6,098 matches
-
au repurtat victoria. Deși este adevărat că pierderile britanice în vieți și nave au fost mai importante decât cele ale marinei germane, germanii nu s-au lăsat păcăliți și au fost conștienți că au scăpat cu puțin de un dezastru. Flota germană a rămas, prin urmare, în porturi, cu excepția unor ieșiri scurte, în august 1916 și aprilie 1918. Desigur, ea a continuat să reprezinte o amenințare, forțând britanicii să mențină mai multe unități în Marea Nordului, dar niciodată nu a încercat să
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Skagerrak se află între coasta de sud-est ale Norvegiei, coasta de sud-vest ale Suediei și golful Kattegat, care fac legătura spre Marea Baltică. În partea de est a Mării Nordului se află insulele britanice cu Scapa Flow în Nord, baza navală a flotei Grand Fleet, iar mai la sud fiordul scoțian Firth of Forth. "Grand Fleet" a Marinei Regale Britanice comandată de John Jellicoe ambarcat pe nava de linie "HMS Iron Duke" era formată din: "Flota crucișătoarelor" comandată de David Beatty ambarcat pe
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Scapa Flow în Nord, baza navală a flotei Grand Fleet, iar mai la sud fiordul scoțian Firth of Forth. "Grand Fleet" a Marinei Regale Britanice comandată de John Jellicoe ambarcat pe nava de linie "HMS Iron Duke" era formată din: "Flota crucișătoarelor" comandată de David Beatty ambarcat pe nava "HMS Lion" "Flota principală de luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
mai la sud fiordul scoțian Firth of Forth. "Grand Fleet" a Marinei Regale Britanice comandată de John Jellicoe ambarcat pe nava de linie "HMS Iron Duke" era formată din: "Flota crucișătoarelor" comandată de David Beatty ambarcat pe nava "HMS Lion" "Flota principală de luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz von Hipper, formată din: "Flota principală de linie" compusă din Navele
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
scoțian Firth of Forth. "Grand Fleet" a Marinei Regale Britanice comandată de John Jellicoe ambarcat pe nava de linie "HMS Iron Duke" era formată din: "Flota crucișătoarelor" comandată de David Beatty ambarcat pe nava "HMS Lion" "Flota principală de luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz von Hipper, formată din: "Flota principală de linie" compusă din Navele de linie britanice totalizau
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Beatty ambarcat pe nava "HMS Lion" "Flota principală de luptă" Flota germană pentru ocean "Hochseeflote" comandată de viceamiralul Reinhard Scheer, ambarcat pe nava cuirasată "Friedrich der Grosse" era compusă din: "Forțele de recunoaștere", comandate de Franz von Hipper, formată din: "Flota principală de linie" compusă din Navele de linie britanice totalizau un deplasament de 1.250.000 tone cu un echipaj de 60.000 oameni, iar cele germane 66.000t și 45.000 oameni. Războiul era în desfășurare deja de doi
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
era în desfășurare deja de doi ani, fără ca între Marina Imperială Germană Și Marina Regală Britanică să se fi desfășurat vreo mare bătălie. La începutul secolului relațiile anglo-germane s-au deteriorat tocmai pentru că Imperiului German a început dezvoltarea intensivă a flotei sale. După experiența Bătăliei din Strâmtoarea Tsushima (1905), flota britanică a construit nava HMS Dreadnought, stabilind un model în privința construirii cuirasatelor, cuirasatele anterioare (pre-dreadnought) devenind depășite. Acest lucru a însemnat totodată și faptul că construcția marilor cuirasate a început de la
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
Marina Imperială Germană Și Marina Regală Britanică să se fi desfășurat vreo mare bătălie. La începutul secolului relațiile anglo-germane s-au deteriorat tocmai pentru că Imperiului German a început dezvoltarea intensivă a flotei sale. După experiența Bătăliei din Strâmtoarea Tsushima (1905), flota britanică a construit nava HMS Dreadnought, stabilind un model în privința construirii cuirasatelor, cuirasatele anterioare (pre-dreadnought) devenind depășite. Acest lucru a însemnat totodată și faptul că construcția marilor cuirasate a început de la zero, generând o cursă a înarmărilor, Germania implicându-se
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
