56,083 matches
-
a piesei mele și încep să-i citesc cu glas tare lui Morty în timp ce pornim cu camionul, prin Irvington, Oranges, către vest - Illinois! Indiana! Iowa! Ah, America mea cu câmpiile și munții și văile și râurile și canioanele ei... Cu genul ăsta de incantații patriotice am ajuns să-mi chem seara somnul după ce-am făcut laba într-o șosetă. Piesa mea radiofonică se intitulează Să sune libertatea! Este (acum știu) o moralitate ai cărei protagoniști sunt Prejudecata și Toleranța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de lux? Of, Iisuse! Ia-o de nevastă, îmi zic în sinea mea, și n-o să fii cu nimic mai grozav pe scara evoluției decât mafioții și milionarii care-și aleg femeile din coada care se adună pe Copacabana. E genul de pipiță care poate fi văzută la brațul unui mafiot sau al unui star de cinema, nicidecum la brațul șefului de promoție 1950 de la Liceul Weequahic! Ori redactorul de la Revista de drept a Universității Columbia! Ori militantului idealist pentru libertățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ochi cuiva, să-l lași orb pe viață (AȘA CĂ SĂ NU FACI NICIODATĂ UNA CA ASTA! NICI MĂCAR ÎN GLUMĂ! ȘI DACĂ ÎȚI FACE ȚIE CINEVA UNA CA ASTA, SĂ-MI SPUI IMEDIAT!). Cam ăsta e, mai mult sau mai puțin, genul de cunoștințe botanice din dotarea mea până în după-amiaza de duminică în care plecăm de la Campbelli de-acasă spre gară și am acea revelație arhimedică. Strada Ulmului... păi, atunci... sunt ulmi! Ce simplu! Vreau să spun că nu-ți trebuie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să devină evreică? „Eterna undă de tristețe“ - „Fluxul și refluxul tulbure al mizeriei umane“... Asta să fie, însă, mizeria umană? Credeam c-o să fie o chestie mai măreață! O suferință plină de demnitate! O suferință plină de sens - ceva în genul lui Abraham Lincoln. O tragedie, nu o farsă! Mă gândeam la ceva mai în genul lui Sofocle! Marele Emancipator ș.a.m.d. Nicicând nu mi-a trecut măcar prin minte că voi ajunge în situația de a încerca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să fie, însă, mizeria umană? Credeam c-o să fie o chestie mai măreață! O suferință plină de demnitate! O suferință plină de sens - ceva în genul lui Abraham Lincoln. O tragedie, nu o farsă! Mă gândeam la ceva mai în genul lui Sofocle! Marele Emancipator ș.a.m.d. Nicicând nu mi-a trecut măcar prin minte că voi ajunge în situația de a încerca să-mi eliberez din cătușenici mai mult nici mai puțin decât cariciul. ELIBERAȚI-MI-L PE GOGU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Iar ei îi plăceau toate astea. O fată admirabilă și vitează! Da, un Dovlecel evreiesc! Mi se mai dă o șansă. Ciudat. Pe dată o și asociez în sinea mea cu Dovlecelul de altădată, deși, ca fizic, e bine-nțeles, genul maică-mii. Aceeași culoare, aceeași statură, chiar și același temperament, după cum s-a vădit ulterior - veritabilă cusurgioaică, critic profesionist al persoanei mele. Bărbații ei trebuie să fie perfecți. Eu, însă, sunt orb la toate astea: nici măcar nu observ asemănarea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gravă despre omenire. Conversația ei abunda în lozinci pasionate, deloc diferite de cele din adolescența mea. O lume dreaptă. Lupta comună. Libertatea individuală. O viață productivă pentru societate. Cu cât naturalețe își poartă idealismul, mi-am zis eu. Da, iată genul meu de fată, așa trebuie să fie - inocentă, inimoasă, zaftig 1, nesofisticată și zdravănă la cap. Da’ bine-nțeles! Nu mai vreau vedete de cinema, manechine și curve, sau vreo combinație între astea trei. Nu mai vreau cât oi trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în mod eronat, drept paralizia lui Bell de către un medic din Florida. Acum că știu ce știu, premoniția aparent conținută în frazele 18 și 19 mi-ar putea apărea categoric supranaturală dacă n-aș înclina să resping orice explicație de genul ăsta ca fiind inacceptabilă din punct de vedere intelectual. După părerea mea, ar fi mai înțelept să nu dăm nici o explicație acestor două fraze sau, cel mult, să atribuim