5,962 matches
-
ale cetății, în care compania de mineri a batalionului de artilerie controla subsolul și amplasarea încărcăturilor de explozibil. Profunzimea galeriilor pe două nivele atingea aproape 14 metri. O importanță particulară în internul citadelei l-a avut "il cisternone" (cisterna), un edificiu circular situat în piața de arme. Acest puț a asigurat pe toată perioada asediului o rezervă constantă de apă furnizată de pânza freatică. Cu un diametru de 20 de metri și o profunzime de 22 de metri, era o construcție
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
pe care Nicolae Petrescu-Găină le-a făcut arhitecților Ion D. Berindey, Paul Smărăndescu, Nicolae Nenciulescu, Nicolae Ghica-Budești, Duiliu Marcu, Davidescu, Petre Antonescu, Ștefan Burcuș, Leonida Negrescu, Dorneanu, Daniel Renard, Scarlat Petculescu, Bacomei și Jean Pompilian. Arhitecții poartă machetele și planurile edificiilor reprezentative pentru fiecare. Lucrarea a fost executată de o mână ascultătoare, cu mijloace simple și este absolut remarcabilă. Reprezentative sunt și caricaturile lui Alexandru Bogdan-Pitești care este surprins umplând un curcan cu 20 de galbeni împărătești sau înfățișat într-o
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Safta (Elisabeta) Brâncoveanu (n. 1776, Balș - d. 1857, mănăstirea Văratec, Moldova) a fost o domniță moldoveancă, băneasă, care s-a ocupat in mod deosebit de filantropie și viața duhovniceasca, prin ctitorirea și restaurea de edificii social-filantropice și bisericești. Este cunoscută publicului larg ca băneasa , soția ultimului dintre Brâncoveni, banul Grigore Brâncoveanu (1767-1832), ctitoră a Spitalului Brâncovenesc din București, și ca schimonahia Elisabeta (Safta) Brâncoveanu din mănăstirea Văratec, Neamț. s-a născut în anul 1776 în
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
1932 și la fața locului a fost ridicată o construcție temporară. În anii 1980-1982 a fost construită actuala biserică, în stil bizantin, mai mult sau mai puțin în perimetrul bisericilor antice. Constructorii au păstrat cu grijă distincția clară dintre ruinile edificiilor antice și clădirea modernă. Partea inferioară a zidurilor, din bazalt, aparține clădirii antice, în timp ce adaosurile moderne sunt din piatră de Ierusalim de culoare deschisă. Mozaicurile originale din veacul al V-lea, sunt din pietricele colorate, în vreme ce în secolul al XX
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
-lea. Cele din cele două sectoare ale transeptului înfățișează scene cu păsări acvatice în mijlocul unei vegetații de pe malul unor ape și a unor flori de lotus, de asemenea un nilometru, instrument care servea la măsurarea înălțimii apelor Nilului, precum și două edificii fortificate în fiecare din colțurile superioare ale mozaicului. Între coloanele navei sunt înfățișate animale și plante din flora și fauna Galileei. Ele au fost executate cu pietre destul de mari, unite printr-un mortar de pietriș, cu straturi de pietre de
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Galileei. Ele au fost executate cu pietre destul de mari, unite printr-un mortar de pietriș, cu straturi de pietre de calcar. Desenele sunt executate cu o exactitate naturalistă, dar le lipsește o dimensiunea comună a proporției. Din acest motiv mărimea edificiilor și cea a viețuitoarelor este identică, fără a ține seama de adâncime și perspectivă. Temele mozaicurilor sunt inspirate de descrierile Nilului și ale festivităților legate de Nil, care erau populare în arta romană și în arta primitivă bizantină din Levant
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
bizantine originale. Ea fost construită de arhitecți care se instalaseră la Köln:Anton Goergen și Fritz Baumann. Constructorii au menajat cu grijă distincția dintre vestigiile bisericii antice si structurile noii biserici - partea inferioara a zidurilor, făcută din bazalt aparține vechiului edificiu; adaosurile moderne sunt, în schimb, din piatră clară de Ierusalim. Mozaicurile originale din secolul al V-lea sunt din pietre colorate, în timp ce mozaicurile in negru-alb au fost adăugate in secolul al XX-lea. Interiorul lăcașului este relativ gol în comparație cu bisericile
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Imécourt, în vârstă de 86 de ani Oricare ar fi drumurile care conduc la Juvigny, se remarcă de foarte departe abațiala, impozanta biserică situată în centrul abației, chiar alături de locuința stareței, pe locul cel mai înalt al mănăstirii. Este un edificiu vast, destul de înalt, din piatră aurie locală, cu trei nave și două clopotnițe, fără să se socotească ornamentele piramidale, și cu acoperiș cu ardezie și mărginit de garguie. Întreaga construcție este iluminată prin 18 goluri mari, cu vitralii și bare
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
