12,214 matches
-
grec Socrate (470-399 î.H.) enumera următoarele nevoi fundamentale ale omului: hrană, adăpost, îmbrăcăminte, credință. Astăzi, numărul nevoilor (vezi piramida lui Maslow) este de ordinul zecilor (și crește continuu), cele mai multe fiind outputuri din sistemul economic. Raportul om-mediu a suscitat interesul filosofilor, specialiștilor în științele naturii, a marcat marile religii ale lumii, tema predominantă de gândire fiind descifrarea mecanismului care să dea stabilitate raportului om-mediu, starea de echilibru - până la Ilya Prigogine - fiind un deziderat unanim acceptat, modelul perfect fiind sugerat de cosmos
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
poftești casa aproapelui tău; ... nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău. Pe altarul cunoașterii și al ideilor privind principiile și valorile eticii, numeroase figuri marcante, de talie universală, și-au adus contribuția semnificativă, de căpătâi fiind lucrările marilor filosofi ai antichității: Socrate, Platon sau Aristotel. Prin neastâmpărata lor cugetare, domeniul eticii se fundamentează ca ramură principală a filosofiei. Fiind considerată o știință a realității morale, etica (din grecescul ethos, cu semnificația de datină, obicei, caracteră se ocupă de studierea
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
2005, pp. 39-40; Kropotkin, 1922, pp. 15-18ă. Conceptul de morală (latinescul mos, moris se traduce prin obicei, moralăă prezintă particularități În comparație cu cel de etică, din punct de vedere ontologic, epistemologic și metodologic. Etica reprezintă la nivel teoretic morala elaborată de filosofi bazată pe o serie de valori și are ca scop fericirea și binele suprem, la care se ajunge printr-o serie de prescripții, reguli de raționare morală (Sârbu, 2005, p. 39ă. În contrast cu etica, morala vizează un discurs normativ și imperativ
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
nouă sintagmă în procesul de argumentare a corelațiilor dialectice stabilite între didactică și management, mai poate fi explicată și prin dezvoltarea praxiologiei, ca o orientare filosofică și științifică deopotrivă, cu o respirație extrem de largă. Asociată în mod deosebit cu numele filosofului polonez Kotarbinsky și cu cel al sociologului american Parsons, praxiologia poate fi definită ca o știință a acțiunii eficiente, a acelor activități care contribuie la realizarea deplină a ființei umane, la sporirea rolului acesteia în natură. Deși Kotarbinsky subliniază cu
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
socială are o existență de dată relativ recentă, dar este deosebit de bogat în semnificații pentru înțelegerea acțiunilor umane și de cea mai mare actualitate pentru practica educațională. Până în prezent, sociologii și psihologii au abordat cu predilecție problema „implicării în sarcină”; filosofii au dezvoltat teoria „alienării muncii”. Perspectivele ni se par complementare: cercetarea empirică se îngemănează cu reflecția teoretică, aspectele generale cu cele particulare. Imaginea rămâne totuși parțială: implicarea în sarcina de muncă (a se citi sarcina de învățare pentru elev) reprezintă
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
sufletului omenesc. Exista totuși o piedică serioasă pentru asimilarea limbajului sufletului omenesc din cauza existenței surzilor și a muților. Astfel, Victor de l’Aveyron, descoperirea în pădure, pe timpul lui Napoleon, a unui tânăr care nu vorbea punea probleme filosofice savanților și filosofilor din epocă. Începând cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, această imprecizie a semnificației termenului inteligență a determinat oamenii de știință să se orienteze spre piste de cercetare uneori foarte divergente. Rezumând un secol de cercetări, putem spune în
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
din sticlă șlefuită) din care se făceau ochelarii, artiștii ori savanții au ajuns să fie conștienți de acest fenomen, care nu este prezent, de exemplu, în picturile vechi, cum sunt cele egiptene sau chinezești. De altfel, un secol mai târziu, filosoful, matematicianul și fizicianul René Descartes (1596-1650) a folosit în mod explicit asemănarea dintre ochi și lentilă în Tratatul de optică. Într-adevăr, un obiect văzut printr-o lentilă convergentă oferă o imagine din ce în ce mai mică, pe măsură ce se îndepărtează de lentilă (în
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Sperry, R.W., „The Great Cerebral Commissure”, Scientific American, 1964. 71. „Ochiul era în mormânt...” Ce este conștiința? Conștiința istorică și conștiința executivă Conștiința a fost dintotdeauna o temă dificil de abordat, întrucât pare să prezinte niște fațete variate. Unii filosofi distingeau până la șapte definiții diferite (Foulquié, 1914). În filosofie, conștiința are două sensuri considerate fundamentale. Din punct de vedere etimologic, conștiința provine din termenul conscientia (așadar, din scientia, care înseamnă „cunoaștere”); vorbim despre conștiința sensibilă, adică a ceea ce este perceput