precizie mai mare a tunurilor de la bord. Lățimea mai mare cerea o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea razei de acțiune a navelor germane, dar flota germană nu era destinată să opereze pe mările îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică fiind recunoscută ca cea mai bună. Încă din 1914 au avut loc mai multe ciocniri mici între flota britanică și cea germană, în care s-au implicat în principal mici unități de crucișătoare, cu superioritate germană. Pierderile britanice erau
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică fiind recunoscută ca cea mai bună. Încă din 1914 au avut loc mai multe ciocniri mici între flota britanică și cea germană, în care s-au implicat în principal mici unități de crucișătoare, cu superioritate germană. Pierderile britanice erau mai semnificative. Ambele flote aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
ca cea mai bună. Încă din 1914 au avut loc mai multe ciocniri mici între flota britanică și cea germană, în care s-au implicat în principal mici unități de crucișătoare, cu superioritate germană. Pierderile britanice erau mai semnificative. Ambele flote aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale pierderi mari. Acest lucru a însemnat însă că nici flota britanică nu mai era foarte sigură pe ea. Planul amiralității britanice era să atragă
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
principal mici unități de crucișătoare, cu superioritate germană. Pierderile britanice erau mai semnificative. Ambele flote aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale pierderi mari. Acest lucru a însemnat însă că nici flota britanică nu mai era foarte sigură pe ea. Planul amiralității britanice era să atragă flota germană în ape britanice unde s-o distrugă într-o bătălie decisivă. La începutul anului 1916 au avut loc două evenimente semnificative. În lupta cu
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
aveau ca directivă să nu se implice în bătălie de mare anvergură, pentru a evita eventuale pierderi mari. Acest lucru a însemnat însă că nici flota britanică nu mai era foarte sigură pe ea. Planul amiralității britanice era să atragă flota germană în ape britanice unde s-o distrugă într-o bătălie decisivă. La începutul anului 1916 au avut loc două evenimente semnificative. În lupta cu flota rusă, dintr-un crucișător german scufundat scafandrii ruși au recuperat codul de descifrare a
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
britanică nu mai era foarte sigură pe ea. Planul amiralității britanice era să atragă flota germană în ape britanice unde s-o distrugă într-o bătălie decisivă. La începutul anului 1916 au avut loc două evenimente semnificative. În lupta cu flota rusă, dintr-un crucișător german scufundat scafandrii ruși au recuperat codul de descifrare a comunicărilor radio germane, fiind astfel în măsură să decodeze mesajele germane. Cifrurile au fost date și britanicilor, care astfel erau în măsură să afle planurile germane
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
erau în măsură să afle planurile germane. În același an Reinhard Scheer a fost numit comandantul Kaiserliche Marine, care avea o atitudine mai ofensivă decât predecesorul său. Cu 16 de cuirasate clasa Dreadnought germane, în comparație cu cele 28 ale Marinei Regale, flota germană avea puține șanse de izbândă într-o confruntare față în față cu flota britanică. Prin urmare, germanii au adoptat strategia „divide et impera”. Aveau de gűnd ső organizeze raiduri în Marea Nordului și bombardeze coastele engleze, cu scopul de a
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
numit comandantul Kaiserliche Marine, care avea o atitudine mai ofensivă decât predecesorul său. Cu 16 de cuirasate clasa Dreadnought germane, în comparație cu cele 28 ale Marinei Regale, flota germană avea puține șanse de izbândă într-o confruntare față în față cu flota britanică. Prin urmare, germanii au adoptat strategia „divide et impera”. Aveau de gűnd ső organizeze raiduri în Marea Nordului și bombardeze coastele engleze, cu scopul de a atrage mici escadroane și unități navale britanice, pe care apoi să le distrugă cu
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
