5,800 matches
-
fără precedent de solicitări privind siguranța locului de muncă și protecția salariilor, liderii europeni au recurs inițial la metodele verificate din trecut. Sindicatele puternice din Franța și Marea Britanie au obținut indexarea salariilor În funcție de inflație; În Italia, În 1975 a fost inaugurată Scala mobile, un sistem de indexare cu rată unică ce corobora salariile cu prețurile. Industriile aflate la strâmtoare - mai ales oțelul - au fost luate sub aripa statului, la fel ca În prima rundă de naționalizări postbelice: În Marea Britanie, „Planul Oțelului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și pacifismul) a stârnit adesea un val de naționalism - sau regionalism -, dar cu față umană. Alternativen din Berlinul de Vest sau protagoniștii protestelor antinucleare din Austria (care au triumfat Într-un referendum din 1978, În urma căruia guvernul nu a putut inaugura centrala nucleară de la Zwentendorf) nu s-ar fi prezentat niciodată ca naționaliști sau măcar patrioți. Dar revolta Împotriva poluării mediului local și relativa lor indiferență față de daune similare produse În alte părți sugerează contrariul. „Verzii” aveau la Început un aer
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de acorduri diplomatice majore: tratate cu Moscova și Varșovia În 1970, care recunoșteau existența și inviolabilitatea de facto a granițelor postbelice intra-germană și polono-germană („linia de hotar existentă... va constitui granița statală vestică a Republicii Populare Polone”) și care inaugurau o nouă relație Între Germania și vecinii ei răsăriteni „pe baza situației politice existente În Europa”; un acord cvadripartit privitor la Berlin În 1971, prin care Moscova se angaja să nu facă schimbări unilaterale și să faciliteze circulația peste frontieră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu reticență investițiile străine (printre care compania americană Gulf Oil); În cursul anilor ’60, teritoriul devenise un atu economic pentru Portugalia. Dar și un teritoriu cuprins de revoltă deschisă. Pentru a strivi mișcarea naționalistă În expansiune din Angola, Lisabona a inaugurat În 1967 o strategie de „contrainsurecție” bazată pe transferul populației În sate mari și ușor de controlat: până În 1974 au fost strămutați peste un milion de țărani. Deși a avut efecte nocive de durată asupra societății și economiei rurale angoleze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și așa, guvernarea locală limitată pe care o permitea a rămas literă moartă timp de un sfert de secol. Dar, când cererile locale de autonomie au devenit, peste tot În Europa, un factor important În calculele politice interne, CE a inaugurat, din motive proprii, un sistem de fonduri regionale - Începând cu Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Înființat În 1975. Din punctul de vedere al oficialilor de la Bruxelles, FEDR și alte așa-numite „fonduri structurale” aveau două scopuri. Primul era să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o varietate a dialectului romanș vorbit În Elveția) afișează, cum e și normal, o eurofilie ardentă. Tirolul de Sud și alte situații păreau să demonstreze că politica de integrare a continentului „de jos În sus”, costisitoare sau nu, dădea roade. Inaugurat În 1985, Consiliul Regiunilor Europene (devenit mai târziu „Adunare”) cuprindea deja 107 de regiuni membre, la care aveau să se adauge multe altele. Un anumit model de Europă unită Începea, Într-adevăr, să capete contur. Regionalismul, sinonim odinioară cu recidiva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
80 erau Încă suspect de provinciali. Cea mai mare realizare transnațională de la vremea aceea, Acordul Schengen, semnat În iunie 1985, este revelatoare În această privință. Conform termenilor acordului, Franța, Germania de Vest și țările Beneluxului Își desființau frontierele comune și inaugurau un regim comun de control al pașapoartelor. Traversarea frontierei din Germania În Franța urma să fie extrem de simplă, exact așa cum se trecea de multă vreme din Belgia În Olanda. Dar semnatarii Acordului Schengen au trebuit să promită În schimb că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inflației și cheltuielilor guvernamentale, chiar cu prețul dificultăților economice și a unei creșteri economice mai lente. Nici unul dintre aceste obiective nu era mărturisit deschis. Guvernul laburist a pretins până la sfârșit că susține valorile fundamentale și apără instituțiile statului asistențial, În vreme ce inaugura În practică o ruptură atent calculată, Încercând să Înfăptuiască pe furiș ceea ce predecesorii nu putuseră legifera În mod deschis. Strategia nu a funcționat: laburiștii au pierdut din susținători, fără a putea să-și revendice realizările. În august 1977, din cauza bugetului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este cel care, În 1976, a vândut acțiunile statului la British Petroleum (din ordinul FMI). Dar beneficiul politic și social obținut În 1983 prin lichidarea