insolitul lor purei întâmplări. În plus, consumarea în realitate a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o cușetă de dormit de unul singur. Ura de-a dreptul să trebuiască să se dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile mov, ardeau pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu pe lângă șirul de nume fără să-i arunce vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cineva cunoscut. — Cine? De unde să știu? Nu-mi bat capul să-mi amintesc cum spune un băiat că-l cheamă. Nu-i numele după care-i cunoscut la poștă. Lui Myatt Îi păru că percepe o anumită răbdare și un gen de curaj În modul În care ea Își accepta duplicitatea. Tânăra Își lipi de geam o față puțin albăstruie din cauza frigului. Ar fi putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune un cuvânt, În timp ce ea Îl informa despre noutățile din Belgrad - genul de noutăți pe care prietenii lui nu i le trimiteau În scrisorile lor codificate săptămânale. Mai erau și alte lucruri despre care i-ar fi plăcut s-o Întrebe. Ea spusese că mahalalele sunt neschimbate și el putu simți sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
interesant, spuse ea. Publicul va fi foarte interesat. Acum... cum evaluați contribuția dumneavoastră la literatura engleză? Îi rânji Încurajator și ținu creionul deasupra hârtiei. — Asta trebuie s-o șpună alții, zise domnul Savory. Dar șperi totdeauna, șperi la ceva de genul aceșta, să recâștigi optimismul și nota șănătoasă pentru proza modernă. S-a abuzat atât de mult de introspecție. Prea multă mohorală. La urma urmelor, lumea este un șpațiu plăcut și palpitant. Mâna osoasă, care ținuse pipa, plesni neajutorată un genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din picior. — Ești o proastă, Anna! Caută-l prin buzunare. Probabil că ți-a furat banii. Încă nu-i dădu prin cap să-și verifice seiful, iar Josef marșă pe rolul care i se acordase, acela de hoț mărunt. Cunoștea genul ca pe un cal breaz. Lucrase cu aceștia, Îi angajase și-i văzuse pornind spre pușcărie fără regrete. „Bani mărunți“ le zicea el și Înțelegea prin acest cuvânt că erau oameni fără ambiție sau resurse. — Nu i-am furat banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Te iubesc“. Ce glumă bună, se gândi el. Ce glumă bună. Își consultă ceasul. De-acum nu mai urma nici o oprire timp de șapte ore și el Îi dăduse conductorului un bacșiș. Se Întrebă dacă nu cumva se obișnuiseră cu genul acesta de lucruri pe trenurile care mergeau pe rute lungi. Când era mai tânăr, citea povestiri despre mesageri regali seduși de contese frumoase, care călătoreau singure, și se Întreba dacă nu va da cândva și peste el un asemenea noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se văzu puțin subminată de gândul că tânăra respectivă n-ar accepta niciodată invitația lui. Ea nu-i o dansatoare, se gândi el, rușinat de propria nerecunoștință. Ea nu-i drăguță și ușuratică și de rând. Ea e frumoasă, e genul de femeie cu care mi-ar plăcea să mă căsătoresc. Și, pentru un moment, contemplă cu o undă de amărăciune inaccesibilitatea ei. Apoi Își regăsi buna dispoziție. — Îl voi aduce pe omul cu vioara, bravă el, să ne cânte În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dar scepticismul Îi trezi dorința și frustrarea, pentru că fata asta era argintărie polisată, În timp ce Coral, În cel mai bun caz, era o bucățică de sticlă colorată, cu o valoare mai degrabă sentimentală. Cea de aici avea valoare În sine. E genul care vrea mai mult decât bani, se gândi el, vrea un trup frumos care să-i răspundă propriilor dorințe, vrea spirit și educație. Eu sunt evreu și n-am Învățat decât cum să fac bani. Cu toate acestea, atitudinea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că mă uitam la ele. Apa sărată le strică. Numai că azi-dimineață, când m-am trezit, m-am simțit pur și simplu ca un personaj din Blândețea nopții, așa că trebuia musai să le port. Mă dau În vânt după șicul gen Riviera-anii ’20, tu nu? Îl ador, am aprobat eu. —Doamne, ce cald e. E prea multă lume aici, oftă