5,879 matches
-
Triluri de zestre” au răsunat în Portul turistic Mangalia, sâmbătă, 15 august, dintre acestea evidențiindu-se Marian Duicu și ansamblul folcloric “Zestrea Branului” împreună cu Cătălin Maximiuc, Liliana Oncioiu, Mariana Stănescu, Gheorghe Sorea, Andreea Jitea, Ionel Letca și Alexandra Folea, ansamblul folcloric “Doinita” al cercului militar Bistrița. Melodia modernă închinata Fecioarei Maria - “Ruga”, avându-l că interpret și compozitor pe talentatul Dragoș Bădoi, fondatorul trupei Direcția 5, a cucerit publicul prin încărcătură emoțională aparte a piesei, care a indus o atmosferă de
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
cu hituri din repertoriul sau, provocându-l la dans și cântec timp de aproape o oră. Sute de fani l-au așteptat după show pentru poze și autografe. Callatis Fest 2015 a fost prezentat de actrița Miruna Ionescu, gazda Popasurilor folclorice de la TVR2. Ținutele sale de scenă au purtat semnătură inconfundabila a creatoarei Oana Radu. De asemenea, tricourile și rochiile purtate de echipă și invitați în timpul festivalului, au fost create de tânăra creatoare de handmade din București, Aida Lorena, în atelierul
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
regizori ai teatrelor din România, din SUA și din Germania. Principalul său proiect, ca director al Teatrului Evreiesc de Stat, a fost „Integrala Șalom Alehem”, în cadrul căreia operele marelui clasic al literaturii idiș au fost transformate în musicaluri pe melodii folclorice evreiești, printre ele, în primul rând, spectacolele de mare succes „Vânzătorii de haloimes” și „Romanul unui om de afaceri”. Cele mai multe din aceste spectacole au fost regizate chiar de el. A mai regizat și piese aparținând unor mari autori ai dramaturgiei
Harry Eliad () [Corola-website/Science/331054_a_332383]
-
elaborarea proiectului tematic, au început lucrările de organizare a Muzeului de etnografie al Văii Teleajenului. Muzeul funcționează în sediul refăcut al clădirii anexe a “Școlii de misionare”, școală înființată de Nicolae Iorga în anul 1922. Valea Teleajenului are un fond folcloric extrem de bogat și variat. Căile comerciale prin care se realizau schimburile de mărfuri între Transilvania și Țara Românească au atras oameni veniți din diferite regiuni geografice, încât cu timpul în această regiune, s-a realizat o interferență de datini, tradiții
Muzeul de Etnografie al Văii Teleajănului () [Corola-website/Science/331367_a_332696]
-
celorlalte mijloace de comunicare, alcătuind un gen de matrice a viitoarei sale personalități culturale. Nostalgia satului, a rădăcinilor, cheamă automat această matrice în amintirea celor plecați în lumea orașului. De aici și până a identifica și alte componente ale universului folcloric și a le explica, nu e decât un pas”. (Dumitru Pop) Născut la 24 iulie 1950, într-o familie tradițională (cu strămoși atestati documentar în 1569), poartă în sine matricea spirituală a satului natal, Giurtelecu Hododului, jud. Satu-Mare, așezare la
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
cuprinsul lui și care s-au păstrat vreme îndelungată în practicile și credințele, în riturile și miturile, în cântecele și jocurile, ca și în cadrul obiceiurilor satului; în ultimă analiză, cititorul își poate explica însuși sistemul care stă la baza vieții folclorice a unei comunități de tip tradițional, sau a unei zone, cum este cea a Codrului.” A fost o încântare să citesc un asemenea studiu exhaustiv legat de această temă, o exegeză născută din iubire, făcută cu dăruire și interes, scrisă
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
de capacitatea lui de fabulație în ipostaza analitică, unică în istoria romantismului universal, și care-l duce la o viziune științifico-fantastică asupra lumii. Scriitorul începe cu eroul său călătoria spre Lună, dar nu în elanurile pline de poezie și imagini folclorice eminesciene sau shelleyene, ci într-un mod foarte apropiat de știință, în orice caz urmând-o. Însemnările de distanță, de altitudine, de presiune, de temperatură, de poziție a astrelor sunt făcute cu o exactitate care te convinge, care te cucerește
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
(n. 1929, Gura Râului, Sibiu; d. 1999, Sibiu ) a fost un coregraf român, fondatorul ansamblului de dansuri „Junii Sibiului” în anul 1944. Acest ansamblu a fost primul ansamblu folcloric profesionist din România. A fost căsătorit cu Silvia, având împreună două fețe, Silvia și Ioana. Silvia a preluat conducerea ansamblului după moartea tatălui său. În anul în care maestrul coregraf a trecut în neființă, s-a organizat prima ediție a
Ioan Macrea () [Corola-website/Science/335077_a_336406]
-