bunurilor aflate În proprietatea sau sub controlul statului a determinat-o pe Margaret Thatcher să inaugureze un deceniu de licitații la scară națională, „eliberând” producătorii și consumatorii laolaltă. Totul - sau aproape totul - a fost supus privatizării. În prima rundă au fost vândute firmele și unitățile mai mici (În majoritate producătoare de bunuri) la care statul deținea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politice indigeste se dovedea naiv din punct de vedere moral și chiar lipsit de sensibilitate. Cum spusese Camus cu mulți ani Înainte, „responsabilitatea În fața Istoriei ne scutește de responsabilitatea față de oameni”. Noua incertitudine care plutea asupra Istoriei (și istoriei) a inaugurat un deceniu neplăcut pentru intelectualii occidentali, care realizau cu strângere de inimă că dezintegrarea marilor scheme istorice și narațiuni era de rău augur pentru clasele limbute ce le inspiraseră și care au devenit la rândul lor obiectul unei indiferențe umilitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revendicări mici și mari, de la dreptul la viață până la dreptul la „corecta informare În publicitate”. Retorica legală a drepturilor individuale a fost propulsată În sfera politicii reale mulțumită coincidenței dintre decăderea marxismului și Conferința pentru Securitate și Cooperare În Europa, inaugurată la Helsinki În același an În care Arhipelagul Gulag vedea lumina tiparului la Paris. Până atunci, intelectualii europeni de stânga evitau subiectul „drepturilor” În lumina criticii făcute de Marx „așa-ziselor drepturi ale omului”, egoiste și „burgheze”. În cercurile progresiste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creditorii străini. Însă cârmuirea lui Ceaușescu nu s-a limitat, mai ales În ultimii ani, la o politică economică nebunească. Pentru a controla și mai eficient populația rurală a țării - obligându-i pe țărani să producă pentru export -, regimul a inaugurat o așa-zisă „sistematizare” a peisajului rural românesc. Jumătate din cele 13.000 de sate ale țării (și, În primul rând, cele aparținând minorităților) urmau să fie rase de pe fața pământului, iar locuitorii lor aveau să fie transferați În 558
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atât de memorialul american al eroilor din Vietnam, cât și, la o scară mult redusă, de ambițiile Muzeului Holocaustului din Washington sau de Yad Vashem din Ierusalim. Majoritatea erau consacrate, integral sau parțial, amintirii Holocaustului: cel mai impresionant a fost inaugurat la Berlin pe 10 mai 2005. Ultima rundă de memoriale contrasta puternic, prin mesajul explicit, cu ambiguitatea și subterfugiile valului precedent de comemorări lapidare. Memorialul din Berlin, care ocupă o suprafață de 19.000 de metri pătrați lângă Poarta Brandenburg
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a hotărât ca Holocaustul să fie comemorat oficial În fiecare an pe 16 aprilie, ziua În care s-a Înființat, În 1944, ghetoul din Budapesta. Trei ani mai târziu, succesorul lui Orbán În funcția de prim-ministru, Péter Medgyessy, a inaugurat un Centru Memorial al Holocaustului Într-o casă din Budapesta folosită cândva pentru Încarcerarea evreilor. Dar În cea mai mare parte a timpului acest centru este gol, iar exponatele și statisticile sunt văzute doar de o mână de vizitatori, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nici Letonia și nici Lituania nu au pus sub acuzare vreunul dintre criminalii de război care trăiesc și acum liniștiți acolo. În România, deși fostul președinte Iliescu a recunoscut participarea țării sale la Holocaust, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței inaugurat la Sighet În 1997 (finanțat În parte de Consiliul Europei) nu reușește să facă Întotdeauna distincția Între victimele comemorate. De Înțeles, poate: la urma urmei, o trăsătură specifică a experienței est-europene este și aceea că autori ai atrocităților fasciste au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Opinia lui Arghezi despre secesionism și Spaethe este la fel de tranșantă ca și expedierea lui Spaethe de către Șirato, însă și mai colorată ideologic de antimonarhismul poetului care-l asocia pe Spaethe cu casa regală: "Secesionismul, un stil încă dibuind, s-a inaugurat în București, la vitrina unei prăvălii cu cârnați"335, iar Spaethe este "marele nostru ipsozar", "E doară kimonuloghi al sculpturii românești"336. Inaderența la Art Nouveau, respectiv Modern Style sau Sezession, a lui Arghezi nu face recuperarea lui Spaethe mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Willy Schlobach, Rodolphe Wytsman și Dario de Regoyos. Prima expoziție, anunțată în revista L'Art Moderne încă din 1883, revistă care avea să devină un suporter oficial al grupului, avea loc pe 1 februarie 1884. Similar celorlalte secesionisme, și mișcarea inaugurată de Les XX viza cooptarea artiștilor străini la expozițiile internaționale pe care le organizează, expoziții animate de conferințe și recitaluri de