Lauren, uitându-se de-a lungul celebrei Playa Rosa. Erau doar vreo trei oameni pe plajă. Ce-ar fi să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu margini de argint conținea două „platine“, cum le zice ea, două țigări Marlboro Ultra Lights. Își aprinse una, apoi o lăsă neatinsă pe marginea scrumierei. —Așa că iată-mă În ținuta mea de divorțată, și Milton zicea Întruna ceva de genul „Trebuie să mergem sus, toată lumea e la etaj“, când de fapt nu era nici naiba acolo, cu excepția lui Beyoncé sau Lindsay Lohan, sau o altă fată la modă de care toată lumea e atât de sătulă, că nici măcar nu mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
n-o să-ți vină să crezi. Era Sanford Berman. Nu se poate, am rămas eu fără glas. —Ba da, chiar el. Își sărbătorea cotarea la bursă a celei de-a treia companii pe care o deține sau ceva prostesc de genul ăsta, dar eu habar nu aveam cine era deoarece, de curând, am Încetat să mai citesc ziarele ca să nu fiu nevoită să dau peste divorțul meu. Milton a dat pe spate, căci Sanford este idolul său și zice că „Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apoi a venit chiar Sanford la masă și a Început să-mi vorbească. Era atât de fermecător - așa cum sunt lucrurile vechi. I s-a părut foarte „modern“ că mă distrez așa În ziua divorțului. Așa că eu am spus ceva de genul hai să mai luăm un rând. De fapt, nu prea Îmi aduc bine aminte noaptea aia, spuse ea cu o expresie sfioasă pe chip, cu excepția faptului că am aflat că Sanford e Însurat, dar m-a Întrebat dacă ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-mi să mă aștept la mai mult de cinci. A! Și mai e ceva, stai puțin! Cealaltă mare ambiție a mea este să fiu În stare să Îmi conectez propriul meu sistem stereofonic. Louis obișnuia să facă toate treburile de genul ăsta. Sunt ferm convinsă că pot și eu să mă descurc singură cu așa ceva, oricât mi-ar lua până voi reuși. Și acum să te aud, țelul tău care e? Exista ceva care Îmi era foarte clar. — Vreau să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
priveam oceanul cu o zi Înainte de nuntă și vedeam cum era transportat cu o barjă un candelabru de cristal pentru cort. Parcă l-ar fi furat dintr-o sală de bal de la Waldorf 1. De fapt, eu urăsc candelabrele de genul ăsta - a trebuit să mă mut, la propriu, din casa părinților mei din Park atunci când am venit la New York, pentru că erau candelabre peste tot - și iată-mă acum măritându-mă și Încercând să las În urmă candelabrele, și totuși candelabrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zicea că nu conta dacă te costumai Într-un cuplu care era Încă Împreună sau Într-unul care se destrămase, Într-unul aflat În viață ori Într-unul trecut În neființă, deoarece oricum, după ea, nimeni nu-și putea aminti genul ăsta de detalii despre astfel de oameni. Îi plăcea tema ei pentru că oaspeții puteau să vină costumați ca Sylvia Plath 1 și Ted Hughes 2 dacă nu doreau să facă nici un efort, sau ca Marilyn Manson și Dita Von Teese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lor este că dacă nu și-a făcut apariția cu această ocazie, poate că va veni data viitoare, dar nu și dacă te superi pe ea. Și pe urmă, folosește Întotdeauna niște motive atât de exotice pentru a contramanda - de genul „trebuie să merg să văd meciul echipei lu’ tati În L.A./sunt blocată În aeroport În Aspen/Boo Boo (un câine de rasă Vizsla Maghiar) are alergie“ - Încât este imposibil să fii supărat. Dacă te plângi, ar Însemna să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Blount. De fapt, singurul lucru de care toată lumea este absolut sigură este că viața lui Lauren este minunat aranjată: foarte bogată, foarte tânără, foarte slabă, foarte drăguță - și foarte, foarte divorțată. Prietenii de profesie sunt În New York cel mai nou gen de cunoștințe pe trebuie să le ai - În mod inconștient, desigur, astfel Încât dacă ai un astfel de prieten de care să fii 100% neștiutor, să fie În natura sa de prieten de profesie să se comporte ca și cum ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]