12,993 matches
-
-i așa? Jeanne nu se clinti, Marie se văzu nevoită să se arunce În apă. - Erau mereu În cîrdășie Împreună... Cine mai făcea parte din banda lor, cînd erau copii? Jeanne se Întoarse brusc și-i azvîrli o privire de gheață. - Te-ai Întors ca să-ți faci meseria ta scîrboasă? - Vreau să știu cu cine se jucau frații mei cînd erau mici. O Întrebare atît de simplă te poate face să fii atît de agresivă cu mine? Marie aproape că țipase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
loc: Gwen Îl Împroșcă pe polițist cu tot disprețul ei. El se mulțumi să dea din umeri și să-i spună că nu avea de ales. O simți tremurînd de mînie cînd În cele din urmă acceptă. Yvonne rămase de gheață cînd fiica ei Îi aduse la cunoștință că Pierric fusese cît pe ce să moară. - E singurul lucru bun care i s-ar fi putut Întîmpla. Nu te uita așa la mine! De ce te plîngi? Pe tine te-am crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi o anchetă dificilă, dar pentru Marie era vorba de toată viața ei care se făcea țăndări. CÎnd se regăsi Între cei patru pereți ai camerei, dorul de ea se manifestă Încă și mai tare; un duș cu apă ca gheața nu avu nici un efect. Cu bustul gol, cu un prosop Înfășurat În jurul taliei, Își Întorcea pe dos cu mare atenție toate buzunarele, scotocea toate colțișoarele pe unde-și ținea lucrurile, cu speranța să dea măcar peste un amărît de chiștoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca produs promoțional.” În momentul acelei confesiuni, tatăl lui Bruno avea șaptezeci de ani și avea să moară În scurt timp de ciroză. „Istoria se repetă, adăuga el pe un ton sumbru, clătinându-și paharul și ascultând clinchetul cuburilor de gheață. Tâmpitul de Poncet (era vorba de tânărul chirurg plin de elan care, În urmă cu douăzeci de ani, fusese la originea ruinei sale), tâmpitul de Poncet nu vrea să investească În lungirea pulelor. Zice că asta-i măcelărie și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea nouăsprezece ani. În momentul În care o penetră, ea Își contractă vaginul - Bruno avu parte de cel puțin trei minute de fericire totală. Plecând, o sărută pe gură, insistă să accepte un bacșiș - Îi rămâneau trei sute de franci, bani gheață. Săptămâna următoare, se hotărî să arate textele unui coleg - un profesor de literatură de vreo cincizeci de ani, marxist, foarte rafinat, cu reputație de homosexual. Fajardie fu plăcut surprins. „O influență a lui Claudel... sau poate mai curând a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bea un Campari, Christiane, cel mai adesea, un Martini alb. Bruno privea mișcarea soarelui pe tencuiala zidului - alb În interior, puțin roz În exterior. Îi plăcea s-o privească pe Christiane umblând goală prin apartament, mergând să caute cuburi de gheață și măsline. Ceea ce simțea era straniu, foarte straniu: respira mai ușor, uneori rămânea minute Întregi fără să gândească, nu-i mai era atât de frică. Într-o după-amiază, la opt zile după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uneori rămânea minute Întregi fără să gândească, nu-i mai era atât de frică. Într-o după-amiază, la opt zile după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred că sunt fericit. Ea se opri brusc, cu mâna Încleștată pe vasul cu gheață, și scoase un oftat prelung. El continuă: — Aș vrea să trăim Împreună. Cred că ajunge, că am fost destul de nefericiți până acum, prea mult timp. Mai târziu vor veni boala, infirmitatea și moartea. Cred Însă că putem fi fericiți, Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care să fie gata pentru ședința de mâine. Când probabil că vor începe din nou să urle. Mă frec pe fața uscată și iau o gură de cappuccino, când îmi dau seama că am luat paharul greșit - cel rece ca gheața de acum patru ore. Câh. Câh. Și nu prea pot să-l scuip peste masă. Înghit cappuccino-ul de-a dreptul grețos cu o grimasă. Luminile fluorescente îmi pâlpâie în ochi și