5,930 matches
-
serie de domenii precum cartografierea acustică a fundului oceanic, aplicații ale sonarului subacvatic, comunicații etc. Viteza sunetului în apă depinde de o serie de parametri: Modul în care se comportă această dependență este complicat, de aceea practic se folosesc formule empirice. O astfel de formulă, suficient de simplă și de precisă, este cea propusă de Kenneth V. Mackenzie în 1981: unde "t" este temperatura în grade Celsius, "s" este salinitatea în părți la mie, iar "z" este adîncimea în metri. Cei
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
poate realiza: Din cele mai vechi timpuri au existat încercări de a preveni bolile contagioase cu mortalitate ridicată, cum ar fi variola, cu o rată a mortalității de 30%. Într-un text din jurul anului 1500 î.e.n., există descrierea unui procedeu empiric de imunizare împotriva variolei ("variolizarea"), care îi este atribuit lui Dhanwantari, părintele medicinei vedice: Se ia pe vârful unei lanțete lichidul pustulei și se fac înțepături în braț, între umăr și cot, până când apare sângele; pe urmă se amestecă lichidul
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
replicat: "Nu te gândi, Jenner, încearcă!" Se reîntoarce în Berkeley pentru a practica medicina. În luna mai a anului 1796, la o fermă din împrejurimi izbucnește o epidemie de vaccină (variola vacilor). Și Jenner are ocazia să experimenteze un procedeu empiric, asemănător cu variolizarea, dar folosind lichid din pustulele unei femei bolnave de variola vacilor. Pe 14 mai 1796, el face două incizii mici în brațul unui băiețel de 8 ani, James Phipps, peste care aplică puroi colectat dintr-o pustulă
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
vite bolnave de variola vacilor), care înlătură pericolul contagiunii inter-umane cu alte boli. Această tehnică înlocuiește treptat tehnica lui Jenner, vaccinarea braț-la-braț fiind interzisă în Anglia la sfârșitul secolului XIX. În prima jumătate a secolului XIX vaccinarea rămâne o metodă empirică, cu aplicabilitate limitată la o singură boală: variola. Abia în a doua jumătate a secolului XIX, fenomenul capătă o explicație științifică. În 1857, Louis Pasteur demonstrează că bolile infecțioase sunt produse de microorganisme, care pot fi crescute și studiate. El
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
urmă, prim ministru a devenit Dacian Cioloș, iar a fost numit ministru al dezvoltării regionale și administrației publice în guvernul acestuia, deținând și portofoliul de viceprim-ministru. Activitatea științifică este centrată pe dezvoltarea unor analize și a unor teme de cercetare empirică privind realitatea românească din multiple unghiuri, dar mai ales pe mutațiile din zona realității simbolice și a infrastructurilor mentalitare (care este, de altfel, și subiectul tezei de doctorat), pe crearea de instituții, pe un proiect de prezență publică constantă, pe
Vasile Dîncu () [Corola-website/Science/305349_a_306678]
-
în acest sens o poate reprezenta o credință universală de tip kantian în esența sacră a individului. Numai credința universală se sustrage, spre deosebire de adevărurile ideologice sau stohastice, de la impunerea forțată, transformând ideile nu în instrumente de tortură ci în adevăruri empirice. Din punct de vedere ontologic, Kolakowski profesează un antirealism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
de reîncarnări) și dezvăluirea potențelor latente ale acestuia (omnisciența, omnipotența, omni-percepția și bucuria supremă). Se consideră că izbăvirea a fost realizată în momentul în care "jiva", monada spirituală, devine, prin practici ascetice, conștientă de întreg universul și capătă o cunoaștere empirică a esenței adevărului. Experiența cognitivă dobândită este absolută și nemijlocită și poartă numele de "kevala jnana" ("cunoaștere pură"). După căpătarea statutului de eliberat, sufletul continuă să trăiască în universul uman, până când survine moartea, care de această dată este definitivă din cauza
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
trebuie să fie individual, prin efort și meditație. Dimpotrivă, "devas" nu sunt capabili să organizeze propria eliberare până la reîncarnarea în formă umană, fiindcă oamenii sunt singurele ființe înzestrate cu acest dar. Ca și în cazul budiștilor, conștientizarea adevărului este pur empirică, nu poate exista o mijlocire între veridicul "atma" și sufletul "jiva". Jainiștii cred că eliberarea se produce din interiorul sinelui, prin intermediul "atmanului" conștientizat prin meditație. Jain Dharma împărtășește o mare parte din concepte și credințe cu hinduismul. Amăndouă religiile respectă
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
exemplu teoria umorală, au avut un puternic impact în acea perioadă. Aristotel a fost personalitatea cu cea mai mare influență în întreaga antichitate clasică. Deși, în ansamblu, opera sa a fost mai mult speculativă, ultimele lui scrieri au fost mai empirice, caraterizate printr-o mai multă atenție acordată cauzalității și diversității biologice. Aristotel a clasificat peste 540 de specii de animale și a disecat cel puțin 50. Marele savant și filozof antic și mai târziu toți cei care i-au urmat