trei nave și două clopotnițe, fără să se socotească ornamentele piramidale, și cu acoperiș cu ardezie și mărginit de garguie. Întreaga construcție este iluminată prin 18 goluri mari, cu vitralii și bare de plumb, care inundă traveele cu lumină. Acest edificiu, de 38 de metri lungime și de 15 metri lățime, în stil Renaștere, construit în secolele al XV-lea-al XVI-lea, trebuie să fi înlocuit o veche biserică romanică, fără îndoială mai mică, și trebuie să fi rivalizat cu
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
foarte abrupt de ardezie, datată din 1629, rămâne astăzi singura intactă din marile construcții destinate monahiilor abației. În Sud-Est, în apropierea clădirii călugărițelor din strană, în "Livada Spălătoriei", sub un zid străpuns de o poartă boltită, se întindea un important edificiu construit la același nivel și unde ajungea apa: acolo erau instalate spălătoria, plină de putinele, și farmacia care avea ieșirea spre grădina botanică bine adăpostită, unde creșteau ierburi de leac. Farmacia conținea 107 borcane mai mari sau mai mici și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
în clădirile "Curții de Păsări" a mănăstirii, devoraseră tot! Este singura clădire care nu a fost construită de Doamna de Livron. În secolul al XVIII-lea, ca măsură de siguranță, fără îndoială, Doamna Alexis-Madeleine de Vassinhac-Imécourt a întreprins construirea acestui edificiu, de la care rămân mai multe fotografii din secoleleal XIX-lea și al XX-lea. Cumpărată în 1858 de și donată , a devenit aripa de Vest a "Pensionului din Juvigny", alături de curtea de onoare (cealaltă aripă, dinspre Est, ambele fiind în
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Neagră, pe locul primei școli umaniste înființate de către Johannes Honterus care i-a pus piatra de temelie la 26 aprilie 1541. În urma cutremurului din 1738 clădirea a suferit pagube mari și a fost reconstruită în anii 1743-1748. În anii 1834-1835 edificiul a fost extins cu încă două etaje, după planurile arhitectului Andreas Dieners. În perioada 1918-1939, la etajul al doilea al corpului B și C al Liceului „Honterus" a funcționat Muzeul Săsesc al Țării Bârsei (în ). În prezent, Corpul B este
Liceul Johannes Honterus din Brașov () [Corola-website/Science/335759_a_337088]
-
de 20 de metri. Amfiteatrul este construit pe o pantă de deal, iar în interiorul său există scări și galerii amplasate la diferite niveluri. Capela cu mozaicuri este păstrată într-o stare cât mai asemănătoare cu cea inițială. Pe alocuri, cavea edificiului este încă vizibilă. Situl arheologic funcționează în prezent ca muzeu. Amfiteatrul este înconjurat pe toate părțile de orașul Durres, iar clădiri moderne sunt construite chiar deasupra unei secțiuni a arenei. Presiunea urbană produsă de dezvoltarea orașului amenință conservarea pe termen
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
este un lăcaș de cult greco-catolic ce servește drept catedrală a Eparhiei de Lugoj. Edificiul a fost construit între anii 1843-1854 în stil neoclasic, după planurile arhitectului L. Oettinger. Catedrala a fost ocupată în mod abuziv de Biserica Ortodoxă Română în perioada 1948-1990 și retrocedată Eparhiei de Lugoj la 21 ianuarie 1990, prin bunăvoința mitropolitului
Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj () [Corola-website/Science/335792_a_337121]
-
Rovina în rolul lui Lea'le în producția istorică a Habimei cu piesa „Dibuk” de S.Ansky (în traducerea din idiș de Haim Nahman Bialik) a devenit „iconul” cultural al teatrului evreiesc și israelian. În anul 1945 a fost construit edificiul teatrului, care a găzduit spectacole încă înainte de a fi finisat. În 1958 teatrul a fost onorat cu Premiul de Stat - Premiul Israel, și a fost declarat de către guvern „teatru național”. Era prima dată când Premiul Israel a fost decernat unei
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
1266 a fost ridicat un altar dedicat Sfintei Fecioare Maria. În anul 1344 localitatea Mariazell a fost ridicată la statutul de oraș. Regele Ludovic I al Ungariei a construit aici o biserică în anul 1363, după o victorie împotriva turcilor. Edificiul era clădit în stil gotic, cu o turlă înaltă de 90 m și un portal cu ogivă. Două incendii au produs bisericii avarii însemnate în 1420 și 1474. Clădirea bisericii a fost ulterior lărgită și refăcută în perioada 1644-1683 în
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
Balthasar Moll în 1757. În partea stângă este statuia regelui Ludovic I al Ungariei și în partea dreaptă este statuia lui Heinrich, Margraf al Moraviei. În 1907, biserica sanctuarului marian de la Mariazell a fost ridicată la rangul de basilica minor. Edificiul a trecut în perioada 1992-2007 printr-o restaurare generală, fiind vizitat în septembrie 2007, după terminarea lucrărilor, de papa Benedict al XVI-lea. Capela Harului („Gnadenkapelle”) formează partea veche a clădirii și se află pe locul primei chilii. Aici se