muzică și poezie, recitaluri susținute în sălile de expoziție. Acest efect polifonic al corespondențelor și dialogului dintre arte precizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Alegerea unui birocrat, Eugen Felix, la președinția Academiei de arte frumoase, în noiembrie 1896, acutizează diferențele, mai ales că noul președinte decide excluderea unor artiști tineri de la cele mai importante expoziții de artă austriece în străinătate. În aprilie 1897 este inaugurată o nouă societate, pictorii tineri aveau ca exemplu secesionismul münchenez -, Vereinigung Bildener Künstler Oesterreichs, care va fi popularizată cu titlul mai simplu de Secession, Gustav Klimt fiind ales președintele noii societăți artistice. Pentru o scurtă perioadă de timp, artiștii noii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vedere, atât romanul său Sinagoga diavolului, cât și deviza sa blasfemiatoare, "de-a-ndoaselea", " La început a fost voluptatea", sunt concludente. Przybyszewski oferă propria sa interpretare mitului platonic al androginului primordial, numai că Satan este acum cel care separă cele două sexe, inaugurând astfel o căutare fără sfârșit a restabilirii unității primordiale. Ca și pentru artiștii care semnează articolul manifest din primul număr din Золотое Руно (Lâna de aur), arta constituie pentru Przybyszewski un reflex al Absolutului, iar misiunea artistului este să reveleze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin orizontul social investigat. Până la Liviu Rebreanu, romanul social Înregistrase Împliniri modeste, puține la număr și cu o substanță epică lipsită de experiență, așa că este Îndreptățită aprecierea că „Ion” reprezintă Începutul romanului românesc modern. Scriitorul ardelean, urmând tradiția prozei obiective, inaugurată de Ioan Slavici, realizează În romanul „Ion” o frescă socială de mari proporții, raportată la o epocă de mari frământări țărănești, o prefigurare a acestor frământări a căror izbucnire se afla În faza acumulărilor de tensiuni și conflicte. Viața satului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, Înspre aceste zone limită de ordin abisal...” Scrisă În anul 1959, nuvela „La țigănci” marchează o nouă etapă În proza literară a lui Mircea Eliade, fiind considerată o capodoperă a literaturii fantastice românești, inaugurată de Eminescu cu nuvela „Sărmanul Dionis” În 1872. Ca și În alte creații ale lui Mircea Eliade, tema nuvelei o constituie ieșirea din timp și spațiu și trăirea În două planuri existențiale, unul real și unul fantastic. Dacă În proza
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
rămînă neschimbate 2220. Cu nouă zile mai tîrziu, la București a sosit o delegație a Camerei Reprezentanților, condusă de Tom Lantos, din California, la invitația Marii Adunări Naționale din România. Această acțiune făcea parte dintr-un program de vizite reciproce, inaugurat cu cîțiva ani în urmă. Lantos și colegii săi au avut o întrevedere cu Ceaușescu, la care au reluat avertismentul lui Eagleburger: nici Administrația și nici Congresul nu vedeau cu ochi buni prelungirea Clauzei atîta vreme cît exista decretul privind
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
The Economist", 3 aprilie 1965, p. 32-33 1179 "Scînteia", 25 martie, 1965, p.1 1180 Aurel Braun, Romanian Foreign Policy Since 1965: The Political and Military Limits of Autonomy, Praeger, New York, 1978, p. 105 1181 Gheorghe Surpat, România în epoca inaugurată de Congresul al XII-lea al PCR, consolidarea societății (1966-1970), "Anale de istorie", vol. XXXII, nr. 5 (vara 1986), p. 80 1182 Telegramă, București către DS, 25 iulie, 1965, dosarul România, vol. 2, cablograme, cutia 203-204, dosare pe țări, CSN
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
rămas fără efect. Pe acest fundal istoric, schițat sumar în rândurile precedente, trebuie înțeleasă activitatea petiționară a lui I. Micu-Klein, în care argumentul central în revendicarea de drepturi politice a fost apelul la trecut. Tradiția petiționarismului românilor ardeleni a fost inaugurată prin asidua muncă a episcopului Micu, desfășurată între 1729 (anul instalării în funcția eclezială) și 1751 (anul în care, din exil, a demisionat din această calitate, punând punct episcopatului său). Numeroasele sale memorii adresate curții imperiale și Dietei transilvane solicitau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unui realism pragmatic, elita românească a urmărit să ajungă la un compromis cu sistemul feudal al națiunilor politice transilvănene, în tentativa lor de "salvare a minimului" ce mai putea fi salvat din beneficiile reformelor iosefine în noua perioadă a restituțiilor inaugurată de moartea împărtatului (Blaga, 1995, p. 96). Priza mentalității feudale pare să fi pus din nou stăpânire pe gândirea politică a cărturarilor ardeleni care i-au urmat episcopului Klein în perioada postiosefină a restituțiilor privilegiale. Acțiunea românească este reluată un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]