19,706 matches
-
vorbeau nici măcar între ei ca să nu-i dea nici un prilej de a intra în vorbă iar cei mai cuvântăreți din fire se scobeau în dinți sau se scărpinau prin diferite locuri.Numai că, moșul era ceva mai viclean decât ne imaginăm. Spuse așaa, cam într-o doară:- Bă, l-am văzut!Stane, ca electrocutat, intră în acțiune și umplu cu dexteritate un păhărel ceva mai mic decât un degetar iar gospodarii se întoarseră toți cu fața către moș Cotârlă. Bine, ei
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
putut să fie altcineva, altceva decât ceea ce sunt acum? Și câtă putere să ai să renunți la visele tale pentru a te dedica vieții de familie cu micile și marile ei satisfacții? Oare se mai gândesc la ceea ce și-au imaginat că pot realiza? Sunt ele mulțumite de ceea ce au făcut? Ar fi putut într-o altă situație conjuncturală mai favorabilă să fie altcineva? Să se realizeze altfel? Oare vom putea ști vreodată dacă în alte împrejurări am fi fost diferiți
DREPTUL LA NEFERICIRE, AUTOR LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352598_a_353927]
-
după care lăutarii făceau pauză. În acest timp, flăcăii și fetele se plimbau perechi, după cum îi electrizaseră fiorul atingerii. Erau acele momente delicate ale destăinuirilor, declarațiilor și promisiunilor. Vă închipuiți că nu pot să vi le redau. Nici nu le imaginez. Prefer să le acopăr cu un văl parfumat de mister. În schimb, vă pot „oferi” dialogul „gingaș” dintre un flăcău și „draga” lui, auzit de mine de la „gura satului”. Dialog rămas de pomină în vremea aceea: -Hai, fă, mergi cu
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
mai emoționați nu se pot compara cu nici o înregistrare sau filmare, indiferent cât de performant ar fi studioul și aparatura folosită. În ziua spectacolului plecam de acasă cu ceva timp înainte de ora începerii, fredonând refrene sau chiar piese întregi, sau imaginându-mi anumite scene pe care doream să le văd. Drumul spre sala de spectacole mi se părea foarte lung, deși în mod obișnuit făceam doar 10 minute! Genunchii îmi tremurau de fiecare dată, iar inima o lua la trap, încât
CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ŞI CORTINA SE RIDICĂ... de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352616_a_353945]
-
deplină înțelegere, prin contribuția ambelor părți. Dezvoltarea comerțului, dar și schimburile culturale de tot felul între Imperiul Roman și Dacia, impuneau existența sa. Ei, bine, dacă toate aceste argumente nu v-au convins și nici nu v-au determinat să imaginați o proprie istorie a României, conformă cunoștințelor proprii acumulate din tot ceea ce ați însușit în anii de școală ori de studenție și din lecturile particulare direcționate pe această cale, vă propun să facem o scurtă incursiune și în ceea ce numim
ADEVĂRATA OBÂRŞIE A POPORULUI ROMÂN. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352566_a_353895]
-
Iuliana săruta în neștire mâna lui Iustin. A fost o bucurie greu de descris pentru oricare dintre cei prezenți, pentru alții ori peste timp... Pe parcursul acestor trei zile, Eugen și Iuliana s-au întâlnit mai des decât și-ar fi imaginat că este posibil. Și nu pentru a discuta numai despre Iustin, ci pentru că le făcea plăcere să se plimbe împreună, să vorbească, să se bucure de puținul timp liber pe care-l aveau, despovărați de gânduri încărcate de griji. Și-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
locuim în capitală. Atât. Dacă nu se întâmpla în noaptea aceea..., îmi spunea la telefon... cum să ajung acasă... la ea... Iustin a oftat adânc și a făcut o pauză prelungită. Eugen rămăsese dus pe gânduri, departe. Încerca să-și imagineze toate momentele și întâmplările pe care le ascultase cu atenția încordată. Căuta un ceva anume și nu reușea să descopere ce gând îl muncea. „Ah, da! Pentru ce oare s-a simțit dator să-i ceară iertare? Spunea că s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
Jilava aveam priciuri suprapuse, câte doua-trei, fiind noi cu mult mai mult peste limita normală. Aici ferestrele erau fără obloane, un WC într-o cameră alăturată. Era... fericire! A doua zi am rămas înmărmuriți. Ne-au scos în curte, de neimaginat, să ne întâlnim cu ceilalți! Iarbă pe jos, ne-am tăvălit, era ceva grozav. N-a fost, bineînțeles, tot timpul așa. Cu medicamentele am stat cel mai prost. Ofițerul politic condiționa tratamentul de acceptarea de a fi turnător. Și, o
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
