6,274 matches
-
nu doar de credință sau de viziunea puterii asupra dreptului la eternitate, ci și de modul în care trecutul este valorificat (rememorat). Spre exemplu, romanii, pentru că dublează jocurile "seculare" cu jubileele orașului (în fapt, ajutați de casa imperială), proiectează asupra eternității o cronologie pe care caută să o controleze cât mai "rațional" (începând cu anul 753 î.Ch.); în schimb, creștinii medievali vor utiliza o altă cronologie, mesianică, a sacrificiului unic, salvator cândva, într-un viitor incert. Un alt exemplu îl
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vor utiliza o altă cronologie, mesianică, a sacrificiului unic, salvator cândva, într-un viitor incert. Un alt exemplu îl constituie refondările imperiale romane - lui Romulus îi urmează însuși Augustus, iar toți ceilalți principi sunt asemenea lui -, ceea ce nu anulează valoarea eternității glorioase; la bizantinii creștini, Constantin I nu va mai putea fi înlocuit cu nimeni, deși în realitate i-au urmat cel puțin trei (re)fondatori de iure și de facto: Constantiu II definitivează capitala creștină, Theodosiu I, teoria basileică, iar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
oikonomiei creștine. Spațiul imperiului, domus Augusta, se va confunda încă din perioada principatului cu domus divina; iată un lucru ușor de asimilat de gândirea bizantină și de imaginarul colectiv. Cu atât mai mult cu cât vocabularul politic include noțiunea de eternitate în chiar titulatura împăratului: semper augustus, æternus augustus sau perpetuus augustus, formule popularizate și consacrate prin aceleași emisii monetare. El însuși reprezintă pentru cetate promisiunea unei istorii fără sfârșit, iar funcția sa, eternă la rândul ei, este garanția supremă, de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Judecata de Apoi. Trecutul (vetero și neo-testamentar) impune doliu, pe care doar obținerea iertării dumnezeiești îl poate împlini, și penitență (în existența terestră), care, dacă e respectată până la capăt, conduce către mântuire. Credința ortodoxă va păstra neschimbată această interpretare a eternității, chiar în spiritul ei originar (respectând textele sfinte și scrierile creștinismului timpuriu). Pe de altă parte, deși în practicile lor religioase diferă funcția și suportul material al "imaginii" sacre (vorbim fie despre măști, efigii și statui, fie despre mozaicurile bizantine
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Pacis Augustae (9 î.Ch.). Figura alegorică a lui Tellus, Pământul (Italia sau Pacea). Ara Pacis, Roma. Fig. 18. Columna lui Antoninus Pius (161 d.Ch.). Relief de pe piedestal. Muzeul Vatican, Roma. Închinat soției sale, Faustina. Apoteoza cuplului imperial. Aion, simbolul eternității. Alegoriile Romei și Câmpului lui Marte, reprezentat cu Obeliscul solar al lui Augustus. Fig. 19. Decursio, exercițiu militar pentru cortegiul funerar. Columna lui Antoninus Pius (161 d.Ch.). Relief de pe piedestal. Muzeul Vatican, Roma. Fig. 20. Triada divină de la Palmira: Aglibol
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acești credincioși co-rezonează cu înaltele sunete trăind în două lumi: una a istoriei și cealaltă a veșniciei. Astfel, ei cred că își asumă dreapta fire a omului, calea corectă a mobilității sale ontologice, calea ce urcă din timpul efemerităților spre eternitatea izbăvitoare. În cazul sunetelor de trâmbiță evocate de textul Apocalipsei, situația este profund modoficată. Îngerii sună din trâmbițe, iar nenorocirile copleșitoare coboară peste omenire, una după alta, urmând semnalul de start al fiecărei trâmbițări. Dar, în acest context, trâmbițarea vestește
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe cultul lui Zamolxe, care, așa nebuloasă cum este, stă alături de marile religii străvechi a Olimpului și a Valhallei, atestă înrudirea oficială cu lumea elină prin elementul dionisiac și pitagoreic. Toate rasele mari se caracterizează printr-o adâncă noțiune a eternității și prin punerea vieții terestre în dependență de absolut. În vreme ce popoarele barbare sunt superstițioase și tranzacționează cu demonii, geții, înfigîndu-se în suliță, consultau divinitatea de-a dreptul în cer. Sentimentul adânc al providenței îl au romanii în cel mai înalt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și civilizația noastră e de brad și stejar. Ea n-a lăsat ruine de piatră și cărămidă ci numai cenușă. Sarmisegetuza legendară a ars împreună cu ultimii ei apărători în miresme de rășină. Eposul acestui popor de munte care crede în eternitatea lumii a voit să-l scrie în felurite chipuri Eminescu, tentat câteodată de ipoteza germană a vedea acolo în munți cetăți granitice, căci Decebal se întreba din Valhalla: Nu mi-i ști spune