7,174 matches
-
să-i închidă cartea brusc, vrea să se joace cu el, tot mereu să se joace și nimic altceva, e un vârtej. Sora lui îi este dragă numai la distanță. Pentru el cărțile au fost întotdeauna scândura lipsă din gard, găurile prin care se strecura în alte lumi. Totuși, îl văd și strâmbându-se, atunci când nu face nimic și doar stă și el pe-acolo printre mobilele din sufragerie și pare să fie atât de absent, încât mama trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
competența ca instigator sau ajutor; puța mea, însă, care în stare de repaus se pretinde inofensivă, a căzut în păcat fără pic de umor. Tot timpul trează, fiindcă vrea să pătrundă nestrămutat bărbătește indiferent unde, fie chiar și într-o gaură din scândurile cabinelor din lemn de pe plaja amenajată Brösen. Și, dacă stai destul de mult să-i pui întrebări, chihlimbarul are încă și mai multe de dezvăluit: membrul care-mi atârnă între picioare mie sau autoportretului meu închis în rășină, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dovadă de rezistență în cutare sau cutare domeniu. Deoarece noi, elevii, știam mai mult sau mai puțin exact unde anume în clasa noastră ședeau dimineața sau după amiaza fetele de la Școala Gudrun, îi lăsam scrisori în locurile în care ea, gaura de neumplut a dorințelor mele, își avea locul presupus. Misive secrete, lipite sub capacul rabatabil al băncii. Chestii stupide, care uneori primeau răspunsuri stupide. Nu, versurile nu făceau parte din corespondența mea de elev. Nu e sigur nici măcar dacă bilețelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi vrut să-i îndemne pe călători, dacă nu să scrie și ei, atunci cel puțin să umple, preventiv, lacunele ulterioare de memorie. Atât a mai rămas: de ambele părți ale peronului ardeau case izolate sau grupuri de case. Din găurile lăsate de ferestre la etajele superioare ieșeau flăcări. Apoi iarăși priviri în hăurile întunecate ale străzilor și-n curțile în care se aflau copaci. În orice caz, am văzut oameni ca niște contururi de umbre, izolați. Nicidecum îmbulzeală. Incendiile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
băiete, cu podoaba aia de la guler. Pe ăia ca tine îi împușcă direct. Un glonț în ceafă și gata...“ Probabil că el a „procurat“, cum se spunea în germana infanteriștilor, nu mai știu de unde, un veston normal de Wehrmacht. Fără găuri de glonț și pete de sânge. Mi se și potrivea. Acum, fără runa dublă, îi plăceam mai mult. Până și eu m-am convins să-mi placă deghizarea ordonată. Atât era de grijuliu îngerul meu păzitor. Așa cum, în caz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ia uitați-vă, copii, cât de lungă și de contorsionată e schija... Abia după asta mi-a fost bandajat umărul stâng, care abia dacă sângera, dar în care se putea bănui prezența unui corp străin din metal, chiar dacă unul mic. Gaura din vestonul uniformei mele abia dacă putea fi zărită. Brațul care atârna era fixat cu o fașă. Deoarece punctul principal de prim-ajutor se situa convenabil de aproape de o gară de mărfuri, nu există imagini cu alte opriri de tranzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vârstă cu mine, pe care mi-ar fi plăcut să-l găsesc atunci în pădurea întunecată de pini și care, iată, se numea Joseph și vorbea o impecabilă germană literară cu accent bavarez. Ploua des. Noi ne-am săpat o gaură în pământ. Pe ploaie, ne vâram sub o foaie de cort care îi aparținea. Vorbeam despre Dumnezeu și lume. Ca și mine, și el fusese ministrant, el permanent, eu din când în când. El continua să creadă, eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
folos industriei filmului. Abia după ce lagărul de pe terenul de instrucție al trupelor a fost parțial dizolvat, iar noi am fost mutați spre sfârșitul lui mai cu camioanele în Bavaria Superioară, în lagărul în aer liber Bad Aibling, unde locuiam în găuri săpate în pământ și acoperiți cu foi de cort până când, după câteva săptămâni, am fost distribuiți și duși în lagărul de muncă; foamea s-a mai domolit, fiindcă acum reușeam, cu ajutorul mărfurilor mele de schimb, piunezele cu Westwall-ul, lucind argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cutare sau cutare fată de la telefoane, o bancă ospitalieră sau - abătându-se de la drum - patul râvnit cu salteaua lui de mușchi. Jocuri ca Schimbă copacul și Baba-oarba sunt amintiri imprecise, sprijinite numai de simțul pipăitului, și ele se pierd în găuri negre. N-aș ști să numesc nici o fată, în afară de Helma cea cu piept bogat, care, atunci când în Löwenburg a scăzut brusc lumina și s-a anunțat că doamnele aleg, m-a invitat la un foxtrot, după care a rămas atașată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
