5,918 matches
-
ea se intitulează (de exemplu, nebunia în Istoria nebuniei în epoca clasică, sexualitatea în Istoria sexualității) rămâne o pretenție din moment ce Foucault gândește disparat, discontinuu, clar-obscur, iar a crede că în Istoria nebuniei... este vorba despre nebunie, în forma ei evidentă, empirică, sau că în Istoria sexualității avem de a face cu sexualitatea, în forma ei manifestă, nudă, sunt percepții înșelătoare pentru un public mult prea "ordonat" și pozitivist în gândire pentru a înțelege pozitivismul discontinuu și experimental al gânditorului francez. Astfel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
De ce această practică "e sacră", creează, dezvoltă, incită, excită, provoacă, aduce la suprafață ceea ce e "mai ascuns" în firea omului? Pe această direcție, Foucault a considerat că nebunia, sexualitatea vorbesc "limba adevărului", dar nu adevărul concret al faptelor, nu adevărul empiric al istoricilor, ci adevărul discursului despre cele două fenomene, pe care le-a legat de instanța puterii social-politice și de posibilitatea lui de a se produce prin discursuri. În viziunea sa, "producerea adevărului este în întregime străbătută de raporturi de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoașterii cu puterea, punctul ei de emergență. A fi disciplinat înseamnă a-ți investi energia, forța, vitalitatea într-un anume scop sau proiect, iar această investire nu se poate face oricum și dezordonat, ci numai prin intermediul anumitor cunoașteri, fie ele empirice, analitice sau de altă factură, și cu ajutorul indicațiilor, directivelor, sugestiilor celor superiori ierarhic. Nimic nu demonstrează că statul politic modern (guvernarea elitelor) reprezintă cel mai bun proiect pentru a-ți investi formele de disciplină și de putere... Disciplina primește o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
peste patru ani. O nouă formă de manifestare a puterii social-politice s-a realizat prin panoptism. Supravegherea, controlul și corecția se regăsesc în acest panoptism. Dacă în Evul Mediu ancheta cu derivatele ei (dorința de adevăr, evenimentul aflării unui adevăr empiric, tortura pentru adevăr) reprezenta forma esențială de manifestare a puterii, în epoca modernă puterea și-a sporit intensitatea și eficacitatea prin panoptism. La fel ca ghilotina, panoptismul este venit să curme suferințele sufletelor, este un progres în manifestarea social-politică a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istorică se afla la interferența dintre spusul documentelor (arhive, cărți, obiecte, martori etc.) și acțiunile, evenimentele pe care le-au trăit oamenii într-un trecut al lor. Ea reprezintă un joc clar-obscur dintre nevăzut și văzut. Oricum, evidența pentru că este empirică și legată de un concret al lucrurilor devine vulnerabilă de cele mai multe ori instrumentalizată politic. Ceea ce spun și ceea ce fac oamenii sunt două instanțe diferite. Ceea ce spun oamenii este o reprezentare asupra lucrurilor. Ceea ce fac oamenii este o transformare a lucrurilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
excludere, într-o societate ca a noastră: 1) lege-interdicție; 2) expertiză-partaj; 3) stigmat-respingere; 4) adevăr-eroare; 5) sistem politic-control al discursurilor; 6) discurs oficial-producție de adevăr. În scrierile sale, profesorul de la Collège de France nu a fost preocupat atât de adevărul empiric, cât de adevărul ca producție a discursurilor oficiale. Un adevăr falsificat. O cunoaștere istorică este adevărată dacă poate fi falsificată, ar spune Popper. Istoriile empirice (de fapte și evenimente) pot fi intrumentalizate, pentru că sunt întemeiate pe serii de prezentări a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
În scrierile sale, profesorul de la Collège de France nu a fost preocupat atât de adevărul empiric, cât de adevărul ca producție a discursurilor oficiale. Un adevăr falsificat. O cunoaștere istorică este adevărată dacă poate fi falsificată, ar spune Popper. Istoriile empirice (de fapte și evenimente) pot fi intrumentalizate, pentru că sunt întemeiate pe serii de prezentări a unor informații empirico-descriptive. Din acest considerent, Foucault a studiat arhivele politizate moderne. Nu adevărul spuselor acelor arhive, ci modul cum acele enunțuri ale specialiștilor și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
De altfel, gândirea istorico-filosofică occidentală din ultimul secol propune un soi de analiză discursivă și științifică ce este bazată pe această infinită, redundantă și nefericită condiție epistemologică a producerii unor reprezentări analitice. Acest tip de a întemeia discursul prezintă imaginile empirice prin reprezentări și imagini analitice. Analitica empiricităților se intersectează cu ideologia și politicile curente într-un melting plot discursiv. Ideea reprezentării și teoriile care o însoțesc nu sunt atribute ale gândirii moderne. Încă din epoca antică, filosofi precum Marc Aurelius