mă simt golită. Rolul meu, în toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe alb. Ceea ce înseamnă că l-am expus pe clientul nostru unui împrumut neprotejat. Ceea ce înseamnă că am făcut cea mai elementară greșeală pe care o poate face un avocat. Mi-a dispărut toată exaltarea. Simt că mă ia cu gheață pe șira spinării. Fac eforturi disperate să-mi amintesc dacă Arnold mi-a spus ceva despre document. Nu-mi amintesc că mi-ar fi spus. Dar... de ce ar face-o ? E doar un banal contract de împrumut. Genul de chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deranjează nimeni. Trenul pare să fie nu știu ce fel de rapid expres. Suburbiile devin câmpii, și trenul zdroncăne mai departe. Am băut trei sticluțe de gin amestecat cu suc de portocale, suc de roșii și un iaurt cu ciocolată. Sloiul de gheață din stomac mi s-a mai topit. Mă simt bizar de departe de tot. Am făcut cea mai mare greșeală din cariera mea. E posibil chiar să-mi fi pierdut slujba. N-am să fiu niciodată partener. O singură greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înapoi, cu un scrijelit. În clipa în care ajung la ușă, mobilul îmi vibrează din nou. Guy, mă gândesc imediat. Îl iau și deja îl deschid, când văd cine mă sună. Nu e Guy. E Ketterman. Simt un sloi de gheață pe șira spinării. În timp ce mă uit la numele lui scris pe ecran, mă cuprinde o spaimă mai reală decât am simțit vreodată. O groază copilărească, de coșmar. Fiece părticică a corpului meu îmi spune să nu răspund. Dar e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așa cum toată lumea urăște agenții imobiliari și inspectorii de la circa financiară. E un fapt general acceptat. Dar nu toată lumea pune anunțuri de genul ăsta în pub-uri, nu ? Cum stau așa, barmanul roșcat vine lângă mine și scoate niște cuburi de gheață din container. — Bună, zice, întinzându-mi mâna Eu sunt Eamonn. — Samantha. Îi strâng mâna zâmbind. Am venit cu Nathaniel. — Mi-a zis. În ochii lui văd un licăr de mulțumire. Bine-ai venit la Lower Ebury. Mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
început să-mi pună tot felul de întrebări, așa că m-am gândit că e mai bine să inventez câte ceva. I-a zis că știi să împăturești șervetele ca într-o scenă din Lacul lebedelor... că știi să faci sculpturi din gheață... și că David Linley ți-a cerut odată o rețeta de saleuri. — Freya... Închid ochii. — Sinceră să fiu, am băgat destul de mult din top. Dar e vina ei, ea m-a provocat ! Trebuie să te las acum, scumpo. Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
elastică în mâinile tale ? Mă uit la aluatul dintre degetele mele, dar nu mă pot conecta în nici un fel la el. Nu simt senzațiile despre care vorbește. Simțurile mele nu sunt aici. Mintea îmi glisează haotic, ca o pasăre pe gheață. Reîncep să frământ coca, cu și mai multă forță decât înainte, încercând să revin la prezent. Vreau să simt iar mulțumirea pe care am simțit-o ultima dată când am fost aici ; senzația aia de simplitate și de pământesc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
până când vine momentul să punem tăvile în cuptor. După care Iris umple o tavă cu brânză, salată de fasole, biscuiți și căpșune și o luăm afară la o masă așezată la umbra unui copac. — Așa, spune, turnând niște ceai la gheață într-un pahar din sticlă marmorată. Ți-e mai bine ? — Da. Mersi, zic jenată. Îmi cer scuze pentru mai devreme. Pur și simplu... — E în regulă, Samantha. Îmi aruncă o privire rapidă, în timp ce taie brânza. Nu trebuie să te scuzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pun de cafea. Și să văd ce face pâinea. Mă ridic pentru a o urma, dar îmi face semn să rămân unde sunt. — Așază-te. Stai liniștită. Relaxează-te. Rămân așezată în lumina filtrată a soarelui, sorbind din ceaiul cu gheață, încercând să mă relaxez. Încercând să mă bucur de acest moment în care stau pur și simplu într-o grădină frumoasă. Dar emoțiile încă îmi mai dau ghes, ca niște pești ce se zvârcolesc pe uscat. Un alt drum. