16,377 matches
-
lină, practic nu-l simțea, de parcă nu era din carne și oase, ci doar o iluzie. Și cum privea pe vereastră, încercând să deslușească ochii întunericului, văzu trei lumini perfect rotunde, de mărimea unui balon de baschet, apropiindu-se de geam cu mișcări ondulatorii, de parcă dansau pe o muzică stranie. În fața geamului s-au oprit, parcă voind să privească în interiorul camerei, apoi una din ele s-a desprins de celelalte trecând prin fereastră fără zgomot, fără niciun efort, apropiindu-se de
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
oase, ci doar o iluzie. Și cum privea pe vereastră, încercând să deslușească ochii întunericului, văzu trei lumini perfect rotunde, de mărimea unui balon de baschet, apropiindu-se de geam cu mișcări ondulatorii, de parcă dansau pe o muzică stranie. În fața geamului s-au oprit, parcă voind să privească în interiorul camerei, apoi una din ele s-a desprins de celelalte trecând prin fereastră fără zgomot, fără niciun efort, apropiindu-se de patul în care ea stătea fără să se miște, fără să
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
mea, vino cu mine! -Nu pot-îi răspunse gândul ei-, nu pot, oricât aș vrea! Te iubesc, te ibesc nespus,dar nu pot! Gândul ei era un strigăt mut de iubire. -De ce?-întrebă el-,ce te împiedică? -Ei-răspunse, arătănd pe geam pe copiii care se jucau jos, pe iarba vede, o iarbă nefiresc de verde și de frumoasă. -Înțeleg-acceptă el lăsând capul în jos. -Ei nu pot veni?-întrebă ea cu speranță în glas. -Nu-răspunseră ochii lui cu tristețe. Amândoi știau
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
decăzut. Numai cel ce nu dorește Să se-ncreadă-n ochiul Tău, Viața-ntreagă rătăcește Pe drumuri pierdute-n hau. De mă tem de umbra văii, Teama pe care o am Este să nu cad văpăii Dacă tragi oblon la geam. Dar de știu, în întuneric Sunt vegheat de ochiul Tău Drumul meu va fi feeric Și ferit de alt ochi...rău. 27.03.2016 Referință Bibliografica: ochiul tău / Ilie Marinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27
OCHIUL TAU de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380476_a_381805]
-
bondari sclipind printre petale *** Primul Mărțișor- în liniștea casei gângurit de prunc *** După furtună- printre crinii în floare singur motanul *** S-au dus Babele- miros de pământ reavăn sfințește livada *** Picuri de ploaie- pisica vecinului stând sub o scară *** La geamul casei- florile magnoliei ... Citește mai mult Atingere-n tainăde roua Învierii-lumină Sfântă***Livada cu meri-aripi de bondari sclipindprintre petale***Primul Mărțișor-în liniștea caseigângurit de prunc***După furtună-printre crinii în floaresingur motanul***S-au dus Babele-miros de pământ reavănsfințește livada***Picuri
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
-n tainăde roua Învierii-lumină Sfântă***Livada cu meri-aripi de bondari sclipindprintre petale***Primul Mărțișor-în liniștea caseigângurit de prunc***După furtună-printre crinii în floaresingur motanul***S-au dus Babele-miros de pământ reavănsfințește livada***Picuri de ploaie-pisica vecinuluistând sub o scară***La geamul casei-florile magnoliei... XI. GENȚIANA GROZA - EPIGRAME (3), de Gențiana Groza, publicat în Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015. CELULARU-I PRETUTUNDENI Fie el tramvaiul plin, E de-acum meteahnă veche, Toți vorbesc când pleacă, vin ...Și se țin de
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
la-ntâmplare să le-arunc. Nu tulbur ape și nu-mi las pe vetre de sihăstrii sau vifor niciun prunc ce nu mai tace și nici nu zâmbește. Îi legăn cerul pe un braț de gând, îi desenez pe-un geam ce se-aburește cu degetele liniștii un rând și-ncerc orice ca să se lumineze. Mă joc și eu, mă joc dar nu cu nori ce nu-și doresc decât să se așeze ca paravan în dreptul unor sori ce-nvață să
MĂ JOC ȘI EU de AURA POPA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380516_a_381845]
-
și să tremure inima în noi la gândul unde o să mergem. Nu ni se spusese nimic. Nici unde o să mergem, nici când ajunge, nici la ce armă, mergeam așa în secret, fără să știm ce o să fie de capul nostru. Geamurile la tren erau vopsite cu o culoare verde închis că nu vedeai nimic afară. Auzeam doar păcănitul acela de roți și din când în când mai oprea într-o gară, unde stăteam și câteva zile fără să ne mișcăm. Nimeni