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Posner (1990), vorbea chiar despre un „proiector vizual”, care ne duce cu gândul la „ochiul” lui Victor Hugo. Această conștiință executivă ne face să credem că iluminează o anumită activitate cu ajutorul unui proiector și prelungește conceptul de conștiință reflexivă al filosofilor, dând unora impresia că proiectorul este controlat de un spirit separat de trup. „Ochiul era în mormânt și îl privea pe Cain”... Pentru mai multe detalii Moscovitch, M., „Memory and Working-with-Memory: A Component Process Model on Modules and Central Systems
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
dorință; dar acest argument este discutabil și ne putem întreba dacă plăcerea își face într-adevăr apariția atunci când durerea, mânia sau frica încetează. Așadar, „trădându-l” pe Panksepp, putem considera că, în general, dorința ființei umane corespunde nevoilor hedoniste ale filosofilor și căutării plăcerilor. Sistemul mâniei (furie, agresivitate etc.) a fost descoperit cel dintâi. Ablațiunea cortexului la pisică (Magoun, 1954, apud Magoun, 1960) și a bulbului olfactiv la șobolan sau stimularea electrică a anumitor regiuni ale sistemului limbic declanșează la animal
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
and Physiological Determinants of Emotional States”, Psychological Review, nr. 69, 1962, pp. 379-399. Singer, J.L.; Singer, D.G., Television, Imagination and Aggression, Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale, 1981. 86. Sentimentul și reacția fiziologică: cine pe cine declanșează? Viteza răspunsurilor nervoase și hormonale Filosofii și primii psihologi au încercat de multe ori să afle cine se manifestă mai întâi: reacțiile fiziologice sau sentimentele? Așadar, care dintre ele sunt o consecință a celorlalte, care s-au manifestat mai întâi (Fraisse, 1965). Din perspectivă modernă, ambivalența
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Platon o folosește într-un mod destul de simplist, auster și inechivoc, considerând-o subversivă, întrucât ia parte la aceeași mișcare descendentă, de la unicitate la multiplicitate. Pe de altă parte însă, nu trebuie neglijat faptul că lectura pe care o propune filosoful contemporan este una prin excelență non-inocentă. Cu alte cuvinte, valorifică implicit complexitatea și polisemia cu care alte interpretări au îmbogățit conceptele platonice 1. În plus, argumentația sa prezintă avantajul că, deși regăsește pe alocuri accentele poeticienilor neoclasici 1, nu își
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
alte cuvinte o minciună. Unul dintre elementele de noutate (de altfel destul de numeroase) este însă acela că autorul Poeticii îi recunoaște artei o anumită valoare: minciună sau nu, ea stârnește și purifică emoțiile primejdioase (este cunoscută importanța kavqarsiz-ului în gândirea filosofului antic). În cele ce urmează, nu asupra acestui aspect vom insista în mod special, ci vom încerca să urmărim, din aproape în aproape - într-o investigație de tip „arheologic” -, care au fost modificările survenite în abordarea conceptului de mimesis odată cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
introducă în scenă realitatea, tocmai în virtutea înrudirii dintre mimesis și anagnorisis (cele ale lui N. Frye, Paul Ricoeur, Terence Cave, Antoine Compagnon etc.), să mai precizăm doar că afinitățile dintre cele două concepte au fost puse în lumină și de filosoful german Hans Georg Gadamer. După cum știm, acesta, în lucrarea sa Adevăr și metodă 84 încearcă, printre altele, depășirea rupturii dintre mimesis-ul-cunoaștere, respectiv, mimesis-ul-recunoaștere, propunând o reîntoarcere la Aristotel și Platon și, în primul rând, la distincția între o imitație „bună
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
demonstrației prin care cele trei momente se interarticulează - ar fi aceea că, asemenea lui Northrop Frye, Ricoeur traduce termenul mimesis prin „activitate mimetică” și îl identifică, în linii mari, cu mythos-ul (construirea intrigii). Așadar, mimesis și mythos sunt, în viziunea filosofului francez, operațiuni, și nu structuri, în buna tradiție a Poeticii aristotelice conform căreia - ne amintim - activitatea mimetică nu avea în vedere altceva decât arta de a construi povestiri. Ceea ce ar putea părea la prima vedere o privilegiere a mythos-ului - construirea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
configurativă (intrinsecă reprezentării), pe de altă parte, mediatoare. Altfel spus, deși insistă asupra mimesis-ului privit ca ruptură, întrerupere, discontinuitate (coupure), Ricoeur ar vrea ca acesta să reprezinte și un element de continuitate, de legătură cu lumea. Tocmai în acest scop, filosoful deosebește, după cum menționam, mimesis-ul-creație, de „amontele” și „avalul” său (precomprehensiunea sau prefigurarea, respectiv refigurarea). Mai simplu spus, prezumtiva arbitrarietate a înlănțuirii sintactice este limitată, dintr-un unghi, de referirea la real, dintr-altul, de receptarea operei de către spectator sau cititor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