inima umană, iubirea este cel mai frumos. Despre ea s-a scris și s-a cântat dintotdeauna. Fără ea nu suntem compleți. La fel ca foamea și sărăcia, lipsa dragostei distruge omul. Nu ura, ci indiferența. Eu nu îmi pot imagina existența fără dragoste, însă atunci când iubești, se întâmplă, uneori, să suferi. Dar nu despre această dragoste omenească am scris, ci despre cea divină; o iubire jertfitoare care n-a ținut cont de Sine, dăruindu-Se fără regrete pentru salvarea lumii
ATUNCI CÂND SENTIMENTELE, ÎNGRIJORĂRILE, SLĂBICIUNILE DEVIN STIHURI DESPRE LACRIMI ŞI ZÂMBETE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352651_a_353980]
-
Gabriela Baltag, „Standarde de conduită în relațiile judecător-avocat, procuror-avocat și judecător-procuror” este important de reținut următoarele: „Deși pare aproape un ideal o justiție perfectă, ea nu poate fi concepută fără o respectare a valorilor, a principiilor fundamentale, nu poate fi imaginată în afara unei societăți care, înainte de a fi dreaptă, trebuie să fie una civilizată. Societatea întemeiată pe principiile statului de drept a devenit o formulă pe care o auzim rostită pretutindeni, reluată obsesiv, ca un laitmotiv fără de care nu începe și
„ROLUL JUSTIŢIEI ÎN SISTEMUL PUTERILOR ÎN STAT” (PRIMA PARTE) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352610_a_353939]
-
rostită pretutindeni, reluată obsesiv, ca un laitmotiv fără de care nu începe și nici nu se poate sfârși o zi. Garanția statului de drept nu poate fi întemeiată decât pe o justiție echitabilă, imparțială și eficientă. Cum ar fi să ne imaginăm o societate fără reguli, în care să funcționeze o justiție haotică? Este timpul să ne întrebăm dacă tot ce am realizat, dacă demersurile noastre au atins scopul pe care l-am urmărit, dacă suntem acolo unde am dorit să ajungem
„ROLUL JUSTIŢIEI ÎN SISTEMUL PUTERILOR ÎN STAT” (PRIMA PARTE) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352610_a_353939]
-
intrat până la genunchi în betonul care s-a înmuiat într-o clipită. -Cine naiba putea să facă asta, Arc? Chiar nu mai țin minte nici asta... -Nu te prosti Shantal! Sunt tehnologii ținute blat pe care nici nu ți le imaginezi. Însă aici n-a fost vorba de tehnologii... De aceea a și urmat ceea ce a urmat... -Bine... Continuă te rog. Eu unul am amintiri foarte neclare. -Știu și de ce. După ce s-a terminat toată afacerea au încercat să ne albească
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
Un zgomot asurzitor ne-a făcut să ne înghețe sângele în urechi. -De ce în urechi? întrebă contrariat Shantal Perlin. -Pentru că în vene ne era înghețat de mult. -Aha! Ce s-a întâmplat deci cu ușa blindată? -Iți poți imagina... Era ca și cum ai tăia o bucată de carton cu un fierăstrău... Franjuri! Shantal Perlin clătină din cap. -Nu mai țin minte nimic. -E și normal. Însă Loverture a avut sau poate mai are probabil înregistrările din subsol. A avut patru
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
cu motor și cu echipaje formate din zece-cincisprezece oameni. Bărbații sunt îmbrăcați piestriț, au bandane pe cap și nu duc lipsă de arme ușoare, pe care le agită ostentativ. O scurtă privire prin binoclu îmi dezvăluie o faună greu de imaginat. Predomină bărbile negre, cicatricile, fizionomiile grotești, peticele din piele maronie aplicate pe câte un ochi, picioarele din lemn, mâinile cârlig, cerceii din buze sau din nasuri, așa cum mai vezi doar prin filme. Thomson privește și el siderat. - Am dat de
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
cred că nu aș reuși să scriu ceva de calitate. Având în vedere că pornesc de la fapte reale și oameni reali - chiar dacă acestea se împletesc cu ficțiune - pentru mine, personajele create încep să devină vii. Când descriu trăirile sufletești, îmi imaginez cum aș gândi eu, ce sentimente aș avea, dacă aș fi în locul lor. Acest lucru nu se întâmplă doar la masa de lucru. Se poate să îmi fac îndatoririle casnice: gătesc, fac curat și meditând la proiectul în lucru, să
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
vârful adevăratului munte al succesului”: dragoste jertfitoare și adâncă virtute creștină. - Ce reacții ai primit din partea cititorilor la volumele de până acum? Cum se raportează tinerii la creațiile tale? - Am fost încurajată de cititori, mai mult decât mi-am putut imagina. Am primit multe scrisori și telefoane, atât din țară, cât din diasporă, din majoritatea locurilor din lume unde s-au stabilit românii. Am o nespusă bucurie să observ că aproape în orice casă unde intru, există în bibliotecă, printre cărțile
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