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
un număr mare de schelete și observă faptul că Galenus avea concepții eronate în ceea ce privește formarea oaselor maxilarului și a celui sacrum. La începutul secolului al XIII-lea, biologul andaluz Abu al-Abbas al-Nabati utilizează metoda științifică la studiul botanicii, introducând tehnici empirice și experimentale pentru testarea, descrierea și identificarea substanțelor medicamentoase. Discipolul său, Ibn al-Baitar ( d. 1248) a scris o enciclopedie farmaceutică în care a descris peste 1.400 de plante, principii alimentare și substanțe farmaceutice, 300 din acestea fiind propriile sale
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
putea avea acces la cuvântul lui Dumnezeu. O altă particularitate a protestantismului a fost faptul că credincioșii erau încurajați să se apropie de Dumnezeu și să-l cunoască cercetându-i lucrarea, adică lumea, fapt ce a dus la apariția științelor empirice. În fine, un alt precept al protestantismului care a schimbat fundamental existența socială este cel referitor la responsabilitatea individuală: potrivit credinței protestante, individul este singurul responsabil în fața divinității pentru acțiunile sale și pentru felul în care își pregătește viața de
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
de organizare politică) a constituit fundamentul legitimității statale. Nucleul central al doctrinei naționaliste este lipsit de complexitate și de complicații: umanitatea se împarte în mod natural în națiuni, națiunile pot fi cunoscute și deosebite datorită unor caracteristici identificabile în mod empiric, iar singura formă de guvernământ legitimă este statul național. Limitele națiunilor sunt uneori mai puțin clare și mult mai permeabile decât recunosc naționaliștii, drept care discursul naționalist pretinde îndeplinirea mai multor criterii pentru a categoriza o națiune de „adevărată”. Astfel, membrii
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Raționalismul critic reprezintă concepția epistemologică dezvoltată de filosoful englez de origine austriacă Karl Popper, care exprimă convingerea că rațiunea, în problema cunoașterii empirice, nu poate avea o funcțiune riguros demonstrativă, ci una de atitudine critică. Rațiunea nu legitimează adevărul unei teorii, ea este implicată în critica teoriei însăși și are astfel sarcina de a individualiza eventualele erori ascunse în cuprinsul teoriei respective. Dacă
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
de a falsifica coordonatele expuse nu are un rezultat pozitiv, înseamnă că teoria este adevărată, cel puțin în mod provizoriu, ținând seama de faptul că afirmațiile considerate în prezent adevărate pot fi în viitor anulate, prin acumularea de noi cunoștințe empirice. Popper ilustrează astfel propria sa atitudine, care recunoaște "" că eu mă pot înșela, că tu s-ar putea să ai dreptate, că noi împreună am putea probabil să descoperim drumul spre adevăr"". El exprimă un punct de vedere prudent optimist
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
sa atitudine, care recunoaște "" că eu mă pot înșela, că tu s-ar putea să ai dreptate, că noi împreună am putea probabil să descoperim drumul spre adevăr"". El exprimă un punct de vedere prudent optimist, considerând că toate cunoștințele empirice sunt incerte, fără a nega existența unui adevăr absolut. Aceste concepții sunt expuse în special în operele "The Open Society and its Enemies" ("Societatea deschisă și inamicii ei", 1945), "Conjectures and Refutations" ("Prezumții și infirmări", 1963), "In Search of a
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
pentru infirmarea unei ipoteze, care rămâne numai atât timp adevărată, până când este invalidată (dovedită ""falsă""). Falsificabilitatea reprezintă, în concepția lui Popper, metoda de descoperire a adevărului fără a se recurge la inducție sau la principiul regularității fenomenelor, întru cât teoriile empirice nu sunt decisive. Această metodă oferă în același timp o soluție alternativă în problema demarcării științelor empirice de tezele metafizice. Scopul raționalismului critic constă în acest caz, în furnizarea unui instrument rațional, sistematic și obiectiv pentru verificarea teoriilor științifice, cu ajutorul
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
în concepția lui Popper, metoda de descoperire a adevărului fără a se recurge la inducție sau la principiul regularității fenomenelor, întru cât teoriile empirice nu sunt decisive. Această metodă oferă în același timp o soluție alternativă în problema demarcării științelor empirice de tezele metafizice. Scopul raționalismului critic constă în acest caz, în furnizarea unui instrument rațional, sistematic și obiectiv pentru verificarea teoriilor științifice, cu ajutorul criteriului falsicabilității. Afirmațiile care nu sunt falsificabile, nu pot fi deci infirmate, nu aparțin științelor empirice, sunt