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi "produs" pe scena unei lumi unde munca, viața și limbajul îl produc și îl reprezintă printr-o cunoaștere de tip social-politic, istoric și filosofic. Prin ceea ce le fundamentează, munca, viața și limbajul aparțin practicii, aparțin faptelor și activităților umane empirice ce se sustrag reprezentării. Însă aceste domenii sunt imposibil de înțeles, de descris, de analizat doar pe baza mărturiilor empirice. Platitudinile empirice, "banalitățile" istoriilor descriptiv-arhivistice ne ajută să avansăm teorii, adică să devenim "analitici". Ele nu sunt fără valoare. În
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tip social-politic, istoric și filosofic. Prin ceea ce le fundamentează, munca, viața și limbajul aparțin practicii, aparțin faptelor și activităților umane empirice ce se sustrag reprezentării. Însă aceste domenii sunt imposibil de înțeles, de descris, de analizat doar pe baza mărturiilor empirice. Platitudinile empirice, "banalitățile" istoriilor descriptiv-arhivistice ne ajută să avansăm teorii, adică să devenim "analitici". Ele nu sunt fără valoare. În acest mod a fost posibilă o teorie economică progresistă, una a vieții și mai multe ale limbajului. Economia politică, biologia
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoric și filosofic. Prin ceea ce le fundamentează, munca, viața și limbajul aparțin practicii, aparțin faptelor și activităților umane empirice ce se sustrag reprezentării. Însă aceste domenii sunt imposibil de înțeles, de descris, de analizat doar pe baza mărturiilor empirice. Platitudinile empirice, "banalitățile" istoriilor descriptiv-arhivistice ne ajută să avansăm teorii, adică să devenim "analitici". Ele nu sunt fără valoare. În acest mod a fost posibilă o teorie economică progresistă, una a vieții și mai multe ale limbajului. Economia politică, biologia, lingvistica și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dar nu funcție. El nu creează nicio cunoaștere istorică, care, de altfel, se află în experiențele oamenilor între ei și cu ordinea social-politică, cu lucrurile și prin ideile existente la un moment dat într-o societate. Istoricii au o experiență empirică, concretă, cu arhiva. Limbajul îi ajută sau nu, dar nu le poate crea cunoașterea. Ideea de reprezentare comportă trei dimensiuni 186: realitatea reprezentată, procesul de reprezentare și reprezentarea în sine. O funcție esențială îi revine procesului de reprezentare, unde intervin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
coerent, nici credibil, cu atât mai puțin pragmatic și performativ. Shorter Oxford English Dictionary definește adevărul ca fiind "conformitate cu faptele, concordanță cu realitatea", folosind aceeași teorie a corespondențelor dintre spuse și fapte. Pe Foucault nu l-a interesat adevărul empiric al unui ochi particular, al modernului individualizat, nici adevărul de dincolo de om (transcedental) al filosofilor. Gânditorul francez nu are ceva în comun cu factologia istorică, cu viziunea teologico-filosofică occidentală despre adevăr. Însă el are multe în comun cu posibilitățile subiectului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
precum în cazul oamenilor de știință moderni. Ea are nevoie de o evidență (experimente sau date concrete), care să o întemeieze. Astfel că avem o serie de pseudo-metode și o proliferare a scepticismului nihilist și a incertitudinii ori de câte ori un enunț empiric este lansat în spațiul public al societății de discurs moderne. Metoda este mai mult un joc de la particular la general sau invers, dar ea rezolvă problema adevărului numai dacă evidența de care se leagă este în relație de corespondență cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a investigat, analizat, descris și evaluat gânditorul nostru a fost enunțul, definit, pe linie semiologică, ca "o modalitate de existență pentru un ansamblu de semne". Foucault este mai mult fiul lui cum? și de ce? anumite serii de fapte și evenimente empirice din istoria modernă se intersectează cu o întreagă urzeală discursivă, cu o serie de idei și politici (de instrumentalizare), cu o complicată geometrie a relațiilor interumane și a raporturilor de putere din cadrul societății moderne, a cărei pozitivitate nu poate fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
viața lor nu au citit și/sau înțeles o carte teoretică, ocupându-se doar de "fapte și evenimente"; în cazuri colaterale, de instrumentalizări discursive). Fetișism al faptelor spunea, atât de freudian, Dominick LaCapra, referindu-se la acești istorici ai dogmatismului empiric. Dar așa cum există un fetișism al faptelor, există și un profund fetișism al ideilor, venit dinspre filosofi, ceea ce conduce în mod evident la: 1) fanatism; 2) intoleranță față de opinia celuilalt; 3) exclusivism intelectual și de discurs public. Așadar acest fetișism