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MITRIDATIZARE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului dimineața își înfige colții într-un sâmbure de brumă mătură umbre dincolo de geam o pasăre sinistră adună bănuți din oselele pământului sub tâmpla invadată de nesomn afară văduve negre flutură venin printre rufele puse la uscat între o gură hâdă și-un ochi vânat cuvintele roiesc acre ca niște viespii ațâțate zdrobite le
MITRIDATIZARE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380531_a_381860]
-
dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană copiilor mei nenăscuți la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de ape curg spre tine aprinde o candelă în inimă lacrimă prinsă-n tristețea nopților să te găsesc Referință Bibliografică: Nu pot să-ți mai vorbesc... Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NU POT SĂ-ŢI MAI VORBESC... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380534_a_381863]
-
Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017 Toate Articolele Autorului noaptea-și dilată insomnia lângă o cafea amară și-o țigară cu tălpile boțite de ploaie aleargă pe ziduri haină de iubire am să o așez la geamul unde nu plouă ca să pot trăi ca și cum nu m-aș sufoca cu tâmpla lipită de fiecare năzuire peste care ți-ai întins firele nu ți-aș vedea absența din fiecare cuvânt nu ți-aș simți spinii frământarea de umbră și
ATÂTA DOAR O ELEGIE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380549_a_381878]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘI TOTUȘI NE IUBIM Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Brațele dimineții zgârie geamul poartă stigmatul îmbrățișărilor grăbite cuvinte ca niște obiecte inutile fac piruete printre aburi de cafea arome perfide decopertează rutina ecoul de ieri la confluența dintre două lumii păzim echilibru cerere și ofertă stabilim tacit până unde merge singurătatea ascultăm rugina
ŞI TOTUŞI NE IUBIM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380548_a_381877]
-
pe coasta, scârtâitul albastru sculptat în vechea poartă. Vedeau pe lavița, zidiți parcă-n așteptare doi bătrâni curtați de dor și uitare. Cum treceai podul se zarea casă și gemul de la odaia unde dormeau și mâncau bunicii. Ana privi spre geam, acolo stătea el în dupamiezile de odihnă cu pipă între dinți și orivirea măsurând drumul de la pod spre casă, să vadă cine mai trece cinema vine de la rată, poate vine și la ei cineva, din cele șase fete mai aveau
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
că înțelege și acceptă totul. “ Dute Ana la lelea Floare spunei să vină că a murit Maria” Cum a știut bunica? Ce taine ascundea în sufletul ei? Când murise mama Anei ea a știut înainte de a veni vestea de la București, geamul icoanei cu Maicii Sfinte plesnise. Credință nestrămutată și fără de tagata din sufletul ei, viață dusă cu iubirea de cele sfinte era răspunsul. La biserica se ducea doar în zi de sărbătoare, pentru ea Dumnezeu era present pretutindeni în tot și
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
viața banii în casă iar de când cazuse la pat neputința îl făcuse rău și violent. Înainte de a întra în camera unde pe dormeza veche își traia ultimele minute Timotei, Tea a privit cu oarecare frică și strângere de inimă pe geamul de la ușa ce dădea dinspre bucătărie în casă. Cu fața în jos, așa cum avea obiceiul să stea, bătrânul părea adormit. Nu se simțea încă pregătită să intre la el. Ii era teamă mai ales de mirosul acela morbid. „O să merg
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
satului, fără așa de multă carte, într-o dramă. Ajunsă la un punct mort, de unde nu mai vedea nici o ieșire, se sinucide pentru niște lucruri de nimic. Fecioară neprihănită, floare de câmp mutată din câmp în glastră și pusă la geam! Finalul, îți stoarce o lacrimă bătandu-ți și un cui în inimă: “Mamă, mamă, lămâiță și tămâiță să-mi pui în coșciug”. Scrisul lui Simion Bogdănescu este sărbătoare, ori licoare din care sorbi câte o picătură pentru ca să țină cât mai mult
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
aș duce când “primăvara bate la fereastră/ când se sărută cerul/ cu marea înspumată/ și toți îndrăgostiții au inima albastră,/” (ziua poeziei) , și când “râde-anotimpu-n fereastră/ și muguri-n plopi explodează”( eșarfa albastră), iar /”dragostea nu moare/ și că râmâne-un /geam mereu deschis/”(geam deschis), în acel oraș să-l revăd. Dar mai bine nu, e prea departe iar pe-acolo, așa cum ne spune poetul “/ de iubire nu se știe/ în gară la Orăștie/ două trenuri întârzie!”( în gară la Orăștie
