6,786 matches
-
vizite. S. B.: Atunci, în Divizion a fost golit tot etajul trei, două dormitoare au fost asigurate, s-au sudat gratii pe casa scării. Paza a fost asigurată de cei de la Bateria a treia, pentru că erau tocmai cei dizlocați din dormitoarele lor și stăteau în dormitoarele de mai de jos. M. M.: Eu am întrebat acolo: "Domnule, cine sunt?" "Nu vă interesează". "Primim vreun tabel nominal cu ei să știm cine sunt?" N-au spus. S. B.: Câți au fost? Dar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Divizion a fost golit tot etajul trei, două dormitoare au fost asigurate, s-au sudat gratii pe casa scării. Paza a fost asigurată de cei de la Bateria a treia, pentru că erau tocmai cei dizlocați din dormitoarele lor și stăteau în dormitoarele de mai de jos. M. M.: Eu am întrebat acolo: "Domnule, cine sunt?" "Nu vă interesează". "Primim vreun tabel nominal cu ei să știm cine sunt?" N-au spus. S. B.: Câți au fost? Dar la drepturi erau. M. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu ei să știm cine sunt?" N-au spus. S. B.: Câți au fost? Dar la drepturi erau. M. M.: În primă fază n-au fost nici la drepturi. S. B.: Dar când au fost la drepturi? Au fost două dormitoare. Eu așa știu. M. M.: Cred că vreo 60 de oameni. Nu știu, s-ar putea atunci să fi știut cifra reală. S. B.: Eu nu știam cifra exact, pentru că eram militar în termen, dar știu că erau două dormitoare
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dormitoare. Eu așa știu. M. M.: Cred că vreo 60 de oameni. Nu știu, s-ar putea atunci să fi știut cifra reală. S. B.: Eu nu știam cifra exact, pentru că eram militar în termen, dar știu că erau două dormitoare. M. M.: Atunci nu-mi părea semnificativ, nu mă interesa pe mine ce erau. Nu ne-am ocupat noi de ei. Doar le asiguram paza strictă. La vreo două-trei zile după ce au venit, eu m-am dus pe acolo. S.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
coleg de-al meu, locțiitor al comandantului de baterie de la a III-a, Cătălin Andrei, un tip inteligent, care a organizat plantoanele acolo, că-mi spunea: "Tu știi ce-s oamenii aceștia? Au început să plângă. Tu știi că în dormitor, comandantul lor stă în primul pat și toți îl respectă? De fapt, e o unitate militară. Prima dată povestea el -, erau foarte irascibili și spuneau: "Băi, nu ne tratați ca pe nu știu ce!"" Li s-a stricat televizorul și au făcut
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
după ei. S. B.: Brotea era văzut așa, ca un fel de om moale, un ofițer în fața căruia îți puteai permite mici devieri de la normă. În acea seară, s-a făcut apelul, Brotea a dat comanda să se meargă la dormitoare și pe sectoare. Deodată, Pascu strigă: "Băi, mergem, da?". Brotea a auzit: "Cine a vorbit în formație?". În acel moment s-au rupt rândurile. Vă puteți imaginea? Era noaptea, vreme cam cețoasă. M. M.: Da, deja era o scânteie. S.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
absolvenți universitari, că nu admite în compania lui "efecte civile și beletristică", pedeapsa cu care ne amenința fiind aceea că "delicvenților" nu le va mai zâmbi niciodată (probabil își aprecia zâmbetul mai prețios decât cel al Giocondei!). Picat inopinat în dormitorul nostru la un sfârșit de zi, băieții de la intrare fiind prinși cu un șeptic ce le anesteziase vigilența, m-am trezit cu "caltaboșul" în dreptul patului meu. Venise frigul de la sfârșit de octombrie și purtam pe mine un "efect civil", respectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de a admira priveliștile. Am intrat În Orașul Vechi prin Poartă Damascului și am coborât agale pe aleile boltite. Murd)ria bazarului mi se p)rea delicioas). Sunt Încântat s) v)d m)g)ruși care ies cu spatele din dormitoare sau din dormitoare-ateliere-buc)ț)rii sau brut)rii sau Inc)peri unde se Împletesc coșuri. Pe ălei, croitorii lucreaz) la vechi mașini de cusut Singer, cu pedal). Îmi plac fleacurile destinate turiștilor, care atârn) pe șfori de țocul ușii: coliere
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
apar) teroriști În b)rci de cauciuc ce nu pot fi detectate de radar. În martie 1975, unii au intrat chiar În Țel Aviv și au sechestrat un hotel de pe falez). Au fost uciși oameni. John ține În dulapul din dormitor un Uzi. Nola râde de el. —Pan) ai ajunge la arm), am fi morți amândoi, zice ea. Nola râde cu poft). Femeie cu gesturi expresive - face un semn cu mâna, vrând parc) s) spun) „degeaba”. Uneori el face o simulare