ce mai face țara Ce Dacia se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dormeur du val: Din șanț executații privesc cu ochiul fix Spre stelele sublime ce ard în depărtare Și-n recile pupile sticlirile stelare Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx. Brăilean, deci apropiat de Bărăgan, poetul are, împreună cu toți muntenii, simțul eternității viguroase a câmpurilor, indiferente la gunoiul uman: Florile de pe câmpie le cosesc mitraliere Și cu sucurile scurse spală rănile mortale De eroi căzuți în tină ca și simple efemere Ce adorm de veci pe-o floare, îngropîndu-se-n petale. Singură în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de neclintit. Izvorâte din permanențele spirituale, morale și istorice ale neamului românesc, ele nu vor putea fi nici măcar umbrite de conjuncturile instabile ale timpului pentru că sunt adânc ancorate în adevărurile creștine, de unde își trag legionarii seva dătătoare de viață în eternitate. De aici provine puterea lor de luptă și de jertfă în slujba neamului, fără a urî alte neamuri, dar și fără a accepta să fie nedreptățit, umilit și exploatat neamul nostru. Recunoscând statutul metafizic al neamului în lumina adevărurilor creștine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pun lacătele. Sunt singur. Sunt, de fapt, în mediul meu. Mă simt bine, m-am obișnuit. Singurătatea sufletescă te predispune la meditație și rugăciune și te fortifică în lupta cu destinul, cu cele trecătoare și te ajută să privești în eternitate, să te înalți deasupra celor pământești. Îmi rotesc ochii și îmi aleg un pat. Sunt obosit. Mă întind pe el liniștit. Prin minte îmi trec gânduri, tot mereu gânduri. Nu mi-este îndemână. În ce scop sunt transferat aici, la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Căpitanul a răspuns: mai curând Insula Șerpilor o vom utiliza noi ca ospiciu de nebuni pentru politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Diamantele, București, 1969; Ecto-bar, București, 1969; Voinicul cu cartea în mână născut, București, 1969; Cu ani în urmă, într-o noapte..., București, 1969; Mansarda, București, 1970; Căutați martorul, București, 1970; Hoțul perfect, București, 1971; Porumb crud, București, 1971; Alibi pentru eternitate, București, 1971; Legenda lui Avram Iancu, București, 1972; Teatru, București, 1972; Fata din dafin, București, 1973; Mireasa lumii, București, 1973; O familie, București, 1973; Vodă Cantemir, București, 1973; Marele fluviu își adună apele, București, 1975; Trei piese istorice, pref. N.
TARCHILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290086_a_291415]
-
în 1966 debutează în revista „Steaua”, unde în 1970 va fi angajat redactor. Mai colaborează cu însemnări, cronici literare, studii și eseuri la „Tribuna”, „Făclia”, „Echinox”, „Utunk”, „Cronica”, „Vatra”, „Convorbiri literare” ș.a. Participă la realizarea unor volume colective: 9 pentru eternitate (1977) și Pagini transilvane. În colecția „Restituiri” editează în 1974 o antologie din memorialistica de călătorie a lui Gala Galaction, intitulată Sub feeria lunii. Primul volum de autor, Apropierea de imaginar, îi apare în 1988. Concediat abuziv din redacția revistei
TIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290171_a_291500]
-
metafizica cea mai obscură, practicile orgiastice, nihilismul extravagant sau materialismul vulgar. Textele buddhiste și jainiste indică uneori numai doctrinele anumitor autori religioși, fără a le menționa și numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și a lumii și dobândind printr-o disciplină psihică puteri miraculoase, cum ar fi amintirea vieților anterioare. Alții afirmă fie eternitatea, fie efemeritatea, opunând, de pildă, eternul Brahman creațiilor sale impermanente. Alții identifică sinele cu corpul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
menționa și numele. Astfel, se spune că unii speculează asupra ciclurilor trecute ale vremii, afirmând eternitatea Sinelui (ătman, păli: atta) și a lumii și dobândind printr-o disciplină psihică puteri miraculoase, cum ar fi amintirea vieților anterioare. Alții afirmă fie eternitatea, fie efemeritatea, opunând, de pildă, eternul Brahman creațiilor sale impermanente. Alții identifică sinele cu corpul și îl consideră din această cauză impermanent. Unii admit infinitatea, iar alții, dimpotrivă, finitudinea lumii. Un alt grup dezbate problema ciclurilor viitoare, căutând să înțeleagă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