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de Pimm’ s. E de-a dreptul ireal. Nu ne putem lua ochii unul de la celălalt. Se vede de la o poștă ce se Întîmplă, nu ? Oare Connor vede sau nu ? Îmi feresc iute privirea și Îmi fac de lucru cu gheața. — Emma, aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpînd de fîstîcită ce sînt un cub de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gheața. — Emma, aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpînd de fîstîcită ce sînt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin timp să vorbim un pic Înainte să plec ? Îmi Întîlnește privirea. Am un apartament aici, la etaj. — Aha, spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la... ora unu ? — La unu e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la... ora unu ? — La unu e foarte bine. Se Îndepărtează cu pași mari, cu paharul de Pimm’s În mînă, iar eu rămîn uitîndu-mă după el, scăpînd un cub de gheață În iarbă. Un apartament. Asta nu poate să Însemne decît un singur lucru. O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tîmpit sînt ! exclamă Connor, lăsîndu-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
găuricea mică de jos, iar pruncul deodată Începu să respire mai iute. - Ieși de-aci, ieși de-aci, ieși de-aci, tot zicea Gula și așeză În fața chipului lui Unu o făcătură netedă de ziceai că-i o bucată de gheață lucioasă. M-am holbat la lucrul acela nemaipomenit și mi-am dat seama că În el licărea chipul pruncului, Întocmai cum Îl știam. Am dat sa mă uit Îndărătul făcăturii, dar n-am zărit nimic. Tocmai vroiam să Întreb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să ațintesc pietrele astea spre Apus. În clipa aceea Începu ploaia, ca din senin. Cădeau picături de apă grele care, curând, se preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat la fel de iute cum se pornise, se strânseră cu toții În poiană și Începură să vorbească deodată, Îngroziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat la fel de iute cum se pornise, se strânseră cu toții În poiană și Începură să vorbească deodată, Îngroziți de pățanie, căci nici măcar nu auziseră de gheață vreodată. Se rățoiau unii la alții, Îl Întrebau pe N’jamo una sau alta și Își tot făceau de lucru cu bulgării de grindină, care ridicându-i de jos, care privindu-i În lumină, care gustându-i sau chiar Înghițindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Început să-mi vorbească. Îl chema Bulut și mi-a zis că nu era nici o punte de pământ care să ducă spre Apus dar că, de când cu Gerul cel Greu, sigur aveam să dau peste o punte de zăpezi și gheață, tocmai bună ca să mergem mai departe până pe un tărâm În care era numai zi sau numai noapte, așa de Împotmolit se târa soarele În văzduh... - N-are cum să fie altfel. Așa e rămas de la Tatăl, Îmi zâmbi Bulut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe picior și cealaltă pe barbă, așa cum făceau cei din neamul lui În fața Vindecătorilor, apoi Îl strigă pe Kikil și o luară din loc. Nu ne uitarăm după ei. Pornirăm iute către Miazăzi, luând vântul În față. Uriașul nor de gheață și de zăpadă acoperea deja jumătate din cer. Ziceai că e un munte de omăt din cei ce-i vedeam acasă, numai că plutea, gata-gata să se prăvălească din văzduh doar ca să ne facă una cu pământul. În față se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ziceai că e un munte de omăt din cei ce-i vedeam acasă, numai că plutea, gata-gata să se prăvălească din văzduh doar ca să ne facă una cu pământul. În față se Întindeau câmpii acoperite cu ierburi Înalte, Îmbrăcate În gheață și răsucite de vânt. Îi auzeam pe vânătorii cei vânjoși cum Îi luau În râs pe mărunțeii cu care venisem din pădure, dar oamenii lui N’jamo erau dârji și nu rămâneau În urmă, oricât de iute am fi mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]