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
al XVI-lea sunt realizate în stil renascentist și clasic, acestea fiind caracterizate de fațade albe și ferestre înalte precum Palazzo Dario și Palazzo Grimani. La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, au fost adăugate edificii construite în stil baroc pe Canal Grande. Această perioadă a fost cea mai creativă în ceea ce privește construcția de clădiri de-a lungul canalului, iar printre edificiile reprezentative realizate atunci se numără Bazilica Santa Maria della Salute și Bazilica Scalzi. La sfârșitul
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]
-
La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, au fost adăugate edificii construite în stil baroc pe Canal Grande. Această perioadă a fost cea mai creativă în ceea ce privește construcția de clădiri de-a lungul canalului, iar printre edificiile reprezentative realizate atunci se numără Bazilica Santa Maria della Salute și Bazilica Scalzi. La sfârșitul secolul al XVIII-lea construcția clădirilor de-a lungul Canal Grande s-a oprit. În următoarele doua secole s-au făcut renovări semnificative la cele mai multe
Canal Grande () [Corola-website/Science/332533_a_333862]
-
au ținut slujbele religioase până în anul 1937, anul în care s-a finalizat construcția noii catedrale. Planurile lăcașului de cult au fost proiectate de arhitectul Victor Smigelschi (fratele pictorului Octavian Smigelschi) iar lucrarea i-a fost încredințată lui G.P. Liteanu. Edificiul respectă planimetria bizantină îmbinând-o cu elemente specifice arhitecturii românești, păstrând structura spațiului ecleziastic în nartex, pronaos, naos și altar. Întreaga clădire este dominată de o cupolă centrală pe pandative cu un diamteru de 14 metri și o înălțime la
Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare () [Corola-website/Science/332561_a_333890]
-
la vârful crucii de 40 m. Razele de lumină pătrund prin arcadele largi ale tamburului cupolei și se resfrând în interiorul acesteia creând o lumină difuză. Coloanele exterioare au capitelurile sculptate iar placajul soclului este realizat sub forma unui brâu decorativ. Edificiul este înscris în lista națională a monumentelor istorice.
Catedrala Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Satu Mare () [Corola-website/Science/332561_a_333890]
-
trei sunt în întregime săpate, al căror rost era acela de a susține prin timpanele lor, terasa de pământ pe care era construit mozaicul și serveau în același timp drept antrepozite pentru mărfurile ce intrau sau ieșeau din Tomis. În fața edificiului, săpăturile arheologice recente au dat la iveală resturi ale construcțiilor portuare, cheiuri, canale, magazii - antrepozite, ziduri de construcție de dată mai recentă, încăperi cu amfore sau cu depuneri de cereale. Pe faleza portului, în partea SE există ziduri masive identice
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
dată mai recentă, încăperi cu amfore sau cu depuneri de cereale. Pe faleza portului, în partea SE există ziduri masive identice celor ale mozaicului care făceau parte din alte clădiri ale complexului din fața portului. Date istorice mai precise privind distrugerea edificiului, nu se cunosc încă. Se observă că zidurile edificiului au suferit reparații la fel ca și pardoseala de mozaic, după toate probabilitățile la sf. sec. IV. Faptul este dovedit mai ales de porțiunea NV a mozaicului, care diferă radical de
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
de cereale. Pe faleza portului, în partea SE există ziduri masive identice celor ale mozaicului care făceau parte din alte clădiri ale complexului din fața portului. Date istorice mai precise privind distrugerea edificiului, nu se cunosc încă. Se observă că zidurile edificiului au suferit reparații la fel ca și pardoseala de mozaic, după toate probabilitățile la sf. sec. IV. Faptul este dovedit mai ales de porțiunea NV a mozaicului, care diferă radical de întreaga suprafață cu mozaic. Pilaștrii adosați zidului sunt construiți
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
Biserica este ctitoria Doamnei Ilinca, soția postelnicului Constantin Cantacuzino și, a fiilor săi Constantin Vel Stolnic și Mihai Vel Spătar. Inscripția de deasupra ușii de intrare arată că aceasta a fost ridicată în perioada 3 mai - 18 septembrie 1668. Planul edificiului este în formă de navă, cu ziduri groase de un metru. Turla este așezată deasupra pridvorului. Se mai păstrează încă vechea pictură. Tâmpla de zid este împodobită cu picturi de aceeași vechime. Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt din piatră și
Schitul Mironești () [Corola-website/Science/332699_a_334028]