femeile care au avut nevoie, au fost binecuvântate. Am considerat prin ceea ce s-a întâmplat la această conferință că Domnul a făcut un apogeu al lucrării noastre de până acum. Visam să se întâmple așa ceva, dar nici nu îmi puneam imagina că Dumnezeu va face de fapt, ca realitatea să fie dincolo de așteptările și visurile noastre. În timpul sesiunilor de învățătură, al închinării, a fost o prezență a lui Dumnezeu atât de copleșitoare, încât aveam impresia că dacă vom întinde mâna, Îl
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
pornirilor lumești“, se deschide «asemenea crinului», „înțelege“ expresionistul „neînțeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrățișeze ziua“, se dezmeticește, dar încă destul de mult mai „șovăie“, îi este destul de greu să mai caligrafieze iubirea «fiindcă totul acum e iubire», ia «perina în brațe», imaginându-și că dansează «pe acordurile inimilor» binomului erotic, El - Ea, firește, căci «instinctul iubirii a învins barierele spațiale și temporale», de florar fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea sa caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
cunune religios. - Chiar așa? Măi să fie! Cine s-a gândit la acest fapt din partea ei? - De ce? Nu crezi că mai sunt fete cu moralitate în ziua de astăzi? Fete care nu se aruncă în brațele și patul primului întâlnit? Imaginează-ți că nici eu nu m-am lăsat cucerită de vorbele mieroase sau prefăcute ale tinerilor de teapa ta, așa că nu te mai minuna. Mai bine bagă la cap și ia aminte. Dacă vei încerca printr-un mod sau altul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
iar mai târziu au devenit realitate. Astfel, mitul, cuvânt provenit din grecescul mitos, este definit ca o narațiune tradițională complexă, născută în unghiul de incidență între planul cosmic și planul uman, al cărei conținut specific, emanând de la o societate primitivă, imaginează explicarea concretă a fenomenelor și evenimentelor enigmatice de caracter spațial sau temporal, petrecute în existența psihofizică a omului, în natura ambiantă și în univers, în legătură cu destinul condiției cosmice și umane, și care le atribuie tuturor acestora obârșii supranaturale datând din
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ESEU DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353708_a_355037]
-
Minotaur, zburând cu aripile confecționate. Din cauza lăcomiei sale de înălțimi tânărul aeronaut , Icar, cu aripile dezmembrate, s-a prăbușit și a murit. În schimb, Dedal, e găzduit de regele Kokalos în schimbul unor lucrări de arhitectură. Acest mit grecesc, pur simbolic, imaginat în virtutea aspirației umane de zbor prin imitarea păsărilor, este o parabolă a dorinței de a explora zonele înalte ale aspirației umane. Încărcătura simbolică este fascinantă. Dedal, este bătrânul „înțeleptul lumii” care construiește edificii și aripi, Icar este tânărul „nesăbuitul”, care
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ESEU DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353708_a_355037]
-
transpunerea simbolică a titanicului Byron, mort pe tărâmurile noii Elade. Dar obsesia zborului, nu a părăsit niciodată ființa umană. El apare sub diferite forme și aspecte, fie la oamenii de știință, sau la vizionari și artiști. Astfel Roger Bacon își imagina, încă din secolul al XIII-lea, vehicule spațiale, automobile, vapoare și chiar submarine. Leonardo da Vinci, la confluența secolelor XV-XVI, proiecta aparate de zbor, pentru ca Cyrano de Bergerac să experimenteze mai târziu zborul;experiment în urma căruia va rămâne toată viața
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ESEU DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353708_a_355037]
-
noaptea și să am în permanență senzația că mă împiedic de cadavre. Cum să mai fii om normal după tot ce ai trăit? Cum să crezi că psihicul tău e atât de puternic încât ai devenit invincibil? Cum să-ți imaginezi că subconștientul tău este de fier și că nimic nu-l poate atinge odată ce ți-ai impus acest lucru? Tâmpit să fii să crezi așa ceva! Războiul este regres, este primitivitate și obsesie, este distrugător de suflete și destine, iar consecințele
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
pot spune că am trăit într-o ambianță specială, morală. Mereu m-am acomodat vremurilor și oamenilor, pentru a nu-i incomoda, dar în sinea mea a lucrat spiritul de observație, logica unor acțiuni; „cântarul” cât și visele. Mi-am imaginat vieți care pot fi corectate, salvate, cu speranța în bine. Romanele mele, ca de altfel ale multor scriitori, conțin adevăr și ficțiune, în proporții diferite. Cert este că au la bază un crez. Construcția vieții trebuie să se ridice pe
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]