6,379 matches
-
000 de indivizi (foști securiști și oamenii lor de legătură) controlează țara în diverse moduri: politic, economic, financiar. Moștenitorii Securității este o carte terifiantă, pentru că seamănă cu un thriller: atâta doar că nimic nu este inventat, iar lucrul acesta dă fiori. În România comunistă nu a existat doar industria siderurgică ori minieră (pe lângă multe altele), ci și industria securistă, a cărei putere de reverberare s-a extins și în postcomunism. Povestea acestei industrii securiste o sintetizează Marius Oprea în cartea sa
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
poți mângâia pe față. Așa mi se pare Dumitru V. Marin, acum după 50 de ani de când ne cunoaștem. Eram studenți la Filologie la Iași, unde umbrele marilor scriitori, în egală măsură ziariști ai vremii lor, ne dădeau târcoale și fiori. Ne-a despărțit viața, ne-a îndepărtat distanța, dar a fost să ne reîntâlnim tot la Iași în 1993 și de atunci am fost mereu în legătură. Profesională la început și amicală apoi. Am colaborat arareori la publicațiile sale, m-
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
plină e ori vina organizatorilor, ori semnul că la noi, prea puțini simt nevoia să iasă din casă pentru un concert diferit față de ce văd de obicei, ori doar rezultatul unei mari neînțelegeri. Un spectacol care s-a lăsat cu fiori pe șira spinării În orice caz, publicul care a venit totuși duminică seară, la Sala Radio nu a făcut pur și simplu audiție de concert, ci a văzut un spectacol care s-a lăsat cu fiori pe șira spinării și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
s-a lăsat cu fiori pe șira spinării În orice caz, publicul care a venit totuși duminică seară, la Sala Radio nu a făcut pur și simplu audiție de concert, ci a văzut un spectacol care s-a lăsat cu fiori pe șira spinării și exclamații de admirație. „Uneori, muzica noastră vă poartă în locuri unde nu vreți să ajungeți. Alteori, vă duce pur și simplu înapoi acasă“ - așa suna o autocaracterizare Kronos, de pe coperta albumului Released. Muzica pe care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas gâtuit, mă ia cu fiori. Iar aplauze. Apoi altă doamnă blondă, tot în negru, își dă drumul cu patos. Se învârte jucăuș printre mese, ne face cu ochiul și nici nu ne vine să credem că a făcut 74 de ani. Când triluie despre soarta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Cel care cheamă ecoul, este simplă: „Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul (de cocori) din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță. Se rotește, apoi se așază din nou. Strigătele ce par scoase de niște ființe de două ori mai mari decât ele străbat kilometri întregi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
am participat la numeroase proiecte, cum ar fi Lecturi Urbane, unde am pictat. Acum trag mâța de coadă pe Hypestreet.ro. Delirul lipsei efective Stam culcată alăturea și-mi înfășuram capul slut în păru-ți lung, suspinam. Mă zgâlțâiam de fiori cum mă zgâlțâiam de mine însămi uneori, îmi părea că ninsoarea e de săpun, dar ce vorbesc... Privii pe geam, sufla viforul de aprilie, nu mai contenea jumulirea îngerilor, troienea cărările. Asta mi-ești, zburzi din somn în trezie, sălbatică
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
coborând din anul 1947 în 1944, apoi în 1941. Ceea ce are cu adevărat importanță în Veghea nu este prezentul, ci trecutul, nu intriga, ci mai ales personajele care trăiesc din rămășițele zilelor de război: „Pentru că simțise foarte clar acel mic fior ciudat sau vibrație care apărea înainte ca alarma să sune, și chiar înainte ca vocea ei să i se destrame, sirenele sunară. Sunau încontinuu, și mai tare, și mai sus, febril, după fiecare salt în tăcere, și era imposibil, chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