103. Ea nu se limitează, după cum am putut constata, să plaseze momentul al doilea al mimesis-ului (configurarea) între prefigurarea câmpului practic și refigurare (mimesis I, respectiv mimesis III), ci urmărește să îl distingă tocmai prin funcția sa mediatoare. De altfel, filosoful francez nu ezită să-și formuleze rezervele față de poetica modernă care se grăbește „să reducă prea repede șmimesis-ul, n.n.ț la simpla disjuncție în numele unei pretinse interdicții pe care semiotica o lansează împotriva a tot ceea ce este considerat extralingvistic”104
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și el anvergura acestei probleme, dovadă că, în studiul său consacrat memoriei, deosebește trei tipuri de indicii sau urme: „urma ca amprentă materială, urma ca amprentă afectivă și urma ca amprentă documentară”120. Și, de fiecare dată - ține să adauge filosoful -, ca exterioritate. S-ar putea obiecta că studiul la care ne-am referit se ocupă prea puțin de problemele specifice reprezentării literare, ceea ce nu-l împiedică totuși pe Ricoeur să stabilească, din chiar primele pagini, o apropiere întemeiată pe argumente
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sunt prezente în număr extrem de limitat: în prima pagină din Moș Goriot, Parisul ți strada Neuve-Sainte-Geneviève au referenti în lumea reală, dar nu și Mme Vauquer, nici pensiunea sa, nici Moș Goriot, care nu există în afara romanului 142. Logicienii și filosofii limbajului au studiat în profunzime chestiunea, ajungând la concluzia că, într-o operă de ficțiune, cuvântul pare a se referi la ceva, mimează așadar proprietățile referențiale ale limbajului uzual. Dar, prea adesea, mulți dintre ei s-au limitat la a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rigoare (ar fi cu totul inadecvat să vorbim despre tranzitivitate ca despre o dimensiune exterioară literaturii, din moment ce nu este exterioară limbajului), și nu uităm nici o clipă că funcția de reprezentare este una mediată (verba significant res mediantibus conceptibus, afirmau deja filosofii scolastici)220, atunci cu greu am putea susține că discursul transparent potențial, acela care lasă vizibilă semnificația, ar înlesni într-o măsură oarecare accesul la lucrurile înseși. Funcția referențială, deși nu mai este percepută astăzi ca o simplă „fantasmă” a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realului trecut, mărturisirea poetului provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. În plus, poemul acesta cu totul atipic depune implicit mărturie despre un adevăr intuit și de filosofi: acela că literatura, ficțiunea în genere, nu reprezintă decât revenirea modificată, transpusă în alt plan, a istoriei reale. Mai exact, ficțiunea se instituie ca un mod - poate singurul - prin care ceea ce odată a fost, revine, părând o clipă din nou
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
timp, sclavii, „barbarii”, băștinașii din colonii, dar nici unii nu s-au comparat cu femeile, care erau astfel tratate și de către sclavi, „barbari”. La ora actuală, femeile nici nu mai au competitori în această categorie. Experiențele exclusiv femeiești au făcut ca filosofii politicului să considere că, din cauza acestora, femeile sunt și trebuie să rămână mai aproape de naturăxe "„natură", de emoțional și irațional 50 (Aristotelxe "„Aristotel", Toma D’Aquinoxe "„DAquino,Toma", Lockexe "„Locke,John", Rousseauxe "„Rousseau,Jean-Jaques" etc.), că ele sunt mai aproape de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
puneau într-o lumină proastă în contextul unei societăți ipocrite 3, lucrările ei au fost ignorate (ocolite) o lungă vreme chiar de către mișcarea feministăxe "„mișcare feministă" britanică (până în jurul lui 1880) 4. Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" a fost căsătorită cu filosoful anarhist William Godwin și a fost mama lui Mary Shelley, autoarea romanului Frankenstein. Destinul ei și al operei ei este o dovadă elocventă a șocului pe care îl produce doar faptul de a imagina lărgirea dramatică a fruntariilor libertății. Ceea ce
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
naturaxe "„natură"). Ecofeminismulxe "„ecofeminism" asumă alianța între feminism și ecologie tocmai prin faptul că socotește indisolubil legate ideologiile dominării femeilor și a naturii. Naturaxe "„natură" a fost feminizată, iar femeile au fost naturalizate (Warrenxe "„Warren,Kareen", 1997). Mulți teoreticieni (teologi, filosofi, politologi) au comparat adesea femeile cu animalele, socotind că ele sunt mai departe de rațiune și mai aproape de condiția animală. Această apropiere a fost făcută în baza faptului că femeile au mai multe experiențe naturale decât bărbații: sarcina, nașterea, alăptarea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
un cercetător de abordarea în discuție?”, „Ce aduce ea nou și care îi sunt utilizările de succes?”. În acest prim capitol voi încerca să răspund unor particulare ale acestor întrebări generale: „De ce ar trebui un economist, un politolog sau un filosof să fie interesați de ceva precum Teoria Alegerii Sociale?”, „Care sunt utilizările, relevante pentru aceștia, ale Teoriei Alegerii Sociale?”. Răspunsurile sunt numeroase și le voi prezenta în cele ce urmează. Capitolul 1 Coordonatele paradigmei 1.1. Filosofia kuhniană a științei
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]