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoștințe. Discursul istoriografic nu se mai poate susține pe hegemonia celor două instanțe de cunoaștere (semiotica și hermeneutica), șarjate de un fenomen intelectual precum Linguistic Turn. De asemenea, nu se mai poate susține pe imperativul categoric al unui adevăr istoric empiric. În schimb, se poate susține pe o atitudine de genul celei adoptate de Foucault, care își prezenta poziția de cercetător în raport cu istoria, cu arhiva și enunțul, pe baza unui scepticism (non)-cartezian: Nu voi accepta ansamblurile pe care istoria mi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în materie de forme de manifestare istorică și politică. Foucault a atribuit istoriei un principiu de suveranitate în sfera cunoașterilor: "Istoria s-a rupt, într-o echivocitate care, desigur, nu poate fi controlată, între, pe de o parte, o știință empirică a evenimentelor și, pe de altă parte, acest mod radical de a fi care prescrie soarta tuturor ființelor empirice, ca și ființelor unice ce suntem. Istoria, se știe, este zona cea mai erudită, cea mai în cunoștință de cauză, cea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoașterilor: "Istoria s-a rupt, într-o echivocitate care, desigur, nu poate fi controlată, între, pe de o parte, o știință empirică a evenimentelor și, pe de altă parte, acest mod radical de a fi care prescrie soarta tuturor ființelor empirice, ca și ființelor unice ce suntem. Istoria, se știe, este zona cea mai erudită, cea mai în cunoștință de cauză, cea mai trează, cea mai încărcată, poate, a memoriei noastre; dar ea este, totodată, și fondul din care toate ființele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
conștiință critică a prezentului; 6) descifrare a destinului omenirii; 7) anticipare în privința viitorului; 8) promisiune a unei reîntoarceri 231. Istoria comportă și alte funcții: 1) schimbarea prezentului pe o gândire a trecutului; 2) dezvoltarea unor domenii de analiză din cunoașterea empirică, de tip istoric (hermenutica, semiotica, psihanaliza, semiologia, semantica etc.); 3) istoria ca relație între arte (cele din Renaștere), științe (fizică și matematică în secolele XVII-XVIII) și discipline socio-umane (secolele XIX-XX); 4 ) dezvoltarea raționamentelor din fizică, matematică dintr-o cunoaștere empirică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
empirică, de tip istoric (hermenutica, semiotica, psihanaliza, semiologia, semantica etc.); 3) istoria ca relație între arte (cele din Renaștere), științe (fizică și matematică în secolele XVII-XVIII) și discipline socio-umane (secolele XIX-XX); 4 ) dezvoltarea raționamentelor din fizică, matematică dintr-o cunoaștere empirică, de tip istoric, cunoaștere preluată pe filieră teologică; 5) dezvoltarea unor multiple tehnici și metode de interpretare a mărturiilor trecutului; 6) locul de întoarcere pentru nou, original, negândit; 7) instituitea unor noi funcționalități pe baza cunoașterii istorice în scopul elaborării
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în Canada. Cititor din ce în ce mai pasionat, colportor, editor virtual, în fine, autor de scrieri diverse, Louis este în multe privințe un alter ego al autorului. Pe de altă parte, textul manevrează abil, ca să oculteze această legătură ombilicală, conducând nu la insul empiric Toma Pavel, ci la temele profunde ale scrisului său. Supratema microromanului este meditația scriitorului asupra forței ontologice a cuvintelor. În reflecțiile sistematice ale poeticianului P., chestiunea este formulată nu ca răspuns, ci mai curând ca o întrebare: ce poate limbajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
literatura de specialitate. Utilizarea variabilei natura umană este criticată, de exemplu, ca fiind prea simplistă și neștiințifică în a explica războiul și pacea preponderent în baza viciilor/virtuților firii umane. Cât privește analiza indivizilor, principalul ei inconvenient rezidă în dificultatea empirică a colectării de date suficiente și corecte pentru conturarea unei imagini clare, complete și veridice referitoare la decidenții politici individuali, în condițiile în care majoritatea unor astfel de informații din culise devine accesibilă doar la mult timp după consumarea evenimentelor
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
doi și trei. El se constituie însă ca o școală de gândire aparte, relativ nouă și cert înclinată spre latura teoretizării 1, dificultatea precizării nivelurilor de analiză prezente în teoria constructivistă reieșind inclusiv din absența unei tradiții solide de studii empirice. În concluzia discuției pe marginea nivelurilor de analiză în Relațiile Internaționale probabil că remarca esențială este că ele nu se exclud reciproc și nu sunt alternative decât în interpretări izolate ale unor autori. Poziția dominantă în cadrul disciplinei este însă aceea
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
reprezintă variabilitatea genotipurilor și genofondului din interiorul populațiilor unei specii, pe întregul saă areal de raspândire Omul este și un creator de biodiverstiate, nu numai un factor de erodare a acesteia. De-a lungul timpului, cel mai adesea prin metode empirice, comunitățile umane au obținut un număr impresionant de soiuri tradiționale sau locale, precum și de rase. Datorită faptului că foarte multe aspecte referitoare la diversitatea genetică, inclusiv mecanismele de 27 reducere sau de creștere a acesteia, sunt studiate în amănunt la
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]