murit la 19 ani, după ce scrisese poezii care lăsau să i se vadă și să i se prevadă geniul: ostendent hanc tantum... B. Hétrat a murit în 1911. Leontin Iliescu compune niște lucruri frumoase cu titluri triste: Majora canamus și Fiori de flori. Șt. O. Iosif, după exemplul maestrului său Coșbuc, își înmoaie strunele lirei în curentul popular: Versuri, Patriarhale, A fost odată... și, împreună cu D. Anghel, Legenda funigeilor, Caleidoscopul lui A. Mirea, Carmen saeculare. Este Sully Prudhomme, spun oamenii de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de mare poet. Academia Franceză și-a dublat răsplata când a apărut Le Rhapsode de la Dimbovitza, cântece populare românești traduse în franceză. De astă dată, sufletul patriei sale îl simțea poetesa fremătând sub strunele lirei sale; luase de pe pământul natal fiorii și temerile, bucuriile, mâniile, durerile, speranțele, visele și, după ce le purtase în sine, le reda lumii cernute, irizate și înfrumusețate de prestigiul și mirajul imaginației și sensibilității sale. Din această colaborare între un neam și o femeie a ieșit această
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mâinile descheindu-mi fiecare nasture și atingându-mi ușor sânii, până când se vor iți din bluză și atunci mi-i va iubi și-mi va suge sfârcurile ca un copil, zgâriindu-mă un pic cu dinții, iar eu voi simți fiorul ăsta strecurându-mi-se în tot corpul, eliberând fiecare nerv închistat, dizolvându-mă. Nu va mai avea răbdare cu fusta, o va sfâșia un pic. Atât de mare îi va fi dorința! Nu va aprinde lumina. Va continua să se
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
prefacere prin care trece un poet, altfel, monocord și autosuficient, cu toate că nimic nu-l împinge la schimbare. Volumul din 2007, Centura de castitate, anunță din titlu o austeritate ce echivalează cu o cale nou descoperită către grație: ascetismul, înfrânarea, anularea fiorului vital. Și totuși, poemul omonim vorbește tocmai de încercarea unui nonagenar, Feofan, pictor de biserici și meșter de lăcate, de a-și deschide lacătul propriei centuri de castitate pe care o vede în vis, „scârțâind în bătaia/ tuturor gândurilor“. Asceza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
apărut prin presă ideea că e chiar șic să stai în patrie și să te cațeri la cetățile dacice, să cauți aur prin Apuseni, să zburzi prin împrejurimile Călanului și Simeriei. Dacă toată snobimea dă iama în exotic ca să aibă fiori, ziceau reporterii, face toți banii să ieși din rând și să vâslești contra-curentului în căutare de senzații tari. Așa că patru ziare și o revistă și-au îmbiat cititorii la trăiri masochiste unicat, pe urmele a trei din cele șapte minuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
o carte pe care n-o poți lăsa din mână însă pentru simplul fapt că apelează la vechile trucuri cu poveste în poveste, erotism fără prea multe limite și ceva documentare onestă despre lumea drogurilor. O astfel de carte aduce fiorii inutilității lecturii cu care nu e prea ușor de luptat. Când citesc doar din plăcere și mai și simt o oarecare relaxare nu pot decât să mă suspectez de o semnificativă criză de atenție. Astea ar fi avantajele cărților comerciale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
a lăsa ceva în urma lor. Nu mă conving defel loser-ii de la crâșmele uniunilor de creație sau de pe blogurile slobode, care par să nu aibă alt scop în viață în afara celui al atacurilor la persoană, resentimentare. Și mă gândesc, cu un fior de groază, la câte a putut să facă un G. Călinescu până la vârsta de 43 (patruzeci și trei) de ani, când a publicat Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Cred că e preferabil să ai un model înalt, intangibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Nokia era mută. Abia când am văzut că nu-i semnal și că suntem Dumnezeu știe unde, în creierii munților, singure cuc, pe-un drum despre care nici măcar nu știam dacă-i cel bun, ne-au cuprins îndoiala și un fior de neliniște. Cu inima cât un puric, proptite-n toiag ca două băbuțe, am mai urcat o culme și iar am ajuns pe-un platou. Nimic. Nici un sat. Ne-am privit lung în ochi și, fără să spunem nimic, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
același nume, din 1965, al lui Jean-Luc Godard este cronica în imagini a unei lumi distopice, ascunsă în carcasa uneia contemporane și, teoretic, normale. Cu anormalitatea și fantasticul lucrează și scriitorul japonez. Dar dintr-o perspectivă... multimedia. În noapte strecoară fiori de îndoială și ochi iscoditori asemeni unei camere de vederi - pe post de narator-observator -, în fiecare dintre realitățile celor cinci personaje din roman - dacă nu chiar în realitatea cititorului. Și confruntă timpul lui acum cu un timp trecut, trepidația cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