O afacere gălăgioasă, ale cărei prețuri deprinseseră cățăratul de la așa-zisul miracol economic. Mă duceam la fund. Academia nu mă mai vedea decât rareori. Fiecare noapte înghițea ziua care venea. Vorbărie goală. Respirație duhnind a poșircă. Mutrele pocite ale oaspeților. Găuri în memoria zdreanțuită. Și totuși, ca în spatele unui geam sablat, se conturează ceva de care cred că pot să-mi aduc aminte într-o oarecare măsură: noi trei - Geldmacher cu cântatul lui la flaut, Scholl cu banjo-ul lui când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Fete proaste. Să vă bateți voi pentr-un fular și nu fular, pentru o culoare. — Hai să mergem, s-o lăsăm pe Teofana să doarmă, îi îndemna nașa. Să ai grijă de cercei, Paulino. Când mai crește puțin, îi faci găuri în urechi și-i dai să-i poarte când ești tu cu ea, ca să nu-i piardă, sau să se joace prostește cu copiii, s-o tragă de urechi. S-o înveți și pe ea să aibă grijă de ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îndoială", reușești să închizi fără să fii nepoliticos, și te îndrepți către ușa pe care ai lăsat-o deschisă, de altfel te taie pișarea. Îți treci între picioare servieta pe care nu ai lăsat-o din mână, ca să poți nimeri gaura yalei, și rămâi nemișcat câteva secunde, în gură cu revista pe care tocmai o recuperasei de pe măsuța de telefon, uitată la prima ieșire din casă, gândind dacă te mai întorci o dată să mergi la toaletă sau te ții până la serviciu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Domniței. Și, fără să se gîndească prea mult dacă-i bine sau nu să mai vorbească despre acest lucru cu cineva, se apropie de actor și-i arătă cele două ispite, șoptindu-i tainic: Nea Petrică, oare ce-or fi găurile alea mari din partea de sus a stîncii?... Le vezi?... Uite, colo... Actorul se uită cîteva secunde (se vedea însă de la 7 poște că-l atrag mult mai mult păstrăvii care se frigeau decît ispitele Bărzăunului), apoi răspunse ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l ascultăm. Zi-i, Ticule! Uite ce zic eu că putem face, reluă Bărzăunul cu însuflețire. Plecăm, cînd vreți voi, dar cu cît mai repede cu atît mai bine, la Piatra Domniței și, acolo, sus, unde se văd cele două găuri mari în stîncă, vom descoperi ceva fantastic... Pe cuvînt! Ești aiurit total! izbucni Vlad. Cum te mai poate asculta cineva? Păi, mă, Bărzăune, tu ne crezi pe noi cu creier de broască? Oum o să ne cățărăm noi pînă la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
noi cu creier de broască? Oum o să ne cățărăm noi pînă la înălțimea aceea, unde numai vulturii ajung? Ori vrei să cădem cu toții în prăpastie? Ș-apoi, intră și Virgil în discuție, ce-ți închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
voi nu mă știți pe mine?... Am eu fason de arheolog, ori de guzgan?... Am auzit că-i vorba de văzut ceva frumos și am mers. Voi nu faceți la fel?... Iar acum, de cînd am văzut Piatra Domniței și găurile acelea arătate de Bărzăun, port un ghimpe în suflet. Și mi-am zis să nu mă las pînă nu mă mai duc o dată acolo... Că Ticu ăsta al vostru a reușit să mă-mbolnăvească și pe mine de dorul umblatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mână ― zise ea plină de sarcasm. Ei bine, să nu-ți închipui că mă sperie și pe mine. Într-o bună zi am să-i plasez un plumb acolo unde trebuie, astfel încât nici un chirurg să nu-i mai poată cârpi gaura cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se întrebe ce rost avea prezentarea acestui spectacol ciudat, când deodată băgă de seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu simt durerea. Prin auto-hipnoză, mă-nțelegi. Își îndreptă puțin spatele. ― X ― zise el apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru care a stăruit ca deadea Kiprianov de la Climăuți să facă povestire despre împricinarea sa în daravela cu terenul de la Ruina Siretelui. Pentru început trebe să vă spun, măi cinstiți gospodari, că la lipovenii noștri cuvântul copcă nu înseamnă numai gaura ceea în gheața râului ori a iazului, ci și săpătură, îndeletnicire cu săpăturile. Înțelesul aista al cuvântului l-au împrumutat de la noi și mai toți românii, leșii, maloroșii și șfabii care fac asemenea lucrări în folos personal ori pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lăsat-o moștenire lui Băbălean de la Bobeica pe care-l înștiințez eu cu buciumul cel nou. De peste munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi, soarele a dispărut de pe cer și s-a făcut un întuneric de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vișinel străin, ciudat, neobișnuit. Deși în casa familiei Georgescu i se oferise o ospitalitate deosebită, avea impresia că se sufocă. La el în cort era mult mai mult aer. În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură a cortului, putea chiar să vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru o clipă. Urmează un geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța și oameni în halate împingînd în fugă targa pe marginea căreia se bălăngăne ca pe o undiță o pungă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
relevează la iuțeală. Depinde de ce-ai putut filtra. Îmi amintesc de povestea cu cercetătorul de la Cercul Polar, sufocat de problema singurătății care într-o zi raportează prin radio că un prieten eschimos i-a rezolvat-o meșterindu-i o gaură specială într-o bucată de lemn. După luni, întrebat despre prietenul său el spune că l-a împușcat. „-De ce?“-întrebă consternați cei de la centru. „-Păi, l-am prins cu bucata mea de lemn!“. Dar nonșalanța asta piere. În finalul
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]