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
științelor empirice de tezele metafizice. Scopul raționalismului critic constă în acest caz, în furnizarea unui instrument rațional, sistematic și obiectiv pentru verificarea teoriilor științifice, cu ajutorul criteriului falsicabilității. Afirmațiile care nu sunt falsificabile, nu pot fi deci infirmate, nu aparțin științelor empirice, sunt metafizice. Este adevărat că, în anumite domenii, cum ar fi astronomia sau fizica nucleară, prin faptul că nu sunt posibile totdeauna experiențe adecvate, nu se pot face observații directe. Tot astfel, axiomele matematice nu sunt falsificabile. Infirmarea unei axiome
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în "The Structure of Scientific Revolutions" ("Structura revoluțiilor științifice", 1962). Imre Lakatos respinge perspectiva falsificaționismului naiv, conform căruia teoriile trebuie infirmate în totalitatea lor, dacă sunt falsificate prin rezultate experimentale sau observații empirice. Mai degrabă se păstrează în mod conștient sau inconștient convingerile de bază, care alcătuiesc așa numitul nucleu al programului de cercetare, și numai afirmațiile din afara acestui nucleu sunt modificate. Adversari ai "fallibilismului" (principiul failibilității) sunt Wolfagang Kuhlmann și Karl-Otto Apel
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
neuroștiință servesc în principiu să sprijine ipoteza identității minte-creier, arătând gradul ridicat de relaționare între stările mentale și stările fizice ale creierului. Noțiunea de suflet are o mai mică putere explicativă într-o viziune a lumii occidentale ce preferă explicațiile empirice implicând elemente observabile și localizabile în creier. Chiar și așa, mai rămând obiecte considerabile pentru a le identifica cum ar fi teoria identității. Notabilii filozofi ca Thomas Nagel și David Chalmers au argumentat asupra faptului că relația dintre stările fizice
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Clerk Maxwell a demonstrat că făcând un circuit electric să oscileze este posibilă crearea de unde electromagnetice. Teoria sa face posibilă calcularea vitezei radiației electromagnetice bazându-se doar pe măsurători electrice și magnetice iar valoarea calculată este foarte asemănătoare cu măsurătorile empirice ale vitezei luminii. În 1888, Heinrich Hertz a construit un dispozitiv electric care produce ceea ce azi denumim microunde — care sunt în esență radiație electromagnetică la o frecvență mai mică decât cea a luminii vizibile. Totul până la acel moment sugera că
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
un spectru, atunci cantitatea de energie radiată la frecvențe diferite variază de la zero la unul dintre capete, urcând către un vârf pentru frecvența asociată temperaturii obiectului radiant revenind apoi iar la zero. În 1900, Max Planck a elaborat o ecuație empirică care poate descrie curba de energie observată, dar pe care nu a reușit să o pună în concordanță cu teoria clasică. El a concluzionat că legile fizicii clasice nu sunt aplicabile la nivel atomic așa cum a presupus inițial. În această
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
neapărat adevărat și în teoria cuantică." Atunci când valorile prevăzute sunt scrise sub formă de mulțime și se efectuează înmulțirile, natura dificultății menționate mai sus se prezintă într-o formă care este mai familiară matematicienilor. Mai important este faptul că, studiile empirice validează rezultatele teoretice și sugerează că există ceva mai important în acea diferență dintre x(t)y(t) și y(t)x(t) care este legată de valoarea constantei lui Planck. Tabela de tranziție a frecvențelor (care rezultă atunci când electronii
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
lui Planck. Tabela de tranziție a frecvențelor (care rezultă atunci când electronii își schimbă orbitele) este: Așa cum am arătat mai sus, Heisenberg a dezvoltat metode matematice prin care a realizat conexiuni între informațiile din tabele ca cele de mai sus. Completarea empirică a valorilor din tabele (pentru mărimi cuantice) nu este o procedură simplă de vreme ce orice măsurătoare efectuată într-un sistem întoarce o anumită valoare însă există posibilitatea ca acest lucru să schimbe alte valori deja măsurate. Deci trebuie folosit un număr
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cea a variabilelor ascunse și Interpretarea multiple-lumi. Se pare că vor apărea mereu noi interpretări filozofice ale acestui subiect; în orice caz succesul practic al teoriei este de necontestat. Fără îndoială, teoria cuantică nu are rival în a explica fenomene empirice cunoscute, în a prezice descoperiri noi și a explica (înglobând) alte teorii. Predicțiile empirice ale teoriei cuantice (în mod special electrodinamica) au fost confirmate de mai multe ori decât în cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]