american are dreptul la religia sa.” Și totuși, incidente soldate cu morți și răniți au existat dintotdeauna, la toate popoarele lumii pe motive religioase. Istoria este plină de astfel de nelegiuiri în toate timpurile, pe toate continentele lumii, dându-ți fiori la gândul de ceea ce este în stare omul să facă în numele unei doctrine sau chiar a unei idei. Credincioșii Sikh nu cred în idoli sau superstiții, nici în Zei sau Zeițe. Religia Sikh este un mod de a trăi, de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
de mers pe jos în jurul marginii exterioare doar legat cu un cablu). Construcția terminată în 2001, proprietar Sociedade de Turismo e Diversões de Macau și administrată de Shun Holdings, reprezintă o punte de observație cu vedere panoramică ce-ți provoacă fiori și din motivul că poți trece pe o podea de sticlă prin care mașinile și oamenii de pe stradă se văd mici ca niște furnici, sub picioarele tale. Pe această podea din sticlă am trecut și eu, dar nu mi-a
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
acești icari zburători abia reușești să-i prinzi cu obiectivul de fotografiat când trec, în doar fracțiuni de secundă, prin dreptul tău. În general, sunt muți ca niște fantome, iar în noapte, saltul lor de la o asemenea înălțime îți dă fiori. Nu poți să nu te întrebi ce li se poate întâmpla dacă se rupe frânghia, dacă li se oprește inima, dacă se defectează instalația care230 i propulsează în neant, dacă...? Satisfacția lor pare a fi un salt cât mai reușit
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
instituție deschisă, deoarece contactul cu alte universuri este redus sau chiar inexistent. Lumea "din afară" are o putere prea șubredă de penetrare a universului simbolic "dinăuntru". În plus, nu e interesată de acest lucru. Oamenilor "liberi" mediul carceral le trezește fiori; nu vor să-l cunoască, evitînd orice contact cu acesta. Într-un fel, ei percep pușcăriile ca pe niște gropi de deversare a deșeurilor umane, pe care societatea le creează pentru a scăpa de murdăria lor. Iar murdăria nu interesează
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
om ca toți oamenii. Țintuit la dușumea, căzut ca un bolovan aruncat, așteptai cu nerăbdare apăsătoare să intre în vorbă cu tine. Ea s-a plimbat tăcută prin fața ta, apoi a ieșit. Lovitura a fost năprasnică, te-a străfulgerat un fior rece pe șira spinării. Gândul îndoielnic, tulburat a făcut să uiți să te ridici, deși vârtejul fusese năvalnic. Hârțoagele s-au risipit, galbenul lor pal a împânzit încăperea. Ea a intrat din nou și a zis: Șeful a cerut dosarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
creionată de mine cu o dorință arzătoare. Acum făceam distracție între desen și persoană, între creația mea și ceea ce nu mi-a aparținut niciodată. Deși căldura soarelui mi se părea de nesuportat, nu vroiam să intru în casă, simțeam un fior de neliniște la gândul de a vedea tabloul de aproape. Lumina din încăpere venea de la fereastra închisă și zăbrelită ce dădea spre stradă. Soarele se juca printre ramuri. Atunci imaginea mi se părea reală, fata zâmbea cu adevărat, mă ironiza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de un copil neajutorat și atunci și-l imagina cum arăta în urmă cu patruzeci de ani când fusese sădit. Era ca un lujer de crin, plăpând și ușor, înălțându-și tulpina zveltă spre lumină și căldură. Femeia simți un fior în tot corpul și se îndepărtă de fereastră. Trebăluia prin casă gândindu-se la anii ce au trecut când casa, încăperile ei și curtea, răsunau de zarvă și veselie. Erau copiii ei ce se jucau cum numai la vârsta inocenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de Lucian Blaga vs. Rămășițe de Nicolae Labiș Poezie de Nicolae Labiș vs. Din ceas, dedus... de Ion Barbu Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu vs. Pasărea cu clonț de rubin de Nicolae Labiș Duhovnicească de Tudor Arghezi vs. Fior de Nicolae Labiș. Următoarea etapă a implicat lucrul în echipă: s-au format cinci grupe care au primit ca sarcină de lucru realizarea unui poster (să transpună grafic interpretarea în paralel a celor două texte repartizate). într-o primă secvență
Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]