Sibiu.Distincția a fost oferită de prefectul județului Sibiu,Ioan Cindrea.Premiul a fost primit de către soția Silvia și fiică Silvia. "Maistrul", așa cum i se spunea din dorința arzătoare de a păstra zestrea folclorului românesc a înființat un nou ansamblu folcloric,numit"Ceata Junilor", pepiniera Ansamblului Profesionist "Cindrelul-Junii Sibiului".Artiști din zonă au colaborat cu acest ansamblu:Camelia Cosma-Stoiță,Marcel Parau,Nineta Popa,Izabela Tomiță Popescu
Ioan Macrea () [Corola-website/Science/335077_a_336406]
-
Valea cu Apă. Formațiile actuale de lăutari din Peșteana-Jiu s-au modernizat, apelând la stații de amplificare, instrumente noi precum orga, bateria și un repertoriu cu multe melodii gorjenești, tradiționale, dar și cu unele cântece de petrecere din alte zone folclorice. Cele mai cunoscute formații actuale din Peșteana-Jiu sunt: formația vioristului Emil Mihu (n. 1960), formația vioristului Dumitru Mihu zis Titi (n. 1959), formația vioristului Nicu Drulă, originar din Pârâu de Pripor, formația vioristului Stelu Lăcătușu, formația lui Ion Gicu (interpret
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
sa, Ioana Piper (n. 1893 - d. 1962), cea mai bună solistă vocală de pe Valea Sohodolului și una dintre valoroasele interprete ale folclorului gorjenesc din prima jumătate a secolului al XX-lea. În vara anului 1930 vine pentru a cerceta zona folclorică Arcani, muzicologul Constantin Brăiloiu. Acesta a ascultat-o pe Ioana Piper cântând, invitând-o apoi în anul 1930 la București pentru înregistrări. Ea a stat în capitală timp de 8 zile la Hotelul „Avram Iancu“ și a cântat melodiile gorjenești
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
În zona folclorică Novaci, cântecele lăutarilor au avut, în prima parte a secolului al XX-lea, o tematică diversă: de la cea păstorească până la cântecul doinit ori cel în ritm de horă, de sârbă sau de învârtită. La începutul secolului al XX-lea lăutarii
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
Muzica din folclorul vlăscean-teleormănean reprezintă una din muzicile cele mai apreciate și distinse din ansamblul creațiilor tradiționale românești. Doinele, baladele, cântecele de dor, de dragoste, de petrecere au trăsături comune cu toată creația folclorică a Munteniei și Olteniei, unele fiind împrumuturi care circulă neschimbat, dar cele mai multe au căpătat un stil și-un specific aparte. Înrudirea strânsă cu folclorul muzical de dincolo de Olt și de pe întreg ținutul dunărean este rezultatul unei permanențe, circulația repertoriului datorându
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
în special în perioada comunistă) s-a crezut că județele Teleorman și Vlașca nu au un folclor propriu din motive sociale și rasiale, aceste considerente au fost contra-argumentate și pot fi oricând combătute prin exemple edificatoare. De altfel, multe materiale folclorice fuseseră culese cu mult timp înaintea acestor erezii, folclorul vlăscean-teleormănean fiind făcut cunoscut încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea prin materiale prețioase și impresionante culese de Gh. N. Țapu și publicate de Grigore Tocilescu în culegerile numite "Materialuri folcloristice
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
formă fixă și un ritm măsurat. Acestea sunt caracteristice celor apărute în secolele XIX și XX, cu excepția unora care au adoptat melodii de doină, cum sunt "Radu Anghel" sau "Chirigiul" de exemplu. Ca mod de execuție, baladele din această zonă folclorică se încep cu un preludiu instrumental, numit turcește "taxîm”" bazat de obicei pe melodia ce va fi cântată de voce, dar îmbogățită cu ornamente și pasaje de legătură. Uneori, preludiul poate consta din improvizarea unui șir de arpegii sau a
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
din vuvă - tamburină). Vuvarii au dat o notă aparte cântecelor de pe Amaradia. Instrumentul a mai fost întâlnit pe Gilort, la Novaci si la Turburea, iar la Arcani s-a făcut acompaniamentul pe baniță, probabil înaintașa vuvei. O parte din bijuteriile folclorice de pe Amaradia au fost descoperite, culese și înregistrate numeroase balade de Constantin Brăiloiu, perioada cercetărilor dintre 1938-1939. Lăutarii de pe Amaradia au fost conservatorii acestor balade, multe pierdute odată cu ei, În satele comunei Berlești, au existat în trecut importante familii de
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
se înscrie în sfera artei fantastice și suprarealiste. Sursa acestui suprarealism nu trebuie căutată în cine știe ce înrâuriri livrești. Pictura noastră naivă, populară, este plină de imagini suprarealiste, rezultate de investigarea visului ca produs al subconștientului. Fiind altoit pe filonul fabulosului folcloric, mitico-magic, n-am ezita să numim acest suprarealism: oltenesc.” Ovidiu Ghidirmic Prefața Albumului de grafică Florin Preda-Dochinoiu, florar, 1999 “O familie de țărani olteni din prea puțin cunoscutul Damian al Sadovei, de Dolj, a comis păcatul benefic de a scoate