gűnd ső organizeze raiduri în Marea Nordului și bombardeze coastele engleze, cu scopul de a atrage mici escadroane și unități navale britanice, pe care apoi să le distrugă cu forțe vanale superioare sau submarine. În ianuarie 1916, amiralul von Pohl, comandantul flotei germane s-au îmbolnăvit. El a fost înlocuit cu Scheer, care credea că flota germană a fost folosită prea defensiv, are nave mai bune și personal mai pregătit decât britanicii, și ar trebui să se angajeze în luptă cu britanicii
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
atrage mici escadroane și unități navale britanice, pe care apoi să le distrugă cu forțe vanale superioare sau submarine. În ianuarie 1916, amiralul von Pohl, comandantul flotei germane s-au îmbolnăvit. El a fost înlocuit cu Scheer, care credea că flota germană a fost folosită prea defensiv, are nave mai bune și personal mai pregătit decât britanicii, și ar trebui să se angajeze în luptă cu britanicii. Conform lui Scheer, strategia navală germană ar trebui să fie, ori de câte ori este posibil: După ce
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
în data de 30 mai sub comanda lui Jellicoe, înainte chiar ca Hipper să părăsească golful fluviului Jade. Escadra lui Beatty (4 cuirasate clasa dreadnought și 6 crucișătoare de bătălie) a părăsit fiordul scoțian Firth of Forth. Tactica fundamentală a flotei în acea perioadă era principiul concentrării forțelor (ca în perioadele anterioare). Doctrina tactică impunea apropierea flotelor pentru ca navele să fie într-o formație compactă de coloane paralele, care să permită manevrare relativ ușoară și oferind vizibilitate între nave, ceea ce simplifica
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
fluviului Jade. Escadra lui Beatty (4 cuirasate clasa dreadnought și 6 crucișătoare de bătălie) a părăsit fiordul scoțian Firth of Forth. Tactica fundamentală a flotei în acea perioadă era principiul concentrării forțelor (ca în perioadele anterioare). Doctrina tactică impunea apropierea flotelor pentru ca navele să fie într-o formație compactă de coloane paralele, care să permită manevrare relativ ușoară și oferind vizibilitate între nave, ceea ce simplifica transmiterea semnalelor necesare pentru comandă și control. O flotă formată din mai multe coloane scurte putea
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
în perioadele anterioare). Doctrina tactică impunea apropierea flotelor pentru ca navele să fie într-o formație compactă de coloane paralele, care să permită manevrare relativ ușoară și oferind vizibilitate între nave, ceea ce simplifica transmiterea semnalelor necesare pentru comandă și control. O flotă formată din mai multe coloane scurte putea schimba direcția sa mai repede decât una format într-o singură coloană lungă. Deoarece cele mai multe semnale de comandă se transmiteau între nave cu steaguri sau lămpi de semnalizare, nava amiral era de obicei
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
nave din formație. Telegrafie fără fir se folosea deja, deși securitatea, criptarea mesajelor, precum și dotarea insuficientă cu aparate radio de semnalizare a făcut ca utilizarea lor pe scară largă să fie o problemă. Comanda și controlul al unor astfel de flote uriașe rămânea dificilă.
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
neatinsă. Căderea nervoasă a lui Iacob a înfuriat mulți susținători irlandezi care au continuat lupta până la Tratatul de la Limerick din 1691. El a fost poreclit batjocoritor "Seamus ori Chaca" (Iacob rahat în irlandeză). Bucuria victoriei a fost umbrită de înfrângerea flotei anglo-olandeze de către francezi, cu o zi mai devreme în Bătălia de la Beachy Head. A reprezentat prima victorie a Marii Alianțe - prima alianță între statele papale și cele protestante. Astfel a motivat mai multe națiuni să se alăture alianței și a
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
() pentru englezi sau Bătălia de la Béveziers () pentru francezi a fost o bătălie navală în care flota franceză s-a confruntat cu flota anglo-olandeză pe 10 iulie 1690 în timpul Războiului Marii Alianțe. Această bătălie a fost victoria principală pe mare a francezilor în cadrul acestui război. Flota inamică a pierdut între 7 și 11 nave (sursele variază) în timp ce
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]