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Iat)-ne acas) - trecem prin suburbii. Cine știe câte case din c)r)mid) exist) În Chicago - un num)r astronomic. Probabil c) sunt f)cute dup) același tipar: atâta ciment, atâtea c)r)mizi, o camer) de zi, o sufragerie, dou) dormitoare, buc)ț)rie, verand), o curte În spate și un garaj. La subsol, o camer) de lucru sau de joac). Podeaua camerelor, acoperit) complet cu covoare, draperiile și jaluzelele, congelatorul, televizorul, mașina de sp)lat rufe, șemineul f)r) coș
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fratele meu și pe mine (având pe atunci cinci și respectiv șase ani) să promitem că n-o să ne uităm În ciorapii de Crăciun pe care-i vom găsi atârnați la căpătâiul paturilor În dimineața următoare, să-i aducem În dormitor și să scotocim acolo În ei, ca să asiste și ea la bucuria noastră. După ce m-am trezit, m-am consultat repede cu fratele meu, după care, am Început să pipăim nerăbdători ciorapii Îndesați cu mici daruri și foșnind foarte plăcut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
acele vremuri. Erau tot mai dese perioadele În care intra Într-o stare de inconștiență; În timpul unei asemenea crize a fost transferat În locuința lui provizorie de pe Cheiul Palatului din St. Petersburg. În timp ce Își recăpăta treptat cunoștința, mama Îi aranja dormitorul ca să arate la fel ca dormitorul lui din Nisa. Au fost găsite câteva mobile similare, o serie de obiecte au fost expediate din Nisa cu un mesager special, s-au obținut toate florile cu care se obișnuiseră simțurile lui rătăcite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
perioadele În care intra Într-o stare de inconștiență; În timpul unei asemenea crize a fost transferat În locuința lui provizorie de pe Cheiul Palatului din St. Petersburg. În timp ce Își recăpăta treptat cunoștința, mama Îi aranja dormitorul ca să arate la fel ca dormitorul lui din Nisa. Au fost găsite câteva mobile similare, o serie de obiecte au fost expediate din Nisa cu un mesager special, s-au obținut toate florile cu care se obișnuiseră simțurile lui rătăcite, În toată varietatea și bogăția lor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de copii cu fratele meu. Baia repartizată Mademoisellei se afla la capătul unui coridor În formă de Z, la vreo douăzeci de bătăi de inimă distanță de patul meu și, zbuciumându-mă Între groaza Întoarcerii ei premature de la baie, În dormitorul ei luminat de lângă camera noastră, și invidia față de fratele meu care respira regulat, șuierând ușor În spatele paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
feței roz, a craniului albăstrui și a cefei grase, urmată de o viguroasă suflare a nasului În stil rusesc, după care se Întorcea cu aceiași pași hotărâți, dar de data asta miop și lăsând stropi de apă În urma lui, În dormitorul lui unde ținea Într-un loc secret trei prosoape sacrosante (printre altele, era atât de brezgliv, În sensul rusesc intraductibil, Încât se spăla pe mâini ori de câte ori atingea bancnote sau balustrade de scări). Se plângea mamei că Serghei și cu mine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-o bună zi) sau Ivan al doilea (care va apuca ziua când Îl voi trimite cu mesaje romantice) venea să mă trezească pe la 8 dimineața, lumea exterioară era Încă acoperită cu gluga unei bezne maronii hiperboreene. Lumina electrică din dormitor avea o nuanță mohorâtă, aspră, ca de icter, care-mi provoca usturimi la ochi. Proptindu-mi urechea care-mi zbârnâia pe mână și rezemându-mi cotul pe pernă, Îmi impuneam să-mi pregătesc cele zece pagini ale temei neterminate. Pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Începea din secolul al șaisprezecelea, când se numea Findsilver Lane, deși pe atunci avea și o denumire mai vulgară datorită canalelor sale dezgustătoare. Sufeream teribil de frig, deși nu este adevărat ceea ce susțin unii și anume că temperatura polară din dormitoarele de la Cambridge făcea să Înghețe apa În cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o pojghiță subțire de gheață la suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mama, povestindu-ne cum o femeie, întorcându-se de la piață, își găsește soțul tot în pat. „Scoală-te, leneșule!”, îi strigă ea din bucătărie; constatând însă că bărbatul nu se grăbește să-i dea ascultare, se duce, bine dispusă, în dormitorul cufundat în semiobscuritate - ferestrele rămăseseră acoperite de perdele -, îl apucă și-l trage zdravăn de nas: „Scoală-te odată!”. Abia atunci își dă seama că omul ei e mort... * Cred că prin clasa a VII-a (se trecuse deja la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