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
Magnum Romaniae" (1892), pe culegătorii de basme românești, considerându-i pe Petre Ispirescu și Ion Creangă ca „adevărații maeștri” ai genului. Alăturarea celor două nume surprinde, deoarece poveștile lui Ion Creangă sunt scrieri mult prea personale, în ciuda prezenței unor elemente folclorice, dar Perpessicius o consideră corectă deoarece, în opinia sa, „Creangă e mult mai aproape de Ispirescu și de esența basmului popular”. Scrierile literare ale lui Ion Creangă se individualizează prin autenticitate, simplitate și oralitate. Autorul pune accentul pe nararea întâmplărilor, folosindu
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui” ("Timpul", V, 103, 8 mai 1880). Povestea lui Ion Creangă încorporează, probabil, o temă veche din folclorul românesc, despre care se crede că ar avea legături cu teme similare din mai multe tradiții folclorice europene. Într-un studiu scris la începutul secolului al XX-lea, cercetătorul Tudor Pamfile a inclus „Ivan Turbincă” într-un cadru larg de povestiri folclorice din Europa de Est în care Moartea sau "Samodiva" sunt antagoniști. De asemenea, potrivit lui Pamfile, povestea soldatului
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
despre care se crede că ar avea legături cu teme similare din mai multe tradiții folclorice europene. Într-un studiu scris la începutul secolului al XX-lea, cercetătorul Tudor Pamfile a inclus „Ivan Turbincă” într-un cadru larg de povestiri folclorice din Europa de Est în care Moartea sau "Samodiva" sunt antagoniști. De asemenea, potrivit lui Pamfile, povestea soldatului ce scapă de fatalitate într-un mod similar cu Ivan este prezentă în folclorul ucrainean. Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
este situată la limita între plictiseală și distracție, ea lasă loc pentru jocuri, pozne, trăsnăi, care pot deveni, de asemenea, caracteristice pentru bătrânețe, asociată prea frecvent cu boala, neputința, tristețea”. Istoricul literar Mircea Braga, care a studiat prezența motivelor narative folclorice în principalele povești ale lui Creangă, a remarcat că acestea sunt de obicei introduse în astfel de texte printr-o „situație perturbatoare” - în cazul „Ivan Turbincă”, achiziționarea de „unui obiect cu calități miraculoase”. Un alt element omniprezent, susține Braga, este
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
folosit-o în 1983 ca sursă de bază pentru o adaptare dramatică pentru teatrul românesc. Potrivit cronicarului teatral Sanda Diaconescu, textul a fost completat cu fragmente din alte scrieri ale lui Creangă și, în general, cu „nestemate din arhaicul tezaur folcloric românesc”. Prozatorul Alecu Popovici a realizat o altă dramatizare a poveștii care s-a jucat la Teatrul „Ion Creangă” din București în regia lui Cornel Todea și a participat în 1993 la Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii din Grecia
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Magnum Romaniae" (1892), pe culegătorii de basme românești, considerându-i pe Petre Ispirescu și Ion Creangă ca „adevărații maeștri” ai genului. Alăturarea celor două nume surprinde, deoarece poveștile lui Ion Creangă sunt scrieri mult prea personale, în ciuda prezenței unor elemente folclorice, dar Perpessicius o consideră corectă deoarece, în opinia sa, „Creangă e mult mai aproape de Ispirescu și de esența basmului popular”. Poveștile lui Creangă au fost considerate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea prelucrări ale
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Această opinie era susținută în special de Lazăr Șăineanu în 1892 (în "Istoria filologiei române", p. 350) și Theodor Speranția în 1904 (în "Introducere în literatura populară română", p. 14), considerându-se că Ion Creangă a valorificat artistic un material folcloric. Studiul erudit "La vie et l'oeuvre de Ion Creangă" (1930) al lui Jean Boutière a adus o viziune nouă în abordarea originii folclorice a poveștilor lui Creangă, dovedindu-se printr-un bogat material comparativ că poveștile lui Creangă dezvoltă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
în literatura populară română", p. 14), considerându-se că Ion Creangă a valorificat artistic un material folcloric. Studiul erudit "La vie et l'oeuvre de Ion Creangă" (1930) al lui Jean Boutière a adus o viziune nouă în abordarea originii folclorice a poveștilor lui Creangă, dovedindu-se printr-un bogat material comparativ că poveștile lui Creangă dezvoltă motive bine cunoscute în folclorul european și nu sunt simple prelucrări ale unor basme românești. Acțiunea complexă din „Povestea lui Harap-Alb” și din „Dănilă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]