e brutală. Mai rău ca fundațiile nonprofit, continuă Cynthia. —La fel ca atunci când aduci pe cineva să-ți construiască un șemineu. Nici nu vreau să mă gândesc, se plânse Gwendolyn. —Strângerea de fonduri! Abia mai am timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de acord cu minciunile decât dacă sunt spuse cu un scop nobil, ca acela de a-ți ajuta semenii, de exemplu. Vreau să spun, Julie e specialistă în minciuni. Când strânge fonduri pentru ajutorarea unei școli, le spune celor care donează bani că noua aripă va fi inaugurată de Michael Douglas și Catherine Zeta-Jones, când de fapt ea e cea care face inaugurarea. Dar să-i spui unui tânăr bucătar impresionabil că-i genial când mâncarea gătită de el ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
București, 1985-1994. Oti D., Prețurile succeselor, Hunedoara, 1970-1974, 2004. Petrit Sinani, Istorii din vremea lui Enver Hodja, Laussane, 1992. Petru L., Vise verzi pe pereți, București, 1985-2004. Popa Timișan, Corecții pentru fetițe rebele, Sâncrai, 1960. Renate W., Între realism și Dona Quijotism, București, 1993-2004. Tata Tovică, Șut, Șup și nepoată, Sâncrai, 1995-1974. Tovarășii: inspectori și activiști, Calea cea bună, București și Riga, 1978-1989. Tovarășii de joacă, Jocuri și învățuri, Sâncrai, Hunedoara, București, 1955-1969. Ursula, On Friendship Without Borders, Lodz, 1992, Sinaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o remarcasem acum puțin timp. E foarte drăguță. De unde o aveți? Călugărița mă fixează, cu ochii mijiți. Nu e neapărat vorba de cumpărat, spune într‑un sfârșit. Poți să zici că faci o donație. Se apleacă ușor în față. Tu donezi banii, iar noi îți dăm ceva în schimb. Nu ai de ce să consideri că ai cumpărat ceva. E mai degrabă... un act de caritate. Nu zic nimic preț de câteva clipe, meditând asupra acestei idei. Adevărul e că mereu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]