păcate, s-a dovedit că și ea era tocmai dintre „alea”. Îi plăceau baladele populare și tot citea dintr-o cărțulie adusă de acasă, de la țară, de unde era. O impresiona mai ales balada despre moartea lui Constantin Brâncoveanu. Observând, în dormitor, fotografia mare a tatei, făcută pe la vreo 30 de ani, a admirat-o îndelung: „Ce frumos e aici domnul”, a spus, cumva visătoare. Era aproape încă un copil și totuși deja o femeiușcă foarte îndrăzneață. Dormea în fundul bucătăriei, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost primar al Capitalei parcă) era o adevărată poartă, pe unde pătrundeai într-un gang spațios din care nimereai în curtea interioară amintită mai sus, pavată, cu două cabine de WC în fund. În această curte interioară dădeau fereastra de la dormitorul părinților, ușa de la bucătărie (pe aici intra întotdeauna omul ce ne schimba butelia - o butelie costa pe atunci 11 lei și ceva, plus bacșișul, 15) și fereastra îngustă și înaltă, prevăzută cu plasă de sârmă de la baie (pe această fereastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
student în anul IV (an pe care, astfel, l-am făcut de două ori). Dând mâna cu mine, Toma Pavel, în a cărui grupă nimerisem, a exclamat: „A, dumneata ești celebrul Cristea!” * Discuții lungi, epuizante cu mama. Mă aflu în dormitorul lor, ea stă întinsă pe pat, îmbrăcată, ca în timpul zilei (e după-amiază sau seara devreme), eu - în picioare, rezemat de soba în care de mult nu se mai face foc, cu mâinile la spate, cu palmele lipite de plăcile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lejer între noi: Care e cel mai spinos filozof?”, mă întreabă, ca să mă pună la încercare, fostul meu coleg de grupă Toma Pavel: „Spinoza”, răspund eu prompt; el râde aprobator; râd și eu, mândru că am nimerit-o; și 2) dormitorul părinților, din locuința de pe Florilor, unde, întors de la facultate, mă așez ostenit pe un scăunel, lângă vechiul aparat de radio „Philips”, care tocmai transmite o sonată pentru violoncel de Bach, în interpretarea lui Pablo Casals; sunt singur, părinții lipsesc, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu mine și să-l duc, măcar la editură, de unde nu l-ar fi alungat nimeni, unde există subsol, curte... altă dată, am fost, pur și simplu, terorizat, zile în șir, de o pisică nimerită parcă dinadins chiar sub fereastra dormitorului nostru... Cum se crăpa de ziuă, începea să miaune sfâșietor. Implora, ne implora pe noi, cele câteva sute de oameni, inimi împietrite, din cele două blocuri paralele ce formează între ele un soi de curte... Îmi trăgeam plapuma peste cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avea un frate mai mic rămas la seminar. Acesta avea drept de „vorbitor” cu fratele lui. O parte din elevii Seminarului Nifon dormeau într-o clădire din afara perimetrului școlii și în fiecare seară ieșeau pe poarta seminarului și mergeau la dormitoare. Printre cei ce mergeau la dormitoarele din afara școlii mă strecuram cu valiza pregătită, atunci când fratele lui Ilie mergea la Pitești pentru a vorbi cu fratele lui, și-i duceam la Gara de Nord valiza pregătită. Se făceau controale dese și severe dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la seminar. Acesta avea drept de „vorbitor” cu fratele lui. O parte din elevii Seminarului Nifon dormeau într-o clădire din afara perimetrului școlii și în fiecare seară ieșeau pe poarta seminarului și mergeau la dormitoare. Printre cei ce mergeau la dormitoarele din afara școlii mă strecuram cu valiza pregătită, atunci când fratele lui Ilie mergea la Pitești pentru a vorbi cu fratele lui, și-i duceam la Gara de Nord valiza pregătită. Se făceau controale dese și severe dar am reușit să nu cad în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]