A căzut o stea") care semnifică sfârșitul unei existențe omenești, moartea fără de întoarcere. Ciobanul își exprimă acum în mod indirect iubirea față de natură, dar și dragostea de viață, pe care dorește s-o trăiască cu orice preț, dincolo de efemer, în eternitate. Balada atinge punctul culminant nu ca acțiune, ci ca intensitate a sentimentelor, în cea de-a treia parte a testamentului — presupusa apariție a măicuței bătrâne —, care își caută cu disperare feciorul pe care îl descrie cu sufletul ei de mamă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Mi-au ținut cununa,/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași./ Preoți, munții mari,/ Paseri, lăutari,/ Păsărele mii/ Și stele făclii". După cum se observă, întreaga natură, pământul și cosmosul în elementele lor esențiale, participă la marea trecere a ciobanului în eternitate. Atmosfera este solemnă, dar și luminoasă, căci soarele, luna și stelele călăuzesc drumul baciului spre veșnicie, iar mândra "crăiasă", coborâtă parcă din basmele noastre românești, sporește strălucirea prin presupusa ei prezență. Brazii și păltinașii semeți și neclintiți veghează trecerea ciobanului
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
străin și singur. Aproape toți oamenii generației mele și a generațiilor mai apropiate de a mea, fie mai dinainte, fie mai din urmă, au căzut în mersul vecinic neobosit către o țintă de toți necunoscută și care este neantul și eternitatea. De câte ori îmi arunc ochii împrejurul meu, văd că mai lipsește unul. Și tot astfel va fi până la cel din urmă. Crăciunul de la 1871?! Vârsta de atunci îl aștepta cu nerăbdare. De pe la ceasurile 10 din seară începea să răsune Bucureștiul de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
A. Rosetti trăia, însă era în câmpul luptelor, era judecat după toate faptele lui împreunate, neghina era încă amestecată cu grâul, iar ochiul mulțimii contimporane nu era în stare să aleagă ceea ce era destinat traiului trecător de ceea ce era destinat eternității. C.A. Rosetti a rămas totuși. Dintre toți ziariștii de la 1871, C.A. Rosetti e singurul care a rămas. Cu toate că nu este operă mai plăpândă decât opera ziaristului și nu este scris mai efemer și mai lipsit de însușirile vieții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
defectele) mele? Sînt, oare, eu așa cum mi-i viața? *„Ce mai faceți?” „Cu munca de jos... la parter”. Probabil, răspunde la fel tuturor care-l întreabă. Glumița sa e deci un „bun verificat”. Folosind-o, își pare sieși inteligent. *Mamă, „eternitatea” ta sînt eu! Cît va dura, nu știu. Însă, fiindcă îți scriu numele aci, sper că mai mult decît voi trăi. Un gen de noutăți pe care am început să-l refuz: noutățile în viața mea. Nu-s numai reticent
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-și continuă activitatea acolo, predînd româna la „cetățeni străini”. Pur și simplu, a ținut să-și descarce sufletul. Mi-a spus multe, recente și din trecut: că mai are șapte ani pînă la pensie, care i se par însă o eternitate; că tot ce face acum îl obosește; de altminteri, deși e „filolog” pe diplomă, nu i-a plăcut niciodată filologia, căci e nelimitată, plină de capcane și de certuri; el a dorit să urmeze filosofia, dar l-a împiedicat „dosarul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În actualitățile culturale, prin nescăzuta convingere că, pe tărâmul muncii pasionate, nu există abandon, iar legea e ... eterna reîncepere. Ci prin dârza hotărâre de a „ne bucura de darurile acestei vieți”, fără a ceda melancoliei care ne amintește perpetuu de eternitatea de „dincolo”. Am citit aceste pagini ca pe o lecție de Înțelepciune și morală, ca pe un model pe care, noi, generațiile mai târzii, trebuie să ne impunem a-l urma, căci, se pare, suntem mai puțin dotate genetic cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu convingere și Într-o formă deosebit de accesibilă, pt. cei ce lucrează În alte 459 Gh. Teleman, prof. univ. doctor docent În medicină, Clinica a III-a Obstretică-Ginecologie, I.M.F. Iași. Își Încheie cariera la Spitalul „Elena Doamna”. Înmormântat la Cimitirul „Eternitatea”. Originar din Fălticeni. Coleg de liceu (el cu un an mai mare) la „Nicu Gane”. A avut bunăvoința să-mi ofere pentru „Galerie”, când lucram acolo În perioada 1971-1975, numeroase scrisori primite de la oameni de știință din mari centre universitare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
numele Întreg, Încă și Încă o dată. Însoțitorul meu sesizase manevra de intimidare. „Domnul...”, a rostit răspicat Poetul. „O să vedeți curând cine este domnul...”, a adăugat, repetând ferm și mândru numele meu Întreg, de parcă ar fi rostit: Napoleon Bonaparte! Elan exagerat. Eternitatea locală nu se obținea ușor Între numeroșii Napoleoni ai competiției pentru glorie. L-am revăzut, apoi, după vreun an, la Capșa, unde mă invitase la prânz, să-mi arate prefața. Veneam cale lungă, cu tramvaiul și troleibuzul, tocmai de la Ciurel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]