UN POET CE-MPARTE VERSURI “TOT AȘA CUM BUNUL DUMNEZEU/ ÎȘI ÎMPARTE DRAGOSTEA LUI MARE” IOAN VASIU – LIVADA CU METAFORE- EDITURA INSPIRESCU- SATU MARE 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1794 din 29 no [Corola-blog/BlogPost/380568_a_381897]
-
primăvara bate la fereastră/ când se sărută cerul/ cu marea înspumată/ și toți îndrăgostiții au inima albastră,/” (ziua poeziei) , și când “râde-anotimpu-n fereastră/ și muguri-n plopi explodează”( eșarfa albastră), iar /”dragostea nu moare/ și că râmâne-un /geam mereu deschis/”(geam deschis), în acel oraș să-l revăd. Dar mai bine nu, e prea departe iar pe-acolo, așa cum ne spune poetul “/ de iubire nu se știe/ în gară la Orăștie/ două trenuri întârzie!”( în gară la Orăștie). Poetul acestor minunate
UN POET CE-MPARTE VERSURI “TOT AȘA CUM BUNUL DUMNEZEU/ ÎȘI ÎMPARTE DRAGOSTEA LUI MARE” IOAN VASIU – LIVADA CU METAFORE- EDITURA INSPIRESCU- SATU MARE 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1794 din 29 no [Corola-blog/BlogPost/380568_a_381897]
-
Să am lumea la picioare În periplul plin de riscuri Fixez gândul în piroane Nu aștept căderea nopții Când bat clopotele-n dungă Îmi urmez cărarea sorții Răbdător căci viața-i lungă Salvând moartea de la moarte La răscruce de milenii Geamurile vieții sparte M-au ferit să am vedenii Salut onorată moarte Mergi ferice, sănătoasă Eu mai am de scris o carte Până să-ți slujesc la coasă! Salve, onorată moarte Când popoarele se-nfruntă Pentru petrol și dreptate Eu sunt
SALUT, ONORATĂ MOARTE! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380624_a_381953]
-
chinuit zadarnic să-mi explic în vreun fel de ce vedeam fenomenul acela, tocmai mă pregăteam să pun husele pe telescoape când, chiar în acel moment, un zgomot asurzitor, o zdruncinătură înfiorătoare a făcut să se cutremure mansarda Observatorului. Am auzit geamurile făcându-se țăndări, lunetele și instrumentele răsturnându-se, mesele și obiectele împrăștiindu-se, iar eu am fost doborât la podea. După ce mi-am revenit din acel șoc cumplit, întâi m-am mirat că mai eram teafăr. Am coborât repede scările
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
pe la casele din sat. Pesemne tot satul a fost tulburat de ceea ce se petrecuse cu câteva minute în urmă. Dar, la fel ca și mine, oamenii nu știau ce s-a întâmplat. Caut în obiectiv și cabana. Deja observ un geam spart, dar și o lumină, probabil se trezise și moș Bursuc, întrebându-se și el ce se întâmplase. Hai să caut meteoritul după efectul asupra pădurii, îmi zic. Cercetez cu telescopul: în dreapta - brazi doborâți, câte unul ici-colo. Caut pădurea în locul
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
Acasa > Poeme > Emotie > LUCEAFĂRULUI Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Cu palmele întinse către cer, Te chem să vii, tu, stea nemuritoare, Luceafăr blând, cântat în poezii, S-adaști la geamul meu, în loc de soare. Din vis, te chem, zâmbind către apus, Aprind făclii din dragostea-mi eternă, Din infinitul cerului, mai sus, Să te cobori ușor, pe a mea pernă. Vom fi uniți, doi miri nemuritori, Ca-ntr-o poveste scrisă
LUCEAFĂRULUI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379496_a_380825]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ZBUCIUM Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată, Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379492_a_380821]
-
Îmbrățișează-mă ca câmpul Cu parfumul florilor..... Și-ți va sursura-n urechi Cântecul izvoarelor. Îmbrățișează-mă o noapte Ce va dura la infinit.... Și vom fi îndrăgostiții Ce toata viața s-au iubit! NOUĂ ZI Când zorii zilei bat în geam Clopoțele de cristale, Noaptea-și culcă stelele Pe-a boltei piedestale... Din iatacuri se revarsă Îmbătător parfum de vise... Și sărută dimineața Buze calde, întredeschise... Așternuturi albe-ascund Urme de patimi și iubiri... Ore calde de pasiune Se transformă-n amintiri
LIRCA IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379540_a_380869]
-
acum tabloul toamnei tale, O strălucire ești în fondul arămiu, Te-ai stins ușor cu-a florilor petale Si-ai renăscut în dânsul frunzelor, târziu. E-un vals al frunzelor spre seară, Ce-n zborul lin îmi bat încet la geam, Un vals ce îl dansăm odinioară, Cândva, cănd...frunze mai eram, Cândva când pe același firav ram, În tonuri calde dulci și cristaline, Dansăm, cântam, visăm și ne iubeam... Acele vremuri au trecut, știu bine